Pasiuni si vedete

E festival de film la Venetia, ceea ce schimba cu totul fata improbabilului oras plutitor. Cu sediul central pe insula Lido (unul dintre putinele locuri unde poti gasi strazi si merge cu masina), festivalul a dat peste cap totul pe insula, spre placerea localnicilor implicati in turism si enervarea celorlalti turisti, care vor doar sa se bucure de soarele Adriaticii.
Filme multe, unele foarte bune. Cu toate acestea, incontinuu exista un mic stres care-ti bazaie la ureche: cine va castiga Leul de Aur? Festivalul se va termina maine si tot atunci se va afla cine pune mana pe trofeele cele mai importante.
Dar pentru mine aceasta problema s-a rezolvat de dimineata (este luni), cand am vazut “La graine et le mulet”, filmul francez in regia tunisianului Abdellatif Kechiche. Eu unul ii dau lui Leul de Aur.
Dar este toata lumea de acord cu mine? Desigur ca nu. Una dintre cele mai mari neplaceri de la Venetia sunt cozile interminabile la care trebuie sa stai (uneori fara sanse de reusita) pentru a intra la un film. Dar statul la coada (nu credeam c-o sa zic vreodata asta) poate fi si o placere cand intri in vorba cu fel de fel de jurnalisti si invitati din toata lumea. Discutii la fel de interminabile ca si cozile se isca inevitabil, uneori devenind atat de animate, incat atrag privirile trecatorilor. In orice caz, la un festival organizat de italieni, care sunt recunoscuti pentru lipsa oricarui simt practic, informatiile si zvonurile transmise din gura in gura sunt mai de incredere decat orice comunicat de presa.
Un alt lucru interesant la Venetia sunt vedetele: cand treci prin fata hotelului Excelsior, pe strada (da, chiar pe strada) stau o multime de oameni, care se dau la o parte la trecerea fiecarei masini. Toti curiosii sunt acolo pentru a zari un George Clooney, un Brad Pitt, o urma de Cate Blanchett sau de Charlize Theron. Si uneori au noroc, iar tipetele si urletele care se aud din senin (pana acum recordul este detinut de Brad Pitt si Angelina Jolie, care au produs niste decibeli ceva de speriat) sunt semn ca a mai venit vreo celebritate.
Pentru jurnalisti este mai usor. Cu un badge de presa, noi putem sta la cativa metri de cei enumerati mai sus si chiar sa-i luam la intrebari, fie ca le place, fie ca nu. Si lui George Clooney nu i-a placut sa fie intrebat daca nu vede nicio problema in a interpreta un rol intr-un film despre coruptia si jocurile de putere din marile corporatii (in “Michael Clayton”, pe care nu-l recomand), in timp ce incaseaza sume colosale pentru reclame la produsele marilor corporatii. Clooney a marait printre dinti cateva zeci de secunde bune inainte de a raspunde la urmatoarea intrebare, care l-a enervat si mai rau, legata de “asasinarea” lui Batman de catre interpretarea sa si “invierea” personajului de catre Christian Bale.
Cei mai relaxati si dipomati au fost actorii din frumosul film al lui Ang Lee, “Lust, Caution”, al doilea din topul meu personal. Ang Lee, Tony Leung si Tang Wei, asaltati cu intrebari despre toridele partide de sex (intr-adevar, se vede tot) care puncteaza cele 153 de minute ale filmului, si-au pastrat calmul si n-au vrut sa spuna pe sleau nici macar daca de-acum celebrele scene au fost “pe bune”, dupa cum a intrebat un jurnalist. Asta a provocat si mai mult curiozitatea jurnalistilor, mai ales ca “Lust, Caution” este unul dintre principalii favoriti la unul dintre trofeele importante ale festivalului, chiar daca Ang Lee a mai castigat si acum doi ani cu “Brokeback Mountain”.

Călătorii /EVENIMENT