Pana la urma, s-a si castigat din delistari

Ofertele publice de preluare si reglementarile aferente acestora au fost cel mai controversat capitol al noii legislatii a pietei de capital.

Insa, dincolo de discutiile principiale despre corectitudinea formulelor de stabilire a preturilor de oferta sau a studiilor de evaluare ce au stat la baza acestora, cei care au inteles (si au calculat) din timp oportunitatile, au avut,cu mici exceptii, de castigat. Si inca substantial.

La un an de la adoptarea noii legislatii, aproape toate ofertele cu miza mare sunt deja inchise sau pe cale de a se inchide. Iar un prim bilant arata ca, in marea majoritatea a cazurilor, investitorii care au cumparat in vara anului trecut, cand a fost aprobata legea, si au vandut in oferta au tras la sfarsit linia sub randamente de chiar 300%.

Au existat bineinteles si cazuri in care optimismul sau calculul gresit al pretului potential au transformat castigul initial in pierdere.

Au putut fi obtinute, astfel, profituri substantiale fara prea mari emotii in cazul Ispat Sidex, Moldocim Bicaz si Romcif Fieni sau se putea transforma castigul in pierdere la ofertele pentru Automobile Dacia si Lafarge Romcim.

Actiunile Ispat Sidex se tranzactionau in vara anului trecut la preturi de 4.500 – 4.700 lei/actiune. Pentru cei care au cumparat, primul pret oferit de LNM Holdings in oferta pentru delistare – 7.000 lei/actiune aducea un randament de 48%. Bun daca luam ca termen de comparatie dobanzile bancare insa mic fata de ceea ce s-a intamplat, sau o sa se intample, pana in final.

SIF Moldova, de departe cel mai important actionar minoritar al Sidex, nu a subscris la 7.000 de lei/actiune iar LNM a lansat o a doua oferta, in prezent in desfasurare, la pretul de 10.000 de lei/actiune. Pret care a dublat randamentul celor care au cumparat anul trecut dar care nemultumeste in continuare pe SIF Moldova. Exista, deci, in continuare loc de mai bine.

De departe cel mai bun randament a venit insa dintr-o directie mai putin evidenta in vara anului trecut, cand toti investitorii erau cu ochii pe disputele din jurul ofertelor pentru Automobile Dacia si Lafarge Romcim.

Actiunile Moldocim Bicaz, companie detinuta in proportie de peste 90% de grupul german Heidelberger Zement, se tranzactionau in momentul adoptarii legislatiei la preturi in jurul nivelului de 18.000 de lei/actiune.

Cotatia a crescut apoi incet pentru ca anul acesta, oferta sa fie lansata la pretul de 65.500 de lei/actiune. Astfel, investitorii care au mizat pe actiuni Moldocim si-au multiplicat banii de peste patru ori.

Despre un randament bun se poate vorbi si in cazul Brau Union Romania, filiala romaneasca a grupului austriac de bere Brau Union.

Cotatia Brau Union a oscilat anul trecut in jurul nivelului de 20.000 de lei/actiune. Oferta a fost lansata in urma cu doua luni, la pretul de 37.717 lei/actiune, si se va inchide saptamana aceasta, oarecum nedecis. Chiar daca Brau Union Romania va fi delistata indiferent de rezultatul ofertei, cel mai important actionar minoritar – Haber Hateg, cu o participatie de 2,46%, a decis sa nu subscrie.

Micii investitorii care au mizat pe actiuni Brau Union Romania anul trecut isi pot permite insa sa priveasca cu detasare rezultatul ofertei: randamentul obtinut este de aproape 100%.

Nu la fel de clare au fost lucrurile in cazurile Automobile Dacia si Lafarge Romcim. Desi, la prima vedere, castigul a aparut simplu prin diferenta dintre pretului de oferta si cotatia din urma cu an, lucrurile nu au stat chiar asa.

In ambele situatii, evolutia pretului in lunile de dinaintea lansarii ofertelor a ilustrat aproape perfect modul in care decurgeau disputele dintre reprezentantii actionarilor minoritari si cei ai actionarilor majoritari pe marginea modalitatii de calcul a pretului de oferta.

In functie de variantele care pareau la un moment dat cele mai probabile, pretul din piata a crescut, in cazul Automobile Dacia de exemplu, pana la 2.250 de lei.

Disputa in cazul ofertei lansate de Renault a fost cea mai intensa, in joc fiind mai multe zeci de milioane de dolari pe care, in functie de formula de calcul a

pretului, grupul francez ar fi trebuit sa ii plateasca actionarilor minoritari.

Anul trecut, multi dintre investitori sperau ca formula de calcul sa oblige Renault sa ofere un pret de minim 3.000 de lei/actiune, acesta fiind motivul cresterii pretului pana aproape de 2.500 de lei/actiune.

In final oferta a fost lansata la 1.200 de lei, pret care a adus castig doar investitorilor care au cumparat in primavara anului trecut, cand cotatia actiunilor Automobile Dacia a fost si de 500 de lei/actiune.

Situatia a fost aproximativ identica si in cazul Lafarge Romcim: cotatia a crescut, in functie de evolutia discutiilor privind modalitatea de calcul a pretului de oferta, pana in jurul nivelului de 250.000 de lei/actiune, pentru ca oferta sa fie lansata la 197.670 de lei/actiune. Pretul final a adus pierdere pentru optimisti si un castig de 70 – 80% pentru cei care au cumparat actiuni Romcim in primavara anului trecut.

Cazuri in care investitorii au supraestimat pretul unor oferte au existat si in cazul ofertelor publice de preluare, insa nu in vederea delistarii. In primavara anului trecut, cotatia actiunilor Terapia a ajuns in jurul nivelului de 5.500 de lei, pe fondul informatiilor ca societatea va fi vanduta la un pret de 17 – 18 centi/actiune.

In final, dupa aproape un an, oferta de preluare a fost lansata la un pret de 4.681 lei/actiune, stabilit in urma negocierilor dintre cumparator (fondul de investitii Advent International) si fostii actionari. laurentiu.ispir@zf.ro

Stil de viață