Palm Tungsten: cand marketingul imprumuta din tabelul lui Mendeleev

Aparatul de care vorbim astazi a fost botezat Tungsten. Nu ma intrebati de ce-l cheama asa. Nici producatorii nu stiu sa explice foarte bine, insa brandul se inscrie in trendul de marketing din ultimii ani care recomanda alegerea unui nume cu rezonante apropiate de calitatile presupuse ale obiectului. Cum tungstenul e folosit in filamentele de becuri, ar trebui sa ne asteptam la o iluminare. Dupa un test de cateva zile, suntem in masura sa va spunem: e ceva lumina la capatul tunelului, insa depinde de ochii fiecaruia daca vede in ea soarele sau stopurile unei masini…
Compania care il fabrica pe Tungsten este destul de cunoscuta in Statele Unite si se numeste Palm. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbim, ea este – in lumea organizatoarelor digitale – un echivalent al Mac-ului in lumea PC-urilor. Adica o alternativa la dominatia cateodata covarsitoare a Microsoft.
Palm se mandreste cu inventarea pietei pentru aceste aparate. Sunt vreo sapte-opt ani de cand a reusit sa convinga pentru prima oara un numar apreciabil de cumparatori ca merita sa dai 2-400 de dolari pe un aparat in care poti sa-ti notezi intalnirile si mici notite, alaturi de o impresionanta (in capacitate) agenda telefonica. Primul dispozitiv de mass-market al Palm, modelul III nici nu oferea nimic in plus. Nici vorba de grafica, ecran color, conectivitate ori sunet. Pana la acest model, Palm-urile au fost mute si surde.
Numarul mare de utilizatori precum si faptul ca sistemul de operare era deschis a facut ca piata sa explodeze cu tot felul de aplicatii, de la jocuri si pana la programe care iti permit sa vizionezi pe Palm un clip video. Exact in momentul acela, adica prin 1998, acest success i-a facut pe cei de la Microsoft sa ciuleasca urechile: cineva facea bani din soft fara sa le spuna! Si fara sa imparta cu ei, bineinteles. In acel moment, gigantul american a decis sa intre pe piata cu propriul sistem de operare – Pocket PC – pe care l-a pus la dispozitia concurentilor: HP, Compaq sau Casio. Unul dintre aceste sisteme, ajunse acum la maturitate, a fost prezentat in numarul trecut al suplimentului Dupa Afaceri. La un pret destul de respectabil (700 USD fara taxe la dealerii HP), organizerul HP are de toate: si acces internet, si agenda, si carnet de notite si – contra cost, fireste – o multime de aplicatii de afaceri.

Cutitul din spatele lui Bill Gates
Raspunsul lui Palm la aceasta ofensiva multimedia este Tungsten-ul. Aproape nimic din ce oferea altadata doar Pocket PC-ul nu mai e acum in afara razei de actiune a Palm-ului. Tungsten poate citi documente Word, Powerpoint sau Excel. Mai mult, o mica aplicatie de baze de date e livrata la pachet cu fiecare Tungsten, ca si un utilitar de mail, un browser internet si unul wap. Daca va plac cartile in format electronic (mai prAÃÂ©cis, daca aveti carte de credit Visa cu care puteti sa vi le platiti pe Internet) atunci sa stiti ca-n Tungsten incape jumatate de biblioteca, sigur, daca ii adaugati si o mica memorie suplimentara (2-3 milioane cardul). Chiar si fara, tot aveti loc de doua-trei tomuri de management si-un dictionar. Cum merg aceste aplicatii? Cele mai multe peste asteptari, datorita definitiei mari a ecranului, care permite, de exemplu, sa vizualizati pe un singur ecran intregul rate-card al Ziarului Financiar, transferat in Excel din PC, in numai cateva secunde. Fara discount, desigur! Internetul e o alta problema: nu va trimite direct la site-uri, asa cum le stiti, ci le trece printr-un site al Palm, care micsoreaza imaginile si comprima textul, astfel incat sa intre pe ecran. Ca atare, unele site-uri mai complicate nu pot fi citite in intregime. Dar pentru stiri si cotatii ale actiunilor, e mai mult decat OK. Si nu v-am spus un lucru: n-aveti nevoie de cablu. Palm-ul isi ia datele prin conexiunea radio bluetooth din telefonul dumneavoastra, pe care aveti grija mai intai sa-l dotati cu un abonament GPRS la Connex sau Dialog. Ambele merg decent.

