Orice stil e mai bun decat niciunul

Nu stiam despre Galanto Cafe decat ca se afla pe undeva in spatele Bulevardului Catargiu. Asa ca am pornit in cautarea localului in zona aceasta cunoscuta pentru casele sale vechi. Am descoperit cafeneaua la numarul 3 pe strada Vasile Alecsandri.
Mai intai urci cateva trepte pentru a descoperi antreul cu stand pentru presa si un hol cu parchet vargat pe jos. Pe peretele din stanga, omul vitruvian al lui Da Vinci. Si, chiar daca n-am inteles notitele de pe marginile picturii, mi-am imaginat ca aceasta imagine prezenta in cafenea ar trebui sa aiba un rol. Chiar langa desen se afla singura masa din acest spatiu. In mod ciudat desi aflata cumva in calea celor care vin in cafenea, pare cumva foarte intima. Mi-am imaginat ca aici poti sta in doi la o cafea sau poti sa citesti ziarele aflate pe raftul sprijinit pe celalalt perete al coridorului.
De o parte si de cealalta a holului se afla doua incaperi distincte atat ca decor, cat si ca atitudine.
Camera din dreapta se doreste a fi un spatiu “oldish” pentru ca elementele care il compun sugereaza ideea de “patina”. Sunt doar patru mese in toata incaperea cu o combinatie de texturi destul de indrazneata: sticla groasa (pe post de tablie) se sprijina pe un picior din fier forjat cu ornamentatii. Scaunele pastreaza, si ele, aceeasi nota, doar ca ramele din fier forjat gazduiesc, nu sticla, ci pernute din piele.
Culorile aduc aminte de o cafenea veche. Chiar daca armonia nu este intotdeauna realizata la nivel estetic, nuantele de maron ale parchetului vargat si rosul inchis al peretilor se regasesc si in celelalte elemente ale spatiului.
Pe pereti sunt montate oglinzi cu rame din piele neagra. Trei oglinzi mici stau de straja pe peretele de langa usa, pe cand o oglinda de dimensiuni mari este asezata chiar in rand cu ferestrele, inseland privirile indreptate catre strada. Peretii sunt vopsiti in doua nuante: un rosu spre bordeaux si un portocaliu pal, nuante la care se adauga negrul sau visiniul prezent in accesoriile din local.
In camera cealalta am observat un alt setting. Fotolii joase cubice in nuante alburii cu mese din lemn. Acelasi parchet vargat, aceleasi nuante pe pereti. In capatul incaperii se afla o etajera asemanatoare cu cea de pe hol pe care troneaza de data aceasta o stea de mare rosie. Deasupra raftului a fost montata o plasma, cum se pare ca isi doresc in ultima vreme mai toate barurile sau cafenelele din Bucuresti.
Am inteles (de la clientii care intrau in cafenea) ca mai exista o camera, in care am banuit ca se ajunge trecand pe langa bar. Dar n-as putea sa jur ce se afla acolo, pentru ca de la distanta camera parea una destul de intima, pentru cei de-ai casei.
Cat timp am stat la Galanto Cafe Lounge m-am intrebat ce anume si-au propus pentru decor. Analizand atent detaliile mi-am dat seama ca tocmai grija pentru detaliu lipseste aici, asta pentru ca elementele spatiului nu sunt neaparat disonante, dar nici nu dau senzatia ca se armonizeaza usor.
Si mi-am mai dat seama ca Galanto n-are specific. Dincolo de cele cateva sortimente din meniu care poarta numele localului (galanto salad, galanto coffe) n-am reusit sa ghicesc ce anume da numele localului. Lista meniului, desi destul de lunga, cuprinde rar cate o surpriza in genul “Nada Colada” – un cocteil nonalcolic cu nuca de cocos (10 ron), sau “Prince Charles Coffee” cu un dram de Drambuie (15 ron). Pe langa acestea se gasesc bauturile obisnuite de la cafeaua irish sau cea vieneza, la bere sau long drinks.
Nici muzica nu are un caracter compact. Am ascultat tot felul de genuri, de la Deep Dish la hit-urile verii. Si atunci m-am intrebat iar ce inseamna de fapt Galanto. Raspunsul uimirii mele legate de un amestec prea evident a venit abia a doua zi. Am aflat ca aici a fost pana nu demult o alta cafenea. Si probabil, vrand-nevrand, stilurile acestora s-au combinat.

Galanto Cafe&Lounge
Str. Vasile Alecsandri, nr. 3

Gastronomie /DJ Culture