Ceasuri & Bijuterii /REPORTAJ ZF
Noaptea Muzeelor, al doilea revelion al romanilor
Au trecut câțiva ani buni de când nu am mai mers să vizitez un muzeu din București. Dacă la orice vizită în străinătate aceasta este prima sau dacă nu una dintre primele ținte, pe plaiuri mioritice muzeele și galeriile de artă au fost mereu amânate pentru „o mai bună ocazie“, oricând s-ar fi ivit ea, dacă s-ar fi ivit.
Au trecut câțiva ani buni de când nu am mai mers să vizitez un muzeu din București. Dacă la orice vizită în străinătate aceasta este prima sau dacă nu una dintre primele ținte, pe plaiuri mioritice muzeele și galeriile de artă au fost mereu amânate pentru “o mai bună ocazie”, oricând s-ar fi ivit ea, dacă s-ar fi ivit.
Ce ocazie mai bună ar putea fi decât Noaptea Albă a Muzeelor? Programul suna cam așa: film documentar “Stația Spațială” – gratis și el, o vizită la muzeul de istorie și una la muzeul de artă și seara se încheia glorios cu Observatorul Astronomic.
La finalul serii am tras linie și rezultatul era niciun muzeu vizitat, multă aglomerație, cam cât în noaptea de anul nou.
Dar să începem cu începutul. Afi Palace Cotroceni, ora 21:15. Coadă la bilete de peste 150 de persoane. Documentarul Stația Spațială rula de la 22:00 la 2:00 și toate casele de bilete se ocupau de sutele de persoane dornice de un bilet gratis la film. După cinci minute la coadă am renunțat. Am sperat că la muzee va fi mai bine. Prima oprire Muzeul de Istorie. Mirosul de kurtos te primea de departe. De aproape vedeai scările muzeului pline de oameni, și inițial am crezut că toți așteaptă să intre în Muzeul de istorie. În realitate zeci de tarabe cu dulciuri, haine, bijuterii home-made și miere se intindeau în fața ușii de la intrarea în muzeu. Zeci de curioși își făceau aici curaj să intre. “Mai bine vă uitați puțin la tarabe decât să intrăm în muzeu”, le spunea un tată copiilor săi.
“Eu nu înțeleg, de ce vinzi miere în fața muzeului de istorie”, se întreba un tânăr ce stătea la coadă să intre în muzeu. Deși coada de intrare nu era mare, înăuntru era aglomerație și nu era aer, așa că am decis să revin cu prima următoare ocazie.
După ce m-am convins că aceleași “dificultăți” aveam să le întâmpin la intrarea în alte muzee am decis să sar peste etape și să ajung deja la Observator. Zis și făcut. Pe drumul de la Muzeul de Istorie la Observator alte câteva zeci de persoane care aveau aceeași destinație. Tot pe drum am găsit și un grup de străini care au decis să contempleze mulțimea. Se opriseră pe marginea străzii și discutau în franceză despre numărul mare de oameni care treceau pe lângă ei.
Indiferent de stradă, alee sau bulevard, nicăieri nu era pustiu. Nici pe șosea nu era liniște, ba din contră părea că esti în mijlocul zilei deși orologiul bătuse de ceva vreme miezul nopții.
Cea mai mare aglomerație a fost însă la Observatorul Astronomic, unde forțele de ordine au fost chemate la datorie pentru a nu lăsa cele câteva sute de oameni să “desfășoare” mai mult decât trebuie. Nici pietonii nu scăpau de ochii vigilenți ai forțelor de ordine. Trotuarul era ocupat complet de cei care stăteau la coadă pe o distanță de câțiva metri buni. Cei care aveau altă destinație decât Observatorul erau nevoiți să o ia pe marginea șoselei, însă reprezentanții forțelor de ordine nu erau mulțumiți. “Vă rugăm să o luați pe trotuar”, repetau ei. La întrebarea “Pe unde pe trotuar, că nu avem loc”? Nu am primit însă niciun răspuns.
După ce am terminat cu vizitele am luat încet spre casă în căutarea unui taxi, pe care l-am găsit mult mai târziu, după ce câteva zeci au trecut pe lângă noi, ocupate.
În concluzie: românii merg oriunde
e gratis, eu nu mai ies în Noaptea Albă și voi merge la muzee altă
dată, într-o zi normală chiar dacă taxa de intrare e 10
lei.
Ceasuri & Bijuterii /REPORTAJ ZF
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția