Cultură /Tendinte
Parfumurile vechilor familii
O familie faimoasa pare sa fie un avantaj in cariera de parfumeur. Poate e din cauza aromelor din vechile conace, poate e vorba de o sensibilitate aparte transmisa din tata in fiu. Cert e ca in noua generatie de parfumeuri de nisa multi au nume celebre si povesti frumos aromate.
Kilian Hennessy, din faimoasa familie producatoare de coniac si nepotul fondatorului LVMH, nu lucreaza in industria de alcool, ci in parfumerie. Pentru el tuberoza e mirosul copilariei, pentru ca toate femeile din jurul
sau purtau aceasta aroma, iar crearea unui parfum incepe cu o poveste. De aceea, in colectiile sale, numele sunt foarte importante. De fapt, se compara cu un scenarist, pentru ca el alege povestea, iar cei doi parfumeuri cu care lucreaza construiesc in jurul acordurilor propuse de el.
Intr-un interviu pentru Dupa Afaceri, Kilian a povestit ca nu a fost niciodata tentat de afacerea cu coniac (compania oricum nu mai apartine familiei). A studiat Stiintele comunicarii, iar lucrarea sa de diploma a fost despre semantica mirosului. Unul dintre cei intervievati pentru teza a fost si cel care i-a oferit prima slujba, de assistant product manager, si anume presedintele casei Christian Dior. “Atunci stiam deja ca vreau sa lucrez in domeniu. In paralel cu universitatea am inceput la un moment dat o scoala pentru cei care voiau sa intre in industrie, dar nu ca si creator, ci in marketing. Iar cand am inceput sa miros materia prima am stiut pe loc ca acesta avea sa fie locul unde o sa lucrez”. Kilian a lucrat pentru Dior, Gucci si Paco Rabanne, a fost international marketing director pentru Alexander McQueen si a creat primul sau parfum. Ulterior a fost angajat de L’Oreal ca international marketing director pentru parfumurile Giorgio Armani.
Dupa 13 ani in industrie, Kilian si-a lansat propria linie de parfumuri care include nu mai putin de 7 nume, in trei categorii: Love, Temptation si Artificial Paradises, toate unite in L’Oeuvre Noire, cu care l-a batut in vanzari pe Tom Ford la Bon Marche (Paris) si la Bergdorf (New York).
Realist si cu picioarele pe pamant, Kilian nu incearca sa amageasca pe nimeni cu povesti conform carora toate parfumurile sale il definesc. “Dar toate au o viziune, provoaca o emotie si sunt create in conformitate cu numele”. De altfel, crede in puterea numelor care creeaza o emotie, dupa cum se poate deduce si citind pe recipientele sale: “Liaisons Dangereuses”, “Straight to Heaven”, “Beyond Love”. Cel mai nou, “Prelude to Love”, e ca “o invitatie de a te apropia si poate a te indragosti”, spune Kilian. “Un parfum mare, de succes inseamna o poveste frumoasa inainte de a fi o armonie olfactiva. Fara un ‘scenariu’ si fara nume, nu e poveste”.
Singurele legaturi cu coniacul sunt o aroma din “Straight to Heaven” si recipientele pentru refill, care seamana cu un butoias. Ingredientul sau preferat e vanilia, dar s-a lasat inspirat de absint, licheni de stejar, muscata egipteana, scortisoara si multe altele. Crearea ultimului parfum a durat 8 luni.
Mostenitorul Hennessy s-a pregatit timp de 6 luni pentru a-si lansa brandul la Saks, pe 6th Avenue in New York, si admite ca va fi afectat de criza (magazinele erau goale), dar oricum in parfumurile de nisa profitul vine greu si tarziu. “De obicei, cand creezi o asemenea companie ajungi sa ai profit abia dupa 5 ani, daca esti foarte bun dupa 3 ani.
Competitorului meu direct, Frederic Malle, i-au trebuit 7 ani, dar azi castiga 2,4 milioane de euro. Eu cred ca la finalul anului voi face 1,4 milioane”. Kilian crede in parfum asa cum era facut acum 100 de ani, astfel ca e gata sa se lupte cu toti ceilalti competitori: Tom Ford, Bond no 9, Creed…
Daca pe unii i-a inspirat experienta la alte case de parfumerie, altii au invatat din propria familie. Una singura se poate lauda cu 400 de ani de traditie in parfumerie. Cu originea in orasul Grasse (capitala
parfumurilor), familia Rance nu putea deveni celebra decat pentru arome. Numele sau a fost asociat din secolul al XVII-lea cu productia de manusi parfumate (pe atunci o modalitate de a masca mirosurile neplacute), apoi cu parfumurile create pentru Napoleon.
Dupa ce si-a deschis un atelier in Paris in 1795, renuntand la producerea de manusi, Rance a atras atentia unor persoane importante, printre care si Napoleon. Acesta i-a cerut chiar sa ii viziteze atelierul si sa il invete secretele artei care il fascina. Asa a ajuns Jean Francois Rance sa creeze parfumuri pentru imparat: Le Vainqueur care si acum e foarte bine vandut), L’Eau d’Austerlitz, La Gloire ˆ l’Aigle Francais. Invidioasa, sotia lui Napoleon, Josephine, a vrut si ea un parfum, asa ca Rance a creat L’Imperatrice (astazi Josephine).
