O altă specie de vară. Galerie FOTO

Dragoste la prima vedere pentru un velier, urmată de o achiziție rapidă. „Dorm puțin, aleg rute, ajut la ridicarea velelor. Și nu pentru că nu aș avea încredere în echipaj, e vorba de pasiune.“

Opt ore. Maximum. O cursă de 3,8 kilometri înot, 180 de kilometri de ciclism, 42 de kilometri de alergare. Bicicleta în bagaj. Nu pleacă la drum fără ceasul cu GPS.

O săptămână. Marea Britanie, Elveția, India. Două avioane vintage, cu istoria celui de-Al Doilea Război Mondial pe aripi. „Sunt fascinat de aviație.“

Nu sunt niște cuvinte fără rost, ci coordonatele de relaxare a trei oameni pentru care termenul de vacanță nu s-a inventat, dar pentru care au fost create pauze scurte pentru „exersarea“ pasiunilor.

Gabriel Comănescu, omul care controlează Grup Servicii Petroliere, compania de foraj marin din grupul Upetrom, și-a făcut studiile la malul mării, și-a construit nucleul afacerilor tot acolo și tot marea este locul în care-și practică pasiunile, dincolo de muncă.

În 2010, Comănescu decide să investească într-un velier, Adornate, „o piesă“ construită în 1961, inițial ca pescador, ulterior fiind transformată în goeletă (navă cu pânze – n.red.) în 1997.

„Prima întâlnire cu Adornate a fost pe un site de vânzări de nave cu vele, pe care îl vizitam din când în când, mai mult pentru a ma delecta și a vedea ce mai este nou pe această piață. Nava mi-a placut din primul moment, așă că nu am stat foarte mult pe gânduri, am contactat armatorul olandez și am stabilit întâlnirea, care urma să aibă loc în Benicarlo, un orășel spaniol, pe coasta Mediteranei, cam la 150 de kilometri de Valencia“, își amintește Gabriel Comănescu prima întâlnire cu velierul.

Adornate nu era bine, stătea pe un doc uscat, dar sub hainele ponosite omul de afaceri a văzut potențialul. Armatorul nu a vrut să negocieze inițial, dar după câteva zile și-a dat seamă că vânzarea era cel mai bun lucru pe care-l putea face pentru el, dar și pentru Adornate.

„Așa că a acceptat oferta mea“, spune el.

Ajunsă în Constanța, nava a trecut printr-un proces amplu de modernizare. „Tot acest proces de renovare a fost un real succes, pentru care țin să îi mulțumesc lui Mihai Geantău, nea Mihai, cum îi spun eu, fost nostrom (șef de echipaj – n.red.) timp de 30 de ani pe Bricul Mircea, actualmente pensionar și administratorul Adornate.

El a avut grijă de Adornate ca de propriul său copil, încă de când a ajuns în șantier. A supervizat toate lucrările de recondiționare, știe fiecare colțișor al navei și se ocupă în continuare ca Adornate să fie întreținut ca la carte. În plus, e un maestru în bucătărie, face un borș de pește și o saramură pe care nu le găsești în altă parte“, spune el.

Odată recondiționat, nu doar omul de afaceri s-a bucurat de Adornate, ci și turiștii veniți pe litoralul românesc care au vrut să încerce o experiență inedită. Mai mult, velierul a început să-și construiască un nume de unul singur participând la evenimente maritime din Marea Mediterană și aducând acasă premii.

„O navă cu vele are o eleganță aparte, păstrează spiritul de aventură al unor vremuri îndepărtate“, menționează Comănescu.

Atunci când este însă la bordul Adornate, Comănescu nu mai este omul de afaceri care deține acest velier, ci un membru al echipajului.

„Pe mare, fiecare zi este diferită. Recunosc că mie îmi place să mă implic în procesul de navigație, așa că atunci când merg pe Adornate, programul meu seamănă mai degrabă cu cel al echipajului decât cu cel al pasagerilor: dorm puțin, aleg rute, ajut la ridicarea velelor. Și nu pentru că nu aș avea încredere în echipaj, e vorba de pasiune sau poate e un defect profesional de pe vremea când eram navigator“, spune Comănescu.

Omul de afaceri nu are acum un plan de concediu, dar Adornate este pe lista sa pentru momentele de timp liber.

„La capitolul experiențe inedite, de departe Regata Mării Negre din mai anul acesta a fost o mare realizare. Multe nave cu vele, unele dintre ele de dimensiuni impresionante, au ajuns în Portul Constanța la sfârșitul primăverii, unde au fost vizitate de peste 100.000 persoane. M-am bucurat că am reușit să găzduim un astfel de eveniment în România și sper să fie primul dintr-un lung șir. Iar rezultatele obținute de Adornate au fost foarte bune pentru clasa sa, reușind să termine cursa pe locul doi.“

Dacă nu este Adornate și ale sale vele, atunci în concediile omului de afaceri își fac loc alte sporturi, nautice sau de iarnă, ciclismul fiind un exercițiu zilnic.

În timp ce pasiunea lui Comănescu este legată indisolubil de mare, Sebastien Delen, directorul biroului local al producătorului de jocuri Ubisoft (pentru cei care nu știu, este unul dintre cei mai mari producători de jocuri la nivel mondial), a găsit o provocare care să îmbine apa cu solul și care să se transforme în pasiunea de vacanță.

