O poveste de iarna cu lei
Probabil ca acum la Hollywood sunt la mare cautare romanele fluviu, care in limbaj de box-office inseamna cel putin doua megaproductii cu succes asigurat. De altfel, e mai comod sa ecranizezi o carte, bazandu-te pe farmecul efectelor speciale, decat sa inventezi un scenariu original
Probabil ca acum la Hollywood sunt la mare cautare romanele fluviu, care in limbaj de box-office inseamna cel putin doua megaproductii cu succes asigurat. De altfel, e mai comod sa ecranizezi o carte, bazandu-te pe farmecul efectelor speciale, decat sa inventezi un scenariu original. C.S. Lewis chiar a lasat dispozitii ca volumele sale despre Narnia sa nu fie ecranizate, temandu-se ca animalele din poveste sa nu fie luate in derizoriu. Totusi, probabil ca si pretentiosul autor englez ar fi incantat de rezultatul din 2005, macar din punct de vedere vizual: peisaje din Noua Zeelanda, fiinte pe jumatate capra, jumatate om, lupi infricosatori animati de computer. Copiii prea mici ar putea fi chiar coplesiti – si e abia primul volum din cele sapte Cronici…
Povestea se petrece intr-o lume mai pamanteana decat cea a “Stapanului Inelelor”, cu care e asemanata, pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Cei patru copii ai familiei Pevensie (doi frati si doua surori) sunt trimisi in afara Londrei, intr-o casa izolata, pentru ca orasul e in pericol. Acolo va avea loc calatoria lor fantastica, asemanatoare celei din “Vrajitorul din Oz”, dar si din “Alice in Tara Minunilor”.
Ca si in cazul lui Alice, totul incepe cu descoperirea unei “porti” catre un taram magic. Poarta e de data aceasta un dulap, nu o oglinda, iar fetita e Lucy. Ea gaseste in acest dulap un tinut cu iarna eterna, Narnia, si un “faun”,(jumatate om, jumatate capra), numit domnul Tumnus, care ar trebui sa o predea pe fetita vrajitoarei Jadis. Dar face “greseala” de a se indura de ea si astfel toti cei patru copii Pevensie ajung in Narnia. Odata stabilite taberele (vrajitoarea si lupii sai versus copiii si leul Aslan), lupta binelui impotriva raului poate incepe.
C.S. Lewis, autorul “Cronicilor din Narnia”, si J.R. Tolkien, autorul “Fratiei Inelelor” au fost prieteni si colegi la Oxford, dar asta nu inseamna ca fanii unuia vor fi neaparat si fanii celuilalt, cel putin in privinta filmelor. In ciuda creaturilor fantastice care le populeaza pe ambele, intre cele doua epopei e o mare diferenta. Intai, pentru ca in noul film personajele principale sunt niste copii bine crescuti din Londra. Apoi pentru ca “Narnia” pare sa se adreseze mai mult copiilor, povestea fiind destul de simpla. Desi cartile lui Lewis pot fi citite si in chip de parabole crestine, nu stim cati adulti ar fi incantati de paralela intre Isus si personajul fantastic Aslan, care trebuie sa moara pentru a salva viata copilului Edmund.
Dar daca ne gandim ca regizorul filmului e acelasi Andrew Adamson care a realizat seria “Shrek”, iar printre actori se numara Tilda Swinton si Liam Neeson (vocea leului), nici parintii nu or sa se plictiseasca prea tare. Ar putea, de pilda, sa vaneze diversele asemanari si paralele. Vor gasi elemente chiar si din “Harry Potter”- personajul profesorului, care ii gazduieste pe copii, sau asemanari cu realitatea romaneasca a anilor comunisti: Vrajitoarea Alba ii tine pe locuitorii Narniei intr-o iarna eterna si a interzis Craciunul.
“Fenomenul Narnia” abia incepe si deja au aparut site-uri care te invata “sa-L descoperi pe Isus in Cronici”…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
