Nicoleta Banica: O cariera pe fast-forward

Nicoleta Banica (29 de ani) este de anul trecut analistul pe piata romaneasca de capital al grupului financiar olandez ING, care detine cea mai puternica societate de brokeraj de pe piata.
S-a intors in tara anul trecut, atrasa de perspectivele de cariera pe care i le oferea Romania, dupa ce mai bine de patru ani a invatat si lucrat in Belgia si Olanda. Desi cand a plecat in 2000 in Olanda pentru a urma un master in Stiinte Politice nu se gandea ca o sa se mai intoarca in tara, spune ca ulterior a inteles ca posibilitatile de avansare in cariera sunt mult mai limitate fata de ceea ce a ajuns sa ofere piata romaneasca.
“Ajunsesem intr-un punct in care simteam ca lucrurile se dezvolta foarte incet. Atat in Belgia, cat si in Olanda, varsta e o bariera pentru a ajunge intr-o pozitie de middle management. In acelasi timp, semnalele care veneau din Romania aratau ca lucrurile se misca mult mai dinamic acasa”.
In acel moment era credit manager in cadrul departamentului de trezorerie si servicii financiare al Dow Chemicals International din Belgia, unul dintre cei mai mari producatori din lume din sectorul petrochimic. Intoarsa in tara, s-a lansat intr-o activitate “abundenta” de aplicatii in diverse sectoare, iar in final a acceptat oferta celor de la ING.
“M-a atras in primul rand organizatia ca atare si mi-au placut foarte mult perspectivele pe care acest job mi le oferea”, spune Nicoleta Banica, adaugand ca aceasta a fost prima ei “tangenta” cu piata de capital. Recunoaste de altfel ca a avut parte si de “momente comice” in cursul celor 7 interviuri, tinute atat aici, in Romania, cat si in Londra.
“Intrebata fiind ce stiu despre piata de capital din Romania am raspuns ‘Nimic, dar promit ca pot sa invat'”.
Revenita in tara, a fost foarte critica la ceea ce a gasit aici doar in primele doua-trei saptamani, acum ajungand sa se bucure foarte tare de decizia luata.
“Mi-a fost foarte usor sa observ diferentele, dar treptat faptul ca e o groapa in astfalt nu te mai deranjeaza atat de mult. Romania ofera anumite oportunitati celor cu o anumita pregatire si curaj.” Spune ca ceea ce o caracterizeaza cel mai bine este faptul ca e “foarte ambitioasa”, lucru care poate fi cu dublu tais. “Poti sa pierzi din “fun-ul” vietii sau sa te formezi prea tare pe o anumita parte si sa-ti pierzi din flexibilitate”. Adauga zambind ca deocamdata nu i s-a intamplat asta.
In timpul liber, ii place “enorm” sa calatoreasca, descriindu-se ca un “globetrotter in miniatura”. In acelasi timp ii place sa mearga la munte, avand inca in minte copilaria petrecuta la Codlea, langa Brasov. Sportul preferat este inotul, pe care il practica cu regularitate, de 2-3 ori pe saptamana.
“Imi place sa merg si la teatru, dar spre rusinea mea, nu am mai fost de ceva vreme. Si imi mai plac filmele comerciale”. Recunoaste ca “dupa ce pleci la 8 seara de la serviciu, starea emotionala nu e una care sa te faca sa vrei sa vezi un film gen “Trandafirul galben”.
Considera ca orice ar face in viata nu va renunta niciodata sa faca lucrurile cu foarte mult entuziasm. “In viata mea au fost multe rasturnari de situatii. Orice s-ar intampla in continuare, nu voi renunta niciodata sa fac lucrurile cu foarte mult entuziasm. Vreau sa vad ca avansez in ceea ce fac, ca acest progres e recunoscut. Acestea sunt stari si vreau ca lucrurile pe care le fac sa insemne ceva”.
De altfel, personalitatea ei nu s-a potrivit cu modul “prea incet” in care evoluau lucrurile in Belgia.
“Sistemul de avansare in toata zona Benelux, chiar si salariile, depind primordial de criteriul varstei. Eram platita la fel ca toti ceilalti cu varste in intervalul 25-27 de ani, chiar daca spre limita maxima a acestuia, dar nu puteam trece intr-o “categorie superioara”, indiferent de rezultatele pe care le obtineam.
