Nici chiar ca domnisoara Anicuta
Una dintre primele mele amintiri nu e legata de papusi sau de vreo plimbare. E ceva mai altfel: sunt mica, miraculos scapata pentru cåteva minute de supravegherea mamei, tatalui, bunicii, matusii, vecinilor etc si stau asezata pe trotuar långa un cåine mare si negru (despre care am aflat ulterior ca teroriza cartierul)
Una dintre primele mele amintiri nu e legata de papusi sau de vreo plimbare. E ceva mai altfel: sunt mica, miraculos scapata pentru cåteva minute de supravegherea mamei, tatalui, bunicii, matusii, vecinilor etc si stau asezata pe trotuar långa un cåine mare si negru (despre care am aflat ulterior ca teroriza cartierul). Eu, in al noualea cer, il trag de urechi, ii bag degetele in ochi si måna in gura, dupa care, in culmea extazului, il trag de limba. El, nefericit dar resemnat, se uita lung la mine si sta nemiscat, asteptånd cu intelepciune cåineasca sa treaca si aceasta noua incercare la care l-a supus Creatorul.
Douazeci si ceva de ani mai tÃ¥rziu, in fata blocului exista trei cÃ¥ini, dintre care unul extrem de fioros, care isi da toata silinta sa muste sau macar sa produca un infarct fiecarui trecator. Partenerul lui de nelegiuiri e la fel de mare si are o placere fantastica sa alerge dupa masini. Motiv pentru care s-a ales cu o rana urÃ¥ta la cap. Din care cauza, jumatatea mea, care isi iubeste masina cu pasiune, l-a alergat prin toata parcarea, l-a prins si l-a vÃ¥rÃ¥t pe bancheta din spate, unde, pÃ¥na la doctor, a stat extrem de cuminte si a umplut locul de sÃ¥nge. Ai mei s-au bucurat ca l-am salvat dupÃ¥ un tratament cu o valoare de cÃ¥teva zerouri, iar altii mi-au servit eterna cuvÃ¥ntare: “de ce nu faci un copil, duduie, in loc sa dai banii pe cÃ¥ini?”.
O prietena a ales o cale de mijloc: a facut un copil, dar si-a pastrat si cÃ¥inele, pitbulita Iris. In poza, se poate admira rezultatul – copilul Matei ignora, bineinteles masinutele, tanculetele si tractorasele, preferÃ¥nd in schimb sa ii ia bietei Iris si ultimul capat de sfoara. Multi vor clatina din cap si vor spune ca e inconstienta curata “sa lasi copilul sa se joace cu cÃ¥inele”. AvÃ¥nd in vedere ceea ce s-a intÃ¥mplat saptamÃ¥na asta in SUA, unde o fetita de 9 ani si-a omorÃ¥t cea mai buna prietena din cauza unei mingii de cauciuc, eu cred ca e mai bine sa iti incurajezi copilul sa joace cu cÃ¥inele. Desi de la nasterea lui Matei Iris nu si-a mai revenit dintr-un atac acut de gelozie, tot ea e cea care il pazeste in parc si il vegheaza si acasa, cu o expresie permanenta de martira.
Pe de alta parte, n-am de gånd nici sa cad in extrema cealalta, ca domnisoara Anicuta, un personaj cheie al cartierului, care a murit singura si inconjurata de cåini (exact ca in cosmarurile lui Bridget Jones). Si nici n-o sa-i cumpar cåinelui meu o zgarda din aur.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
