O victima in fiecare zi

O victima joaca rolul victimei. Un joc aproape absurd intre viata proprie si ultimele clipe din viata altuia. Desi personajul poarta acelasi nume, contextul este mereu altul: azi – o femeie ucisa in toaleta, maine, un “inecat” la bazin sau un adolescent impuscat in ceafa. Jucand rolul mortilor poti sa eviti frica de moarte.
Valea, personajul principal al piesei “In rolul victimei”, si-a ales cu buna stiinta meseria. Este un tanar care provine dintr-o familie obisnuita, iar datoria sa este sa joace rolul victimelor atunci cand cazurile politiei cer reconstituiri la locul unei crime.
Oricat de neobisnuita ar parea “cariera” pe care si-a ales-o, Valea (Marius Manole) stie sa foloseasca scenele dramatice pe care le interpreteaza pentru a scapa de propriul statut de victima. Si de propriile frici.
Piesa fratilor Oleg si Vladimir Presniakov (dramaturgi contemporani cunoscuti nu numai in Rusia, ci si pe scenele din Anglia sau Statele Unite) propune o poveste in care umorul (sumbru adesea) se imbina cu meditatiile sau cu absurdul, iar realitatea pusa pe scena pare uneori atat de dura, incat ofera senzatia de neverosimil.
Insa regizorul (Felix Alexa) mizeaza tocmai pe aceste momente maxime in care spectatorul este lasat sa ghiceasca daca secventa tine de domeniul comicului sau daca este o scena la care ar trebui sa meditezi.
Aproape toti actorii din distributia piesei joaca un dublu rol. Razvan Vasilescu este comisarul care se ocupa de anchetarea cazurilor, iar la finalul piesei devine un regizor interesat tocmai de povestea lui Valea.
Comisarul pare initial un personaj banal (tiparul clasic al unui functionar cu amanta), dar pe parcursul piesei uimeste prin cateva monoloage pline de isterie si vulgaritati, Vasilescu ducandu-si personajul in stari de “je m’en fiche” sau pana la limita paroxismului.
Dana Dogaru este mama lui Valea. O casnica ce si-a acceptat conditia de femeie nefericita. Insa cel de-al doilea rol al sau (o chelnerita dintr-un restaurant japonez) ii pune in valoare dibacia cu care poate sa treaca in zona comicului. Scena canteculului cu accente nipone pe care actrita il interpreteaza in dubla varianta reuseste sa smulga hohote de ras, dar si aplauze indelungi.
Pe Gabi Costin (sergentul – circar al comisarului) il putem vedea si in rol de ospatar, asa cum Elias Ferkin interpreteaza cu naturalete atat rolul arabului Zachirov, criminalul care isi marturiseste “egzact-egzact” faptele si incearca din rasputeri sa isi cumpere libertatea, dar si rolul la fel de “ingrat” al unui bucatar banuit ca si-ar fi otravit clientul.
Rolurile duble ale actorilor sunt alese parca sa intrige spectatorii. Daca in scenele domestice Dan Astilean este un tata prea absent, in rolul celui de-al doilea comisar acesta trebuie sa fie foarte impunator.
Doar Valea se joaca pe sine insusi, iar interpretarea lui Marius Manole nu pierde din vedere faptul ca personajul sau joaca teatru. Atat in viata de familie, acolo unde reuseste sa gaseasca mereu alte tertipuri pentru a scapa de indatoriri sau doar pentru a fi lasat in pace, cat si atunci cand e “in rolul victimei”.
Desi piesa propune mai multe fire epice, scenografia mizeaza pe forta catorva detalii. Si pe cea a imaginilor. Practic, intreg decorul este format din doua mese si cateva scaune, toata scena fiind ingradita de trei mari proiectoare. Pe parcursul piesei unele momente si replici ale actorilor sunt amplificate de imaginile proiectate. Lumina de pe scena devine umbra si veselia se traduce in frica in imaginile de background.
Tot imaginile rezolva si metafora piesei. La final Valea se asaza pe trotuar in marcajul care indica locul cadavrului. Iar actorul-victima se contopeste cu rolul pe care il joaca.

In rolul victimei, regia Felix Alexa, cu Razvan Vasilescu, Marius Manole, Dana Dogaru, Dan Astilean, Vlad Logigan, Elias Ferkin, Xing Elena Ling, Gabi Costin, Iulia Colan, Costel Bojog.
La Teatrul Metropolis (Mihai Eminescu 89), pe 22 februarie si 2 martie.

Gastronomie /DJ Culture