Este un sistem care nu incurajeaza varfurile, care incearca sa mentina lucrurile echilibrat. Intr-o astfel de situatie, fie accepti ca lucrurile merg intr-un anumit ritm si te conformezi, fie cauti un alt mediu care ti se potriveste”.
Initial, cand a avut primul contact cu zona Benelux, in momentul cand a ajuns in Olanda, pentru a urma cursurile de master la Universitatea din Amsterdam, a inceput sa lucreze in joburi “pur studentesti”, intr-un restaurant, hotel, pentru a-si putea acoperi cheltuielile.
Chiar daca venise in Olanda cu o bursa din partea Guvernului roman, aceasta nu ii acoperea cheltuielile decat pentru o parte din primul an, iar programul de master dura doi ani.
Dintre colegii ei de la master, era singura care lucra, dar era deja obisnuita cu acest lucru, pentru ca si in tara lucrase in timpul facultatii, atunci in departamentul de marketing al distribuitorului de farmaceutice A&D Pharma, care opereaza reteaua Sensiblu.
Inca din primul an de facultate, a facut parte din AIESEC, cea mai mare organizatie internationala condusa complet de studenti, ajungand vicepresedintele acestei asociatii pentru Craiova.
“Noi, care am trait intr-o societate unde am fost crescuti fara lingura de aur in gura, dupa cum spune englezul, avem un dram mai mare de ambitie, un dram mai mare de flexibilitate, de creativitate, pentru a gasi solutii la problemele pe care le avem”.
Inainte de a pleca din tara, terminase cursurile Facultatii de Stiinte Economice din Craiova, dar spune ca a ales sa faca un master pe Stiinte Politice pentru ca voia sa aiba o pregatire cat mai solida, iar pentru acest lucru era necesar sa-si completeze studiile.
Unul din fostii ei profesori din Craiova ii spusese de altfel ca a intelege “numerele” in lumea aceasta nu e totul, pentru ca si in spatele numerelor sunt “cauze” determinate de factori politici.
“Eu sunt mai agresiva in tratarea obiectivelor. Unul din punctele mele slabe e tocmai faptul ca nu sunt foarte rabdatoare, sunt genul care vrea toate lucrurile acum. Speram ca dupa terminarea masterului sa avansez cat mai repede in cariera”. La 4 luni dupa sosirea in Olanda, Nicoleta a ajuns sa lucreze la o companie multinationala, EF Cultural Tours, unde a ramas pentru doi ani si jumatate. Intre timp si-a terminat si masterul, dar ca de multe ori in viata ei, dupa cum spune ea, s-a intamplat ceva care a determinat-o sa inteleaga ca e momentul unei schimbari.
“A aparut o circumstanta, asa cum mi s-a intamplat de multe ori in viata, care a dus la o ruptura. Ei au decis sa-si mute sediul in Elvetia pe motiv de taxe. Ni s-au oferit la toti cei care lucram acolo permise de munca, ni s-au aratat conditiile si atunci a ‘click-at’ ceva in mine. Era ceva care imi spunea ca nu e pentru mine.”
Atunci a decis sa ramana in continuare in Amsterdam si sa se inscrie la un program de MBA, pe care l-a terminat in 2004. Practica obligatorie din programul de MBA, timp de cinci luni, a derulat-o in cadrul sediului central al bancii ABN Amro.
Acum, face parte din echipa de 30-40 de analisti ai ING, care sunt responsabili de pietele emergente si Europa de Vest, iar pe scara ierarhica raspunde direct Head of Research din Londra. “Imi place sa ma numesc mai in gluma a one woman show”.
O zi normala pentru ea incepe la 7:30 cand verifica ce s-a mai intamplat pe pietele americane, ajunge la birou intre 8:30 si 9:30 – “in functie de traficul din Bucuresti” si pleaca cel mai devreme seara la ora 6.
Programul poate totusi varia foarte mult in functie de rapoartele de analiza pe care trebuie sa le faca si de cererile clientilor. In acelasi timp, calatoreste des in “afara” pentru a se intalni cu investitorii cu care lucreaza ING. “Media este cam de doua ori pe luna. Merg sa ma intalnesc cu clienti, fonduri de investitii, banci, dar si pentru activitatea din biroul nostru de la Londra”.
Chiar daca timpul liber ii este extrem de limitat, spune ca este foarte bucuroasa de alegerea pe care a facut-o. “Imi plac rezultatele mai generale, nu neaparat care pot fi masurate imediat. Nu sunt un om al planurilor pe termen scurt”.