O iesire normala in oras. Si din pepeni. Trei dintr-o lovitura
Daca designul ar fi fost tot ce conteaza la un bar, atunci toti patronii de localuri ar fi fost arhitecti. Sau invers. Despre Luna Club si Yellow Bar nu poti sa vorbesti decat impreuna. Din motive obiective, mai putin evidente unui ochi neantrenat decat designul
Daca designul ar fi fost tot ce conteaza la un bar, atunci toti patronii de localuri ar fi fost arhitecti. Sau invers.
Despre Luna Club si Yellow Bar nu poti sa vorbesti decat impreuna. Din motive obiective, mai putin evidente unui ochi neantrenat decat designul. Intime, chiar discrete, de iesit cu amanta, ambele sunt genul “de blana”, beneficiind de canapele confortabile in care poti sa te ingropi cu ajutorul unei liste decente de cocktailuri. De cele mai multe ori bine facute. Din nefericire, cele non-alcoolice sunt atat de reci incat iti ingheata laringele. Sezonul nu influenteaza temperatura la care sunt servite, din acest punct de vedere iarna fiind exact ca vara.
Daca atunci cand s-au deschis, ambele incercau sa impuna un standard, acum par sa fi renuntat cu totul la aceasta tinta amibitioasa. Orice dureaza mai mult de un sfert de ora! In Luna, din momentul in care ne-am asezat si pana cand am fost intrebati ce bem, am asteptat 20 de minute! Nou record in Bucuresti! Iar un cocktail in Yellow a necesitat la fel de mult timp ca o friptura bine-facuta, intr-un restaurant.
Muzica si ambientul se intelegeau binisor in Luna, unde am ascultat un Café Del Mar de mai mare dragul. Unii colegi, degraba varsatori de bauturi fine pe esofag, mi-au spus ca asta s-a intamplat pentru ca am avut noroc. Muzica din Yellow se potrivea cu instrumentele muzicale din décor ca nuca si peretele. Un talmes-balmes de genuri muzicale saltarete fara nici o legatura cu senzatia de lounge pe care mobilierul si decoratiunile interioare se stradiuesc sa o impuna. Latino de cartier, R’N’B gen MTV si chiar hip-hop! Surse bine informate, a caror identitate o putem dezvalui oricand, spun ca aceasta varza muzicala este ideea conducerii clubului. Careia nu ezit sa-i recomand o cura de piano jazz, black-lounge si alte lucruri elegante, disponibile sub etichetele “Hotel Costes”, “Buddha-Bar”, “Montefiori Cocktail” si “Hi Fidelity Lounge”.
Apropo, ambele localuri au PR manager. Desi le-ar fi trebuit mai degraba un lacatus-mecanic sau un instalator. in Luna, toaleta pentru doamne nefiind functionala din motive pe care nu le comentez aici pentru a nu aluneca in derizoriul in care s-au complacut ei. In context, faptul ca in Yellow nu poti sa te speli intotdeauna pe maini chiar nu mi se mai pare atat de grav.
Chiar daca sloganul LunaClub este “too cool to be on earth”, ceea ce s-ar putea traduce si ca “prea racoros ca sa fie de pe lumea asta”, nu mi se pare normal ca nevasta-mea a degerat acolo si a trebuit sa ma astepte in BarBar. Unde picolitele nu stiu sa se poarte si despre care nici n-are rost sa va scriu.
raduco@profm.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Țesuturi urbane nealterate
București, ce bine că ești! Cu ochii larg deschiși