Delen nu-și petrece pauza de prânz în mod tradițional la masă, ci aleargă prin Herăstrău cu obiectivul de a se antrena pentru triatlonul la care va participa anul acesta.

„O plajă destul de lungă, fără prea mulți oameni, o piscină cu apa la temperatura optimă și drumuri cu asfalt bun ca să poți merge cu bicicleta“, descrie pe scurt Delen, într-o discuție cu DA Premium, ingredientele care i-ar face lui vacanța perfectă.

La 44 de ani, francezul originar din Bretania va participa și anul acesta la concursul Ironman, o competiție formată dintr-o cursă de 3,8 kilometri înot, 180 de kilometri de ciclism și 42 de kilometri de alergare. Toate în mai puțin de 8 ore.

„Mă antrenez 3 – 4 ore pe săptămână când nu suntem în sezon și până la 12 – 15 ore pe săptămână aproape de competiții. Acum mă antrenez de 10 – 12 ori pe săptămână cu un mix între înot, alergare și bicicletă, cu câte 3 – 4 antrenamente pentru fiecare pe săptămână“, spune expatul.

Dacă de multe ori cele mai multe liste de bagaj de vacanță încep cu cremă de protecție solară sau ochelarii de soare, în geanta lui Sebastien Delen se regăsesc mereu echipamentul de alergare, ochelarii de înot, ceasul cu GPS și uneori bicicleta. Iarna e dedicată sesiunilor de pregătire și relaxare în Asia, iar vara antrenamentelor mai intense din Europa. Antrenamentele alternează astfel între plajele din Thailanda și Maldive și traseele montane din Alpi sau din Carpați.

Bretonii susțin că trăiesc în cel mai frumos loc de pe pământ și nu se găsesc mulți care să-i contrazică, însă expatul francez a găsit și în România un loc pe care îl include în topul destinațiilor de antrenament. Situat la aproape o mie de metri altitudine, în centru țării, lacul Sfânta Ana, singurul de orgine vulcanică din România, oferă condiții excelente pentru sport. „Unul dintre cele mai bune locuri pe care le-am vizitat până acum, fie pentru antrenament, triatlon sau relaxare este lacul Sfânta Ana. Este minunat să ai acest lac în vârful muntelui unde poți înota, alerga sau merge cu bicicleta în jurul lacului“.

Dincolo de plajele cu nisip fin numai bune pentru alergare, piscinele, pistele de bicicletă montane cu aer curat sau piscinele perfecte, toate creatoare de endorfine care contribuie la starea de fericire, practicarea unui sport oferă momente de satisfacție care iau forma fie a unei victorii personale, fie a unor oameni extraordinari întâlniți pe parcurs. Pentru Sebastien Delen, unul dintre cele mai frumoase momente din participările sale a fost o competiție de HalfIronman pe care, spre final, a terminat-o alături de cele două fete ale sale. Oamenii întâlniți de francez au fost totodată o sursă de insipirație.

Dacă pasiunea lui Delen îl ține conectat la sol, pe Stephen Stead îl ridică la cer. La propriu. Un indiciu? Stead își alege destinațiile pentru vacanțele de vară în funcție de lungimea pistei de aterizare.

Stephen Stead este de origine britanică, locuiește în Elveția, dar vizitează frecvent România atât pentru afaceri, cât și ca simplu turist. Stead este acum șeful din Europa de Est și statele CIS al companiei farmaceutice indiene Ranbaxy, dar s-a familiarizat cu România în perioada în care a condus doi mari producători de medicamente, Terapia și Labormed, primul de la Cluj și al doilea de la București.

O discuție cu Stephen Stead despre pasiunile sale începe cu o declarație ce poate să pară surprinzătoare pentru un manager care a pornit ca farmacist iar acum conduce companii de medicamente: „Sunt fascinat de aviație!“

Încă din adolescență pilotează avioane, iar acum puține sunt show-urile aviatice pe care le ratează în Europa. Este proprietarul a două avioane vintage, un Spitfire de origine britanică și un Yak 3 rusesc. Primul este un model folosit de Forțele Aeriene Regale Britanice și de aliați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent doar câteva zeci de astfel de modele mai sunt pilotate, cele mai multe găsindu-și locul în expoziții și muzee dedicate aviației din întreaga lume. La fel ca și primul, și Yak 3 a fost folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ambele fiind avioane de luptă.

În ultimul an, împreună cu prieteni din România, Germania, Marea Britanie, Elveția, Cehia și Polonia, a pus bazele unei organizații dedicate aviației, Classic Aircraft Displays, prin intermediul căreia organizează evenimente ca de exemplu cele de artă fotografică aeriană și participă la show-uri aviatice din Europa împreună sau în grupuri mai mici.

De curând și-a dus Spitfire-ul în Polonia la un eveniment de profil, iar prietenii săi români au venit cu un Yak 52 (avion sovietic de antrenament). Spune că cea mai spectaculoasă priveliște pe care a văzut-o atunci când pilota au fost castelele și podurile din Praga de la o înălțime de 150 de metri și cu o viteză de 500 de kilometri pe oră.

„Nu merg în vacanțe, ci am doar pauze scurte dedicate hobby-urilor mele când pilotez Spitfire-ul peste Praga în onoarea piloților cehoslovaci“.

El își păstrează cele două avioane în sud-estul Germaniei lângă Freiburg, loc despre care spune că este cel mai frumos pe care l-a vizitat vreodată datorită oamenilor care sunt calzi și prietenoși și a climatului însorit.

Călătorii