Traditia a fost continuata de cei doi fii ai sai – Alexandre, care a studiat parfumeria moderna si Francois care a ramas in Grasse si a avut grija de atelierul tatalui sau. De atunci afacerea a ramas in familie si, dupa 400 de ani, Rance e cea mai veche famile implicata in crearea de parfumuri.
Astazi compania este condusa de o femeie, Jeanne Sandra Rance, cu toate ca in trecut femeile din familie au fost doar ingeri pazitori, eventual, si sfatuitori. Ea a crescut cu aceasta pasiune si vocatie si este singura mostenitoare a retetelor, esentelor, parfumurilor, cremelor si a documentelor rare din acea perioada. De curand a lansat o colectie cu numele strazii din Grasse unde familia avea boutique-ul (Rue Rance, ape de toaleta cu formulele originale si sticlele cu designul de atunci).
Chiar si sotul ei s-a implicat in industrie si, asa cum urmasul fondatorului, Alexandre Rance, a creat pentru sotia lui Napoleon al III-lea, Eugenie (floare de portocal, violete, magnolia, iris), si Felice D’Elio, sotul Jeannei Sandra, a creat un parfum special pentru ea: D’Erje (Love of Your Life). Si fiul, Giovanni Rance, e implicat in afacere.
Tot pentru un Napoleon, dar pentru al III-lea, a creat ape de colonie si Louis Panafieu. Stranepoata lui, Marie-Helene Rogeon, poate fi gasita astazi in boutique-ul din gradina Palais Royal, unde, in amintirea stramosului, dar si a unui celebru creator de moda, cauta sa imbine diverse arome de trandafir. Aici, in boutique-ul cu fotolii din satin roz si perdele grele isi are sediul Parfums de Rosine, o casa readusa la viata de curand.
In 1929 Marele Crah financiar facea o victima celebra: Paul Poiret, celebrul designer vestimentar parizian, care a eliberat femeile din corsete si a creat modele de pantaloni de harem. Punctul maxim al popularitatii sale a fost 1925, anul expozitiei de la Paris (Exposition des Arts Decoratifs), care a adus lumii conceptul de Art Deco. Dupa aceea “regele neincoronat” al modei din perioada La Belle Epoque, Paul Poiret, a trebuit sa admita declinul.
Cel care a lansat “parfumurile de avangarda” in 1911 a creat si Casa Parfums de Rosine, dupa numele fiicei sale. Cu 70 de ani mai tarziu, in 1991, Marie-Helene Rogeon, stranepoata lui Louis Panafieu, creatorul Eau de Cologne folosita de Imparatul Napoleon al III-lea si al faimoasei pomade pentru ingrijirea mustatilor (Pommade de Mousquetaires), decidea sa readuca brandul la viata.
“Imediat dupa declinul lui Paul Poiret si pana in 1991 Les Parfums de Rosine a fost uitat si am simtit ca acest lucru nu este corect”, spune ea. In plus trebuie mentionata pasiunea ei nemarginita pentru parfumuri si trandafiri, atat de unici in felul lor, avand o infinitate de parfumuri: de la lamaie, la ghimbir, violete, vin.
Marie-Helene a lansat cateva din versiunile originale ale Maestrului Poiret, dar casa este specializata in parfumuri care au in compozitie esente de trandafiri.
Asa ca semnatura tuturor creatiilor acesteia este prezenta unei note uneori foarte subtile, alteori puternice de trandafir: Rosa Flamenca, Twill Rose, Diabolo Rose (trandafir si menta).
Creed e o alta poveste de succes care dureaza de mai multe generatii. Nu se stie de ce, parfumeria de nisa se face mai bine in familie. House of Creed isi are sediul in Paris, in arondismentul 8, de unde sefi de stat si vedete internationale se aprovizioneaza cu arome originale. De-a lungul anilor, casa a produs peste doua sute de parfumuri, unele personalizate.
In 1760 James Henry Creed si-a deschis primul magazin in Londra. Locul a devenit rapid preferatul aristocratiei si Regina Victoria l-a numit furnizor al Casei Regale. Si celelalte curti regale europene au fost cucerite: Napoleon al III-lea si Imparateasa Eugenie, Franz-Joseph si Elisabeta, Regina Cristina a Spaniei. Ba chiar in 1854, Imparateasa Eugenie reuseste sa fure englezilor House of Creed, care se muta la Paris.
Azi Olivier Creed, urmasul lui James Henry Creed, e in acelasi timp parfumeur si presedinte al companiei, alegand personal ingredientele, care sunt fie trandafiri din Bulgaria, Turcia sau Maroc, iasomie din Italia, irisi din Florenta sau violete de Parma.
Creed foloseste inca propria tehnica de infuzie pe care alte case o considera prea scumpa.
Cultură /Tendinte
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția