Pe coasta paradisului GALERIE FOTO

Ani de zile am sărit peste vacanță sau am redus-o la minimul posibil considerând că businessul e mult mai important. Însă acum ceva timp, cumpărând din curiozitate “National Geographic Traveler – 50 de locuri de văzut în viață”, am realizat câte locuri minunate există și am început astfel să-mi programez cu atenție destinațiile de vacanță. Până acum una dintre preferatele mele s-a dovedit a fi Costiera Amalfitana, Italia.

E bine să vizitezi Coasta Amalfi primăvara sau la începutul verii, când nu e sezon turistic și e mai puțin aglomerat, sau toamna pentru că ziele de plajă durează până în octombrie. Oricum indiferent de anotimp, Coasta Amalfi este la fel de frumoasă, farmecul locului neputând fi alterat nici măcar de aglomerația din timpul verii sau de norii care se adună pe cerul din sudul Italiei în timpul iernii.

Am ajuns acolo după un zbor cu avionul de la București la Napoli și un drum de 5 ore cu o mașină închiriată. Am stat la o vilă superbă, rezervată pe booking.com, înconjurată de o livadă de lămâi. De altfel zona e cunoscută pentru grădinile sale cu lămâi și pentru producția celui mai bun limoncello.

Ca să ajung la vilă, din oraș, urcam zilnic 300 de scări, însă a meritat efortul pentru panorama asupra mării și a micuței localități Atrani. Orășelul era în secolul 14 locuința celor mai bogate familii din Amalfi. Astăzi în Atrani domină o atmosferă liniștită de oraș de pescari, mai ales că principala intrare în oraș este accesibilă doar dinspre plajă. Atrani e ferit de trafic chiar și vara de aceea turiștii au început să prefere acest loc de întâlnire mai mult decât piazzetele din Capri.

La fel ca surorile sale mai cunoscute – Amalfi, Positano și mai îndepărtatul Sorrento – Atrani se întinde pe coastele dealurilor din zonă. Albe sau vopsite în culori pastel, casele ce-l populează coboară însă la buza plajei și se întrepătrund cu grădini pitorești de lămâi.

Pe toată coasta găsești astfel de case tipice pictate în culori calde, pastelate, terase construite în și din stâncă, cu livezi de lămâi, mici podgorii, garduri de bougainvillea, o combinație de munte și mare, de pescari și fermieri.

În Amalfi, de la un capăt la altul al coastei mâncarea și băutura sunt strâns legate de ce crește pe acest pământ fertil (lămâi, portocale, măslini, struguri ) și ce se găsește în marea generoasă care spală coastele peninsulei. Localurile lor sunt numeroase, micuțe și prietenoase. Îmi amintesc cu plăcere de gnocchi al sorrentina (pregătite cu sos de roșii și busuioc ) și de fiordilatte mozzarella însoțite de vinuri deosebite și întotdeauna de faimosul limoncello sau de tipicul Nocino (lichior de nuci și boabe de cafea).

Amalfi, la fel ca și Positano, Ravello sau Atrani, sunt localități cu doar câteva mii de locuitori (de regulă sub 5.000), care vara sunt însă pline ochi de turiștii veniți să admire coasta care a inspirat compozitori, scriitori și cineaști și ale căror străzi, case și localuri, dacă ar putea vorbi, ar spune nenumărate povești de dragoste. În ultima zi, înainte de a pleca am urcat la Ravello unde ai parte de o priveliște care îți taie respirația. O legendă antică spune că aici l-a dus Satan pe Iisus pentru a-l ispiti și a-i arăta frumusețile pământului. Tot de aici și-a luat și Richard Wagner inspirația pentru opera sa Parsifal, iar vilele patriciene au găzduit de-a lungul timpului scriitori, artiști sau chiar șefi de stat: Boccaccio, DH Lawrence, V. Woolf, Gore Vidal, Ingrid Bergman, Greta Garbo, Humphrey Bogart, JF Kennedy și soția lui, Jacqueline.

Pe coastele înguste uneori cel mai bun mijloc de transport este bicicleta, pentru a putea opri la orice colț de drum și pe orice creastă pentru a admira peisajele colorate și apa a cărei culoare variază de la turquiose la albastrul cerului și uneori merge până la un albastru întunecat.

Orașele nu sunt însă singurele care merită vizitate. Cei care doresc să facă snorkeling pe coasta Amalfi vor găsi faimosul fiord Furore, unic pe coasta Mediteranei, unde s-au turnat o mulțime de filme italienești, printre care și Amore al lui Roberto Rosselini.

Fiordul Furore și plaja sa care nu are mai mult de câțiva metri sunt cunoscute în toată lumea și datorită campionatului de sărituri de la înălțime. Doar cei mai buni înotători se încumetă să se înscrie în campionat și să plonjeze de pe podul ce trece peste fiord și care are 27,5 metri.

După un exercițiu de curaj cea mai pură formă de relaxare este o vizită în însula Capri – paradisul milionarilor, unde găsești una dintre cele mai mari concentrări de iahturi din lume. Odată ajuns în zonă, nu trebuie ratate nici Napoli sau Pompeii. Și dacă timpul și vremea permit, un drum pe Vezuviu poate fi modeul ideal de a-ți încheia vacanța.

Aurel Netin este CEO Lenovo România