N-as putea sa recrutez secretare. E prea mult pentru mine!

Conduce una dintre cele mai importante firme de recrutare pentru pozitii de top management si, in 12 ani, i-au trecut “prin mana” si a discutat cu mii de oameni. Cu toate acestea, George Butunoiu, managing partner al companiei Alexander Hughes Romania, ar da orice sa nu fi ales aceasta cale si sa-si fi urmat visul de a deveni fizician. “M-am lasat dus de val”, spune Butunoiu care marturiseste ca locul sau ar fi fost mai degraba intr-un laborator, facand calcule, dupa calcule, decat int-un birou, tot timpul in cautare de oameni.

In ciuda pasiunii pentru fizica, traiectoria sa profesionala nu a avut nimic de-a face cu stiintele exacte. Din contra, tot ce a facut de la absolvirea Facultatii de Fizica si pana astazi s-a inscris in zona umanista.

“Am fost foarte bun la fizica si in liceu si in facultate. Asta e firea mea. Sunt facut pentru asa ceva. Am terminat Facultate de Fizica in 1989 si atunci o cariera de fizician nu avea nici un viitor”, spune Butunoiu. A venit insa Revolutia si, ca orice tanar care a trecut prin momentul “Piata Universitatii”, era convins ca nimic nu-i poate sta in cale pentru a schimba lumea.

“In 1990 am facut acasa la mine revista Realitatea Romaneasca unde am lucrat cu Ion Ghica, care abia venise din Franta si cu Ion Ratiu. Din pacate n-am reusit sa scoatem decat trei numere, pana au venit minerii. Casa era undeva pe o straduta in spatele Teatrului National, dar minerii au venit direct la noi, cu sectoristul. Eu apucasem sa ies din casa, iar cei care erau inauntru au sarit pe geam. In casa era si un batranel care ne mai ajuta prin casa. El n-a mai apucat sa sara pe geam, iar minerii i-au taiat un picior cu securea. A fost un moment dezgustator. Nu stiu de ce n-am plecat atunci din tara asa cum au facut aproape toti cei pe care ii cunosteam. Acum imi pare rau”, spune Butunoiu.

Dupa momentul “Realitatea Romaneasca”, cariera sa continua in mass-media, dar de data aceasta la radio. “Am lucrat 3 – 4 luni la Fun Radio, dar nu am reusit sa ma inteleg cu cei din redactie si am plecat”, isi aminteste Butunoiu. Se intoarce la presa scrisa si lucreaza aproape un an la o revista dedicata investitorilor francezi care doreau sa afle mai multe despre Romania.

Tepelea sau Hotaran?

In 1991, unul dintre investitorii francezi pentru care scria decide sa infiinteze in Romania o firma de software, iar Butunoiu devine asociat. “Asa s-a nascut firma Ciel, producatoare si distribuitoare de produse informatice de gestiune economica, unde aveam 10% din actiuni. M-am ocupat de tot: formalitati, gasirea sediului, angajari. Aici am facut prima recrutare. Pentru postul de director general aveam de ales intre Vlad Tepelea (nr – actualul vicepresedinte al Asociatiei pentru Tehnologia Informatiei si Comunicatii)

si Silviu Hotaran (nr – in prezent directorul general al Microsoft Romania). Pana la urma a venit Hotaran cu toata echipa de la Institutul de Tehnica de Calcul”, spune managerul Alexander Hughes.

Business Intelligence Agency

Atractia pentru recrutare nu a venit insa de la Ciel. “M-a impresionat povestea unuia dintre profesorii mei din Facultate. Adrian Gheorghe preda organizarea intreprinderii si am inceput sa lucrez cu el pentru doctorat. Apoi a plecat la Viena unde a lucrat la Agentia Internationala pentru Energie Atomica. O firma de recrutare s-a chinuit noua luni sa-l convinga sa plece la un institut de cercetare din Elvetia. Acesta a fost primul meu contact cu recrutarea”, spune Butunoiu.

Asa stand lucrurile, in 1992, decide ca recrutarea este un domeniu interesant si se gandeste sa infiinteze o firma. Se urca in masina si porneste prin Europa in cautarea unui partener. “Am luat lista cu cele mai mari firme de recrutare si am trecut pe la toate. M-au primit, dar s-au amuzat de ceea ce doream eu sa fac. Mi-au spus sa fac mai intai o firma si apoi discutam. Si asa am infiintat Business Intelligence Agency (BIA)”, spune Butunoiu.

A dat drumul la firma si a facut primele recrutari. Pentru a-si crea o baza de date a mers la Academia de Studii Economice si a luat lista absolventilor din ultimii cinci ani si a incercat sa-i contacteze pe toti.

“Partea cea mai importanta in recrutare este informatia: trebuie sa cunosti pe toata lumea si toti sa te cunoasca pe tine. In 12 ani am strans in baza de date peste 50.000 de persoane, m-am intalnit cu aproape toti directorii si am ajuns sa-i cunosc personal. Acest lucru este foarte important pentru ca pentru un post de conducere nu se dau teste psihologice – cum sa-i cer lui Rekkers de la Banca Transilvania sau lui Ghetea de la Alpha Bank sa dea un test psihologic. La acest nivel, totul se reduce la referinte si la informatiile de pe piata”, explica Butunoiu.

