Palma de la Cannes

de Stefan Dobroiu Stil de viață · 1 iunie 2007 · 3 min de citit

Cum o fi sa stai cinci minute alaturi de Jane Fonda, sa te tina de mana, sa-ti sopteasca diverse chestii la ureche (or fi fost niscaiva injuraturi la adresa lui Bush?) si sa te murdareasca de ruj? Ah, da, si sa iei si un Palme d’Or in acelasi timp? Poate Cristian Mungiu nu-si va aminti langa cine era cand Dumnezeu, soarta, hazardul sau, de ce nu, juriul celei de-a 60-a editii a Festivalului de Film de la Cannes l-au ales drept cel mai cel dintre atatia cei mai cei prezenti anul acesta pe Croazeta, dar cu siguranta bijuteria de 127 de grame a celor de la Chopard ii va aminti ca a pus mana pe cel mai important trofeu al celui mai mare festival de film din lume.
“A luat Palma”, vociferau toti criticii romani stransi langa sala unde se decernau premiile, constienti ca, in cazul lui “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” problema nu se punea daca ia vreun premiu, ci ce premiu va lua. Pe masura ce sobra si scurta decernare se apropia de sfarsit, devenea evident ca ori vom castiga lozul cel mare, ori ne vom alege cu tristul nume de “marii perdanti/nedreptatiti”. Dar juriul a fost de partea lui Mungiu si acesta a incasat Palma cea mare. De la inaltimea scenei Cristian Mungiu si nepretuita lui poveste de 600.000 de euro au vazut ca-n palma toata floarea cinematografiei mondiale stransa la picioarele lui.
Si avea ce vedea: Gus Van Sant, Emir Kusturica, David Fincher, Wong Kar Wai, fratii Coen, Fatih Akin s-au dat la o parte din fata filmului romanesc, care confirma inca o data ca tinerii regizori de la noi au multe de spus si ca Romania este “o tara care are nevoie sa se povesteasca”, dupa cum titrau ziarele frantuzesti anul trecut, dupa premiera la Cannes a filmului lui Catalin Mitulescu, “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”.
O dovada in plus este si trofeul Un Certain Regard primit de “California Dreamin’ (nesfarsit)”, un film care initial nu fusese in cartile juriului condus de Pascale Ferran, pe motiv ca este neterminat, dar care s-a dovedit a fi “cel mai viu si liber film pe care l-am vazut in cele zece zile ale festivalului”, dupa cum au declarat membrii juriului.
Este o a doua confirmare, cu nimic mai prejos decat Palme d’Or-ul lui Mungiu, o confirmare ce bucura si intristeaza in acelasi timp: il confirma pe Cristian Nemescu, un regizor care nu mai este printre noi, un regizor care nu va mai participa la niciun festival.
Dar Cristian Mungiu cu siguranta va mai participa, a si promis-o. Va fi 27 mai 2007 culmea carierei lui de regizor? Cu siguranta ca nu. “432” face parte dintr-un proiect ce include mai multe subiecte de film, prin urmare Mungiu are toate sansele sa mai surprinda si sa convinga si in viitor. Si, pana la urmatorul film, exista nominalizarile la premiile Oscar, printre care sigur se va afla si povestea Otiliei si-a lui Gabita.
Felicitari, Cristian Mungiu, ca ai adus in tara un asemenea trofeu. Le asteptam pe urmatoarele, caci de astfel de Palme nu ne saturam niciodata.

Stil de viață /FESTIVAL