Orasul lui Bergman si Bogart, intre medieval si modern

“Odata cu declansarea celui de-al doilea razboi mondial, multe fete din Europa asediata s-au intors cu speranta spre America. Lisabona a devenit unul dintre cele mai importante puncte de imbarcare. Dar nu toata lumea putea merge direct la Lisabona. Multi erau nevoiti sa parcurga un drum lung si anevoios – de la Paris la Oran, cu vaporul, apoi cu trenul, cu masina sau chiar pe jos, pana in Africa, unde faceau popas in Casablanca, in Marocul Francez. Aici, cei mai norocosi faceau rost de bani si puteau obtine viza pentru Lisabona si apoi pentru ‘Lumea Noua’, America. Cei mai putin norocosi ramaneau in Casablanca si asteptau, asteptau…”

Asa incepe faimosul film care de cateva decenii bune e pe primul loc in preferintele cinefililor – Casablanca. Daca pentru acele vremuri, Marocul era doar un refugiu, acum s-a transformat intr-o destinatie exotica si romantica, iar cei care ajung acolo nu mai vor catusi de putin sa plece.
E drept ca timpul a trecut si imaginea acestui oras a suferit multe schimbari. Daca atmosfera hollywoodiana pe care vi-a lasat-o filmul amintit mai sus este ceea ce cautati, teritoriul marocan s-ar putea sa va provoace un soc.
Orasul este foarte departe de romantismul oriental la care se asteapta cei mai multi. Casablanca se vrea modern azi, iar atmosfera de dragoste care pluteste in aer nu mai seamana deloc cu ce s-a vazut pe ecranul cinematografului. Centrul orasului este impunator si impresionant, cu bulevarde largi si pline de viata, cladiri albe, imense si foarte bine intretinute – deviza pare sa fie “curat si eficient”.
Oamenii pentru care Casablanca este primul oras vizitat sunt de obicei dezamagiti pentru ca nu se asteapta la o asezare atat de cosmopolita. Foarte putine lucruri le confirma ca se afla in Orient. Pentru cei care au vazut restul tarii inainte sa ajunga in capitala economica, socul este mai mic.
De indata ce intra in centrul orasului, insa, orice turist e prins de magia aparentelor – edificiile impunatoare, strazile colorate, pietele zgomotoase, toate ascund cateva realitati greu de ignorat. Niciun alt loc din tara nu sufera mai mult de saracie si prostitutie decat centrul capitalei.
Daca ar fi totusi sa-i incadram undeva pe Bergman si Bogart, acesta ar fi orasul vechi. Mic, populat cu case marcate de trecerea timpului, si ele mici, intime, bazaruri in care te poti pierde usor si nu pentru ca piata ar fi prea mare, dar negustorii isi stiu mult prea bine meseria. Numai vreo mie de oameni locuiesc in aceasta zona.
Orasul vechi este foarte bine pozitionat intre principala piata din Casablanca si plaja. Dar, desi se numeste “vechi”, odata intrat acolo vei observa ca nu este totul chiar asa de varstnic. Sau, cel putin, nu-si arata varsta.
Cea mai frumoasa parte a sa este zona de magazine, dar nici cartierele de locuinte nu trebuie ratate. Casele oamenilor sunt departe de eleganta noului oras, dar sunt pline de veselie, viu colorate si foarte rotunjite.
Trecand de cartierul vechi, cel mai important punct din Casablanca este Place des Nations Unies, piata care uneste (sau desparte) centrul modern de periferiile romantice. O simpla plimbare pe aici demonstreaza clar ca orasul Casablanca a fost una dintre prioritatile Frantei. Cu atentie si bani, capitala marocana a devenit una dintre cele mai stralucitoare colonii franceze. Vechiul centru colonial are o frumusete racoritoare, o versiune franceza a aunei arhitecturi arabo-andaluza, cu linii fine si detalii din abundenta. Cladirile sunt intr-o conditie perfecta. Sudul zonei Avenue des Forces Armees Royales este cel mai explorat, dar nici Place des Nations Unies nu duce lipsa de vizitatori. In est si nord cladirile nu mai sunt atat de impunatoare, dar par totusi la fel de interesante.
La dreapta bulevardului Muhammad 5 se afla Marche Central, cea mai importanta piata din Casablanca. Locatia este destul de mica, dar bazarul este foarte bine aprovizionat, de la legume, carne sau fructe de mare si pana la obiecte de design lucrate manual sau suveniruri. O delicatesa in Maroc este supa de broasca testoasa, asa ca piata este unul dintre locurile in care se gasesc cele mai proaspete testoase. Stiut fiind ca, in multe tari occidentale, este interzisa vanzarea broastelor testoase pentru hrana, delicioasa supa poate fi un motiv mai mult decat intemeiat pentru o vizita in Casablanca.
Daca va pasioneaza shoppingul insa, nu Marocul este cea mai buna alegere. Casablanca nu este locul in care sa bantui din magazin in magazin, in cautare de suveniruri sau alte obiecte interesante. Orasul are cateva prejudecati cand vine vorba de latura comerciala. Granitele culturale dintre magazine, bazaruri si tarabele de la periferie sunt foarte adanc inradacinate in mintea marocanilor, care nu cumpara decat din cartierul in care locuiesc. Tangier, Casablanca, Marrakesh… toate sunt picanterii ale Orientului. Marocul a fost mitologizat si pe buna dreptate.
Vizitatorii nu mai contenesc sa laude istoria unica, lumina stralucitoare si arta sa extraordinara. E punctul ideal de pornire pentru orice turist care vrea sa vada Africa. Bazarurile cu figurile din lemn, bijuterii, pielarie (cea mai scumpa din lume, daca ne luam dupa zvonuri), edificiile sale vechi si noi in acelasi timp, arhitectura combinata si atmosfera francez-orientala pot fi gasite la fiecare pas in aceasta tara.
Cel mai vechi dintre orasele imperiale, Fes, este fara indoiala inima simbolica a Marocului. Strazile labirintice si grandoarea pietelor, peretii si portile sale impunatoare fac din Fes unul dintre putinele orase inca medievale in secolul 21. Cel mai important centru cultural din Maroc este Marrakesh, faimos pentru petrecerile si festivalurile sale. Sursa energiei sale este piata Djemaa el-Fna, unde chiar daca nu tii neaparat sa mergi, nasul sigur te va conduce spre miresmele imbietoare ale felurilor de mancare traditional marocane pregatite in aer liber.
Casablanca ramane totusi capitala de drept a Marocului, locul unde povestitorii, magicienii, acrobatii sunt la ei acasa. Este orasul in care medievalul este mai modern ca niciodata.

Moscheea Hassan

Regele Marocului Hassan al 2-lea a mentionat prima data aceasta moschee in scrierile sale in 1980. El spunea ca ar fi construit-o pe apa, pentru ca acolo crede el ca este Tronul lui Dumnezeu.
Moscheea a fost inaugurata pe 30 august 1993. Arhitectul care a construit-o este francez (Michel Pinseau). Are cel mai inalt turn din lume (200 de metri). Inauntru este loc pentru 20.000 de oameni, iar in curte mai incap inca 80.000. 2.500 de oameni au lucrat la cladire. Marmura este din Agadir, granitul de la Tafraoute, iar sticla a fost importata din Venetia. Moscheea a fost realizata cu ajutorul donatiilor, costurile ajungand pana la 800 de milioane de dolari.

Ceasuri & Bijuterii /TURISM