BIA a mers bine o perioada, dar se simtea nevoia unui partener strain. “Au fost situatii in care reprezentanti ai unor firme mari multinationale au venit la mine pentru a discuta o recrutare si ii apuca rasul cand au vedeau tarifele mele de 300 – 400 de dolari. Se duceau in strainatate, semnau un contract de 40.000 de dolari cu alta companie de recrutare care, la randul ei, ma contacta pe mine, imi dadea 3.000 de dolari, eu faceam recrutarea si toata lumea era multumita”, povesteste managerul Alexander Hughes.

Asa ca pleaca din prin Europa in cautare de parteneri. Si tot cu masina, nu de alta dar nu suporta sa mearga cu avionul.

Pregatit pentru parteneriat

Butunoiu a primit un raspuns pozitiv de la firma austriaca de executive search Jenewein cu care a avut un contract de franciza un an. Face o firma separata specializata in recrutarea de top management care merge in paralel cu BIA care ramane numai cu recrutarea pentru pozitii de mijloc (midlle management).

“Dupa un an m-am simtit pregatit sa intru in parteneriat cu o firma mai mare din Europa. Acum aveam o carte de vizita, aveam clienti, lucrurile se miscau astfel ca a fost mai usor sa-i conving pe cei de la Ward Howell, care atunci era a saptea firma de recrutare ca marime din lume, si, impreuna cu ei, am facut o firma mixta din care ei detineau 51%, iar eu 49%”, spune Butunoiu. Asa ca Jenewein se transforma in Ward Howell, firma care functioneaza pana in 2003. “Grupul din care faceam si noi parte a inceput sa se destrame atunci. Ward Howell a ajuns sa acopere numai Austria si Europa de Est si, dintr-o firma internationala de recrutare, s-a transformat intr-una regionala. Asa ca am cumparat actiunile pe care Ward Howell le avea in compania din Romania si, in 2003, am vandut lui Alexander Huges International, companie de executive search care este prezenta in peste 30 de tari”, spune Butunoiu. In acest moment, Alexander Huges detine 35% din compania romaneasca, urmand ca, in timp, participatia sa sa creasca si sa ajunga majoritara.

Cat a fost tranzactia? “Atat cat sa-mi cumpar doua apartamente scumpe intr-o zona buna si un Audi A8”, spune managerul Alexander Huges.

El sustine ca s-au purtat discutii foarte lungi in ceea ce priveste tarifele. Alexander Hughes are un tarif minim de 35.000 de dolari, pe care au vrut sa-l impuna si in Romania, dar s-a ajuns la un tarif minim de 10.000 de dolari pe recrutare. “Romania este singura tara in care este prezenta Alexander Hughes care are tarife atat de mici. La birourile din Budapesta sau Praga tarifele sunt cel putin duble”, a spus Butunoiu.

Cea mai lunga recrutare

Profesorul sau a fost curtat timp de noua luni pentru un alt post, dar Butunoiu a reusit sa doboare acest “record”. “Am avut o recrutare care a durat mai mult de un an. Dintre toti candidatii prezentati, clientului i-a placut unul si numai pe el in dorea. Negocierile au durat un an si, problema fiind salariul. S-a plecat de la un salariu de 5.000 de dolari net pe luna care, dupa un an, s-a transformat in 15.000 de dolari net. Candidatul insa nu a coborat deloc insistand sa primeasca 20.000 de dolari. La 15.000 de dolari, compania a renuntat si a trimis un strain sa-i conduca operatiunile din Romania”, povesteste Butunoiu. El spune ca dupa atati ani de recrutare pentru pozitii de top, n-ar mai avea rabdare sa se ocupe de pozitii joase: “E prea mult pentru mine!”.

Rareori in costum

George Butunoiu poate fi rareori vazut imbracat in costum. Prefera tinutele lejere – jeans si camasa. La evenimentele mai importante face o concesie si renunta la jeans pentru pantaloni de stofa, camasa asortata si, in cel mai rau caz, cravata. “Nu e genul meu sa ma imbrac in costum asa cum nu e genul meu sa fac sau sa zic ce vor interlocutorii mei. Nu le spun niciodata clientilor ce vor ei sa auda. Unii sunt foarte sensibili si am avut destule probleme”, declara Butunoiu. El spune ca cele mai mari probleme le are cu candidatii care au studiat in strainatate. “Sunt foarte multi cei care fac un curs de 3-6 luni in strainate si cand se intorc in tara nu te mai intelegi cu ei: cer salarii de mii de dolari”, a adaugat Butunoiu.

Cand auzi vorbindu-se de mii de dolari sau euro, te-ai astepta ca managerul Alexander Huges sa fie putred de bogat. “Nu sunt bogat. Aproape tot ce am castigat am investit in firma”, sustine el. Si cum sa nu investeasca in conditiile in care cea mai mare parte din viata sa si-o petrece aici. Nu pleaca nici la munte, nici la mare, nu si-a luat concediu. “Ma pregatesc pentru doctorat pe care vreau sa-l sustin in strainatate. Asa ca acum fac doua master-uri, unul la SNSPA si unul la ASE si strang materiale pentru lucrarea mea ‘Mentalitatea romaneasca'”, spune managerul Alexander Huges.

Stil de viață