O certitudine pentru 2004? Castigul adus de investitiile in lei

Leul la putere in 2004. Asa cum a fost si in 2003. O striga in cor bancherii, in frunte cu mai marele lor, guvernatorul BNR. Si nu avem motive sa nu-i credem. Cel putin in prima jumatate a anului, pentru cei care nu gusta emotia investitiilor in valuta, la granita atat de fragila dintre pierdere si castig, trecuta cand intr-un sens, cand in altul, plasamentele in lei raman o varianta sigura de castig, chiar daca nu de proportii. Incepand, desigur, cu depozitele bancare, care au devenit ceva mai generoase la dobanzi spre sfarsitul anului trecut, urmand semnalele bancii centrale.

O alternativa tentanta o pot constitui insa la acest inceput de an titlurile de stat. Si nu atat cele emise special pentru populatie, ci cele vandute pe piata monetara, care, desi nu sunt prea lichide, aduc castiguri consistente in momentul in care ajung la maturitate. Bancile au sesizat-o si se grabesc sa suprasubscrie cererea ministerului finantelor, mai ales la licitatiile de titluri de stat cu scadenta la un an.

Desi de un an de zile ministerul finantelor le-a deschis accesul persoanelor fizice la licitatiile de titluri de stat – e drept, prin intermediul bancilor, putini cunosc aceasta posibilitatea ori considera prea putin rentabil efortul de a angaja o asemenea operatiune.

In prima luna a unui an care ar trebui sa se incheie cu o rata a inflatiei de 9%, dobanda la care se imprumuta ministerul finantelor atat pe sase luni, cat si la un an, ramane la 18%.

In acelasi timp, BNR anunta ca nu are de gand sa slabeasca puterea aspiratorului de lichiditati de pe piata monetara prin reducerea dobanzii de sterilizare, inghetata la 21,25% pe an. Cel putin pana in primavara. Ceea ce da un semnal de stabilitate, inclusiv pentru dobanda la titlurile de stat, care ar recadea in dizgratia pietei in cazul scaderii dobanzilor. In plus, banca centrala promite continuarea politicii de apreciere reala a leului, care a castigat anul trecut trei puncte procentuale si ar mai putea castiga inca pe atat in 2004.

Cu alte cuvinte, toate conditiile ca plasamentele disponibile in moneda nationala sa fie folosite la maximum, chiar prin clasicele depozitele bancare. Care ofera dobanzi de 16-17,5% pe an, destul de ridicate pentru a garanta un castig real in momentul scadentei.

Momentul plasamentelor in lei este cu atat mai justificat cu cat, dand un minim credit angajamentului autoritatilor de a “construi” mai departe tendinta de scadere a inflatiei pana sub pragul de 10%, piata romaneasca nu se va mai intalni cu dobanzi atat de inalte.

Iar aceasta perspectiva detaseaza ca atractivitate certificatele de trezorerie si obligatiunile de stat cu dobanda fixa. In cazul bancilor, depozitele clasice sufera de pe urma clauzei dobanzilor ajustabile in timp, in functie de politica fiecari banci, ajustata la miscarile de pe piata monetara. O solutie pentru acest neajuns o reprezinta certificatele de depozit, care, asemenea, titlurilor de stat, nu implica diminuari ale castigului la maturitate, nici sub forma comisioanelor, nici a impozitului.

Avand in vedere asteptarile privind scaderea inflatiei – chiar daca poate nu pana sub 10% – si a dobanzilor in urma acesteia, un plasament de 18% pe an, oferit de titlurile emise de ministerul finantelor chiar “merita”. Iar bancile se grabesc sa profite de acest nivel al dobanzii, mai ales ca li s-au cam golit portofoliile.

De fapt, dobanda de 18% pe an poate concura cu castigul adus de reinnoirea depozitelor constituite la BNR pe o luna, deocamdata la o dobanda de 21,25% pe an, dar care ar trebui sa inceapa sa scada pe la sfarsitul primaverii.

Luand in calcul ipoteza unei scaderi a dobanzii de sterilizare a Bancii Nationale pana la 13,75% pe an prin martie anul viitor, reinnoirea lunara a depozitelor constituite de bancile comerciale la banca centrala ar aduce un castig anualizat de 20,8% pe o perioada de sase luni, respectiv un castig de 19,6% in cazul in care operatiunea este repetata timp de un an. Ceea ce pledeaza pentru cresterea atractivitatii titlurilor de stat ale ministerului finantelor emise la dobanda de 18% pe an. Aceasta insa nu neaparat din punctul de vedere al bancilor, care ar putea prefera sa-si plaseze banii la BNR, ci pentru companii si persoane fizice.

Mizand pe mentinerea unui trend de scadere a inflatiei, titlurile de stat cu scadenta la sase luni continua sa aduca un castig real anualizat de peste 5%, net superior celui oferit de certificatele de trezorerie scadente la trei luni, cu numai 1,5%.

Sigur, ideea de a bate drumul pana la banca pentru un plasament in titluri de stat, nevoia de a invata o anumita procedura, si, eventual, de a urmari cu o anumita frecventa miscarile pietei, nu par tocmai la indemana. Mai ales ca drumul la banca inca este privit de multi ca pe o corvoada de indeplinit numai atunci cand “trebuie”. Atat din considerente de posibilitati fianciare, dar si din cauza lipsei acestui exercitiu, devenit interesant si vizibil util de-aia in ultimii ani. Iar bancile de lucru pe partea lor pentru a-i invata pe romani sa le calce mai des pragul, fara teama de functionarii din spatele ghiseelor si de procedurile numai de ei stiute. razvan.voican@zf.ro

Stil de viață