Parfum trecut de seductie

Cele mai indraznete creatii contemporane (vezi Etat Libre d’Orange si combinatiile sale la limita decentei) stau acum la parfumeria Madison in preajma unor flacoane miniaturale purtate in posetele secolului trecut, a unor saruri si cataloage cu licori numite “Extrait du Prince Poniatowski” sau “Eau des Bourbons”.
Desi un simbol invizibil al statutului, parfumul a incins dintotdeauna mintile celor puternici. Madame de Pompadour cheltuia un milion de franci pe an pe acest produs, Napoleon se imbaia in apa de colonie, iar in anii ’30 un print a reusit sa iasa din anonimat creand parfumuri pentru o clientela americana selecta.
Desi de obicei parfumurile erau inspirate de succese, dupa criza financiara din 1929, parfumierul Jean Patou s-a decis sa ofere americancelor sansa de a da un miros placut esecului: iasomie si trandafir (intr-o proportie foarte mare). Astfel, “Joy” a devenit “un monument al parfumeriei franceze”, dupa cum spune Octavian Coifan, curatorul expozitiei de la Madison. Flaconul tester de Joy e o dovada pretioasa, o mica lectie de marketing si chiar de stil de viata.
Parfumeria Madison tine astfel de lectii “deschise” in vitrina sa pana luna viitoare, cand o va inlocui cu alta tematica. Proprietara Madeleine Florescu si parfumeurul Octavian Coifan au adunat din targuri pariziene cateva obiecte de pe vremea cand manusile erau parfumate, iar domnii purtau la ei saruri pentru eventualitatea in care o domnisoara le cadea in brate. Exponatele merg de la astfel de sticlute “utile”, la un catalog de preturi din secolul XIX sau flacoane aurite, la mici dovezi despre cum poate un parfum sa provoace legea. Cum vitrinele Bucurestiului sunt cam sarace in imaginatie, amatorii de window-shopping vor fi recunoscatori. Mai ales ca e gratis.
Parfumul spune povesti din istorie: despre modul cum era preparat si folosit, despre arta flacoanelor, reclame si povestile din spatele retetei. De la manusile parfumate din piele de caprioara, marca Houbigant, aflam ca aceasta casa a fost preferata Mariei Antoaneta si ultima de la care a cumparat inainte de a fi arestata. Din catalogul de preturi Jean Marie Farina, prezentat de proprietara magazinului, stim ca Napoleon a murit cu doua pastile parfumate Houbigant arzand la capul sau, in timp ce sotia sa Iosefina prefera parfumul de mosc.
La Madison mai sunt expuse un flacon din parfumul care a vrut sa profite de succesul lui Coco Chanel si al apei sale No 5, numindu-si produsul “Numero Cinque”, dar si piese din “arsenalul” feminin (sticluta cu saruri care ajuta la lesinurile provocate de corset) sau dovezi de emancipare (parfumul cu miros de tabac: “Tabac blonde”, expus in vitrina, preferatul lui Marlene Dietrich).
Legatura cu Madison? Nu e numai una. Magazinul printului Matchabelli era pe Madison Avenue, un parfum marca Crown (de la care e expusa o sticluta de saruri) a inspirat crearea celui mai scump parfum din magazin (si din lume), Clive Christian, iar “Joy” (al carui flacon, la fel, se poate admira) era cel mai scump pana la aparitia lui Clive.
Dar e vorba mai ales de felul in care e privit parfumul: ca ingredient special al seductiei, accesoriu important, de luat peste tot (dovada ca se creau etuiuri speciale pentru miniaturile de purtat in poseta – vezi exemplul Guerlain).
Cat despre arome, ele par sa fi ramas in mare aceleasi, doar modul in care se combina fiind diferit. Violetele o innebuneau pe Maria Antoaneta, apa Jean Marie Farina era initial un alcoolat de lamaie, cu portocal amar, bergamota si neroli, iar Dutchess of York, parfumul cel mai celebru al lui Matchabeli, e din liliac cu note de iasomie, zambile, violete si ambra.
“Nota inalta” a expozitiei sta insa in “detalii”, ca forma si materialul recipientelor din Baccarat (vezi flaconul coroana placat cu aur, flaconul art deco din Baccarat negru al Liu, cel de la Caron-Fleurs de Rocaille, ca o calimara, apoi sticluta ce aminteste de uzul farmaceutic al sarurilor cu aroma de lavanda de la Crown).
Pacat ca spatiul a ingaduit un numar prea mic de exponate si ca recipientele cu parfum ramas au capacele blocate. Sau cel putin asa spun organizatorii, pe care ii banuim ca vor sa pastreze pentru ei placerea de a mirosi trecutul.

Cultură /TENDINTE