Oda masinii de spalat
Oda masinii de spalat
Acum vreo doi ani am cumparat una dintre acele masini de spalat exagerat de performante (voi reveni asupra termenului de “exagerat”), foarte scumpe si cu un aspect oarecum hi-tech (daca iei in considerare ca partea din fata seamana cu pupitrul de comanda al unei nave spatiale).
Dupa ce a fost instalata, aranjata si conectata, masina de spalat a avut un efect pe care nu l-a avut nici macar autovehiculul proprietate personala – l-a fascinat total si iremediabil pe al meu partener, care a petrecut nenumarate ore studiind manualul de utilizare si tragand de butoane. A uitat pana si de jocurile pe computer.
Eu am preferat sa stau deoparte, pentru ca, dupa cum spuneam, lighioana este exagerat de performanta – mai precis are atatea functii, programe si combinatii incat cred ca mi-ar fi fost mai usor sa rezolv o problema de algebra (avand in vedere ca matematica a fost singurul punct deprimant al vietii mele de liceu, asta spune multe).
De altfel nici macar acum, dupa atata amar de vreme, nu am reusit sa invat mai mult de un singur program.
Dansul, pe de alta parte, era pur si simplu mesmerizat de rotirea armonioasa a rufelor in ciclul de spalare, astfel incat era capabil sa ramana nemiscat ore in sir, contempland activitatea masinii de spalat.
La vremea respectiva, am fost destul de ingrijorata, mai ales cand mi-am amintit de scena din Rain Man, in care bietul autist se holbeaza ore in sir la acest du-te vino din masina de spalat.
Recent insa, discutam cu un coleg, care mi-a marturisit ca de-abia astepta sa ajunga acasa ca sa … spele. Prilej cu care a recunoscut ca si el petrece o cantitate serioasa de timp admirand dansul pantalonilor, tricourilor etc in cuva.
Iar alt coleg, la fel de mare fan al masinii de spalat, isi aminteste ca atunci cand a luat-o si a pus-o in functiune, a ascultat cu drag cum “ofta si parca respira. In momentele alea am simtit-o ca pe o fiinta”.
Repet – nu e vorba de autoturism, de computer sau de vreo combina muzicala.
E doar o masina de spalat, care, in ordinea fireasca a lucrurilor, ar fi trebuit sa ne incante pe noi, truditoarele de la serviciu si de acasa, nu pe ei.
Ceea ce ma face sa cred ca s-ar putea sa ne indreptam din nou spre un matriarhat in care noi sa punem painea pe masa, iar ei sa se uite la telenovele si sa adore masinile de spalat.
Inca un argument in sprijinul acestei teorii – pe masina noastra de spalat o cheama Marghiolita. Si nu am botezat-o eu.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
