Nici Shar Pei, nici Bryan Adams

In doar cateva zile am aflat doua lucruri care nu au nicio legatura, in afara de faptul ca sunt, nu stiu cum sa spun ca sa fiu bine inteleasa… infiorator de penibile.
Ca ziarist, primesc o groaza de invitatii la tot felul de evenimente, de la deschideri de restaurante, magazine, spa-uri, pana la seminarii de implantologie stomatologica sau dezbateri despre subtile nuante ale sistemului de fiscalitate (eu fiind o mare specialista mai ales in ultimele doua domenii).
Zilele trecute am primit pe mail o invitatie la o premiera pe tara. Si anume, la “primul Botox Party din Romania”, dupa cum se exprima cu mare entuziasm invitatia.
Bineinteles ca prima reactie a fost un atac de panica si m-am uitat imediat in telefonulslashoglinda ca sa vad daca nu cumva oi fi ajuns peste noapte ca Shar Pei-ul din reclama aceea extrem de alarmanta. Criza de paranoia a mers pana intr-acolo, incat m-am gandit daca nu cumva oi fi fost recomandata pentru acest groundbreaking Botox Party de catre o cunostinta. Imi si imaginam scena: “Vai, tu, am auzit de ideea asta a ta magnifica sa organizezi un Botox Party! De ce nu o chemi si pe Raluca de la ZF? N-ai vazut, saracuta de ea, in ce hal s-a botit in ultima vreme?”. “Ce idee buna! Daca reusesc sa o netezesc pe fiinta asta cu o doza zdravana de toxina, atunci chiar ca o sa pot spune ca botoxul functioneaza!”
Am aberat asa cateva minute, pana m-am convins ca totusi a mea fata nu e chiar in halul asta de “plisata” si m-am mai linistit. Apoi, pentru ca scapasem de panica, am fost libera sa ma las cuprinsa de alte senzatii. Cum ar fi greata.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, daca primesc o invitatie la o “petrecere” in care se scrie “Se vor deschide numeroase sticle de toxina botulinica”, mi se face rau fizic. Bineinteles ca am vazut paralela intre sampanie si toxina botulinica, dar tocmai din cauza asta m-a lovit dezgustul. Imi si imaginam o ceata de femei intr-o stare avansata de entuziasm, ciripind fericite despre cum o sa arate ele mai bine, in timp ce asteapta sa li se calmeze fata plina de umflaturi de la injectii. Sincer, nu prea e ideea mea de good fun. Stiu ce mi se va spune – “lasa ca vezi tu cand o sa ai cu adevarat riduri – atunci o sa fii in stare sa le calci si cu fierul, numai ca sa-ti mai netezesti fata”.
Nu judec pe nimeni care alege sa-si pompeze toxine paralizante in fata, dar sincer mi se pare ca s-a ajuns prea departe. Nu mai devreme de acum o saptamana am citit in The Times (subliniez – Times, nu vreun tabloid) o analiza de vreo doua pagini despre cum orice femeie care a implinit 30 de ani trebuie sa faca o alegere clara: fata sau fundul. Adica fie isi pastreaza silueta prin regim, dar tenul va avea de suferit, fie mananca ce vrea ca sa-si pastreze rotunjimea proaspata a chipului, dar se resemneaza sa poarte masura XL sau XXL.
Mi se pare deja prea mult. Am nenumarate cunostinte si prietene care nu tin regim, nu sunt grase, nu sunt ridate, si asta pe la 40 de ani sau mai mult. Si, mai ales, nu obsesioneaza asupra dietei, fitness-ului etc. Tocmai asta era una dintre putinele chestii bune care mai exista in Romania: femei care sunt, dupa cum spunea un strain, “effortlessly beautiful”. Fara mania regimului, operatii estetice si Botox.
Dar se pare ca epoca asta s-a cam terminat. Nu stiu cum a decurs primul Botox Party, dar daca o sa incepem sa vedem prin Bucuresti femei care nu reusesc sa se incrunte sau sa aiba in general vreo expresie faciala, inseamna ca incepem si noi sa ne zombieficam.
Al doilea lucru penibil – am aflat ca Bryan Adams va sustine o serie de mega-concerte in Israel in incercarea de a promova pacea si a pune capat conflictelor din Orientul Mijlociu. Sincer, nu sunt un fan al politicienilor si al negocierilor lor din care niciodata nu pare sa iasa nimic bun, dar mi se pare ca sunt infinit preferabile chinului de a-l asculta pe Bryan Adams. Adica, daca eu as fi palestinian sau israelian si ar veni Bryan Adams cu ale sale “slagare”, mai rau m-ar lovi pulsiunea razboinica si dorinta de distrugere in masa. Numai la gandul ca ar trebui sa ascult “Have you ever really loved a woman?” live sau minunatul si emotionantul “Everything I do I do it for you”, simt ca-mi vine sa pun si eu mana pe un Kalasnikov. Deci prevad o perioada mai agitata in Orientul Mijlociu. Iar daca ajung pe acolo si Celine Dion sau Sarah Brightman, chiar ca s-a terminat.

Gastronomie /Despre lume si viata