Panache si papanas

De secole, daca nu chiar de mii de ani, femeile sunt indopate cu teoria ca barbatii sunt puternici, solizi, eroici, razboinici, neinfricati, extrem de curajosi. Ca ei sunt sexul tare si nu se tem de nimic. Ca in vreme ce femeile fug ca niste gaini speriate din fata pericolului si a responsabilitatilor teribile, barbatul respira adanc, bombeaza pieptul, priveste limpede inainte si sare in valtoarea evenimentelor.
Am mai spus si o repet – nu sunt vreo feminista feroce, adica imi place sa mi se deschida usa, sa mi se aduca flori si nici nu sunt de acord cu arderea sutienelor, avand in vedere cat costa. Dar, sincer si obiectiv vorbind, nici n-am remarcat vreun model de masculinitate eroica printre barbatii moderni. Majoritatea sunt prea ocupati sa se planga de stres, de dieta, de slujba, de neveste si de alte asemenea lucruri ca sa mai intreprinda fapte de vitejie. Pe de alta parte, cinstit vorbind, nu prea stiu ce eroisme s-ar mai putea produce in societatea moderna, tehnologizata si teribil de asemanatoare cu o “matrix”. Poate doar ceva de genul atitudinii unui prieten care, constant, daca se afla intr-o intersectie foarte aglomerata, chiar daca mai are cateva secunde de verde, refuza sa inainteze cativa metri doar ca sa blocheze de tot drumul. Si tot constant, este claxonat, “flesuit”, injurat si amenintat de participantii la trafic din spatele lui, care considera ca, daca au ratat sansa de a bloca intersectia, ziua lor este distrusa.
Dar asemenea acte de bravura sunt din ce in ce mai rare. Barbatul modern si-a pierdut acel “panache”, de care bietul Cyrano s-a incapatanat atat sa se agate si s-a orientat mai degraba spre… papanas (daca nu e la regim).
Barbatilor le e teama acum de dentist, de sef, de femei, de viitor, de mancare, de alti soferi. De foarte multe lucruri. In timp ce femeile, fiinte diafane, lasa poezia la o parte si se arunca in activitati cat se poate de barbatesti. Tot mai multe profesii care erau exclusiv feminine sunt acum insfacate de barbati si viceversa. La psiholog si psihiatru tot mai multi pacienti sunt barbati, foarte dornici sa se intinda pe canapea si sa vorbeasca ore intregi despre … emotii si sentimente.
Soferul Maniac nu vorbeste despre sentimente si nu putine au fost ocaziile in care si-a demonstrat curajul razboinic in confruntari cu diversi filistini care nu ar avea ce cauta la volan. Cu toate acestea, exista un moment cand curajul lui se evapora – la doctor.
De exemplu, in urma cu vreo doi ani, dupa indelungi parlamentari, negocieri, amenintari si santaje, s-a lasat convins sa mearga la o clinica privata, eleganta si scumpa (se va intelege mai tarziu de ce specific aceste aspecte), pentru un set de analize. In dimineata fatidica, ajungem la clinica, intram, iar eu o abordez pe asistenta de la receptie, declar numele si ii spun ca suntem acolo pentru analize. Dialogul s-a desfasurat dupa cum urmeaza:
Eu – Buna ziua. Suntem Cutare si Cutare. Am venit amandoi pentru un set complet de analize.
Ea – Care amandoi?
Eu (intorcandu-ma spre Soferul Maniac) – Eu si domnul din spatele meu…. Moment in care am ramas cu gura cascata pentru ca in spatele meu nu mai era nimeni.
M-am uitat in stanga, in dreapta, in timp ce asistenta ma masura din priviri, crezand probabil ca sufar de vreo dedublare de personalitate. Nici urma de Sofer Maniac. Asa ca il sun si il intreb unde e. La care el isi aduna curajul si spune:
-Sunt in masina. Nu mai fac analize.
-De ce?
-Nu ca mi-ar fi frica, dar am avut o senzatie ciudata in clinica asta. Nu-mi place cum arata.
Asa s-a incheiat tentativa mea de a-l tari la doctor. Si cum nu prea e fezabila varianta de a ne trezi intr-o dimineata in zori pentru a vizita toate clinicile private din Bucuresti, ca sa gasim una care sa-i placa, si-a pastrat tot sangele.

Stil de viață /Despre lume si viata