Bluetooth: lasati orice speranta
Pentru ca am ajuns la conectarea bluetooth fara fir, trebuie sa stiti ca ea e una dintre tinerele sperante ale telefoniei mobile. Din pacate, tineretea aceasta e cam zvapaiata: la cateva minute dupa ce reusesti conectarea lui Tungsten la un Ericsson T39 pe care l-am folosit in test, conexiunea dispare si nu-si mai revine. Trebuie s-o iei de la capat cu toate setarile, chestie care devine enervanta foarte repede (cam 2-3 minute, in medie, pentru firile calme si relaxate…!). Oricum, cat am reusit sa stau conectat m-am bucurat de placerile unui sistem in care poti sa scrii SMS-uri in Palm sau poti sa cauti un numar de telefon in agenda si, din doua apasari ale stylus-ului, sa trimiti numarul direct in telefon, unde se formeaza automat. Se poate merge si mai departe: cu noile camere digitale Sony, pozele se pot trimite direct in memoria Palm-ului, ca sa va laudati cu copilul la birou pentru modestul pret de 600 Palm-ul (fara taxe, la Flamingo) si 1200-1400 camera (Sony Center Unirea). Sigur, puteti primi imagini si de la Nokia 7650 sau T68i…mai ieftine, dar cu o definitie mai redusa.

Un IMM al organizerelor
Primul lucru care iti sare in ochi la Palm, fata de competitia de la HP, este dimensiunea. Palm-ul chiar incape discret intr-un buzunar, e usor si aproape identic in lungime cu telefonul mobil SonyEricsson T68. E si foarte usor, in jur de 100 de grame fata de aproape dublu pentru rivalul Microsoft. Pana la acest model, Palm-urile se mandreau cu o rezistenta supraomeneasca a bateriei: o luna-doua in stand-by si doua-trei saptamani in utlizarea curenta (cateva ore pe zi). Luati-va la revedere de la acest avantaj: ecranul color si procesorul mai rapid – la 144 Mhz (cat avea primul meu PC, ehei…!) mananca bateria fara nici o mila. Sistemul are un ecran mai mic decat rivalele de la HP sau Toshiba, insa nu stiu cat de important e acest lucru. La final, va marturisesc ca sunt un vechi utilizator de Palm, la care am ajuns de la Pocket PC. In aceasta calitate, as putea spune ca un upgrade de la un alt Palm color la Tungsten e destul de greu de justificat, avand in vedere pretul. La banii acestia, daca aveti deja un Palm si n-aveti ce face cu ei, eu as incerca si-un Pocket PC. Doar asa, sa vad ce mai face concurenta. Alminteri, Tungsten ramane o unealta redutabila de afaceri.

Inchis, sistemul e cel mai scund organizer de pe piata. Ca si unul dintre cele mai usoare. Si asta fara sa piarda mult din functionalitate: nu-ti lipseste decat posibilitatea de a folosi recunoasterea scrisului. Inregistrarea audio merge si asa: doar apesi un buton pe lateralul aparatului. Atuul sau cel mai mare fata de competitie: simplitatea.

Deschis, Tungstenul ofera acces la un mic ecran pe care il folosesti pentru a scrie cu stylusul livrat la pachet. Trebuie sa reinveti insa o parte din alfabet: Palm foloseste un set de caractere simplificate numit Grafitti. Poti seta sistemul sa se deschida cand il “lungesti” si sa treaca la culcare cand il “scurtezi”.

Ca sa poti scrie in Palm trebuie sa te antrenezi cateva minute dupa regulile lui. Odata ce inveti setul de caractere, poti avea surpriza sa constati ca scrii mai repede decat de mana. Numai ca trebuie sa renunti la unele obisnuinte: in Grafitti, A este un V intors, T este o linie orizontala urmata de una verticala in jos, si asa mai departe.