Muzica, nu zgomot, dar mult fum de tigara

Centrul orasului, foarte aproape de magazinul Cocor, muzica. Cele trei elemente ne duc cu gandul la Music Club. Din nefericire, nu sunt suficiente pentru a indruma pe cineva spre localul amintit, pentru a-l descoperi fiind nevoie de putin spirit de orientare. Daca veti reusi sa ajungeti intr-n gang deasupra caruia scrie – discret – Music Club, inseamna ca ati ajuns. Daca nu, inseamna ca ati nimerit la concurenta localului, un club situat tot prin zona. In gang, pe dreapta sunt cateva tomberoane de gunoi, asa ca luati-o in stanga unde incepe nebunia.

Inca din capatul scarilor te intampina muzica: fie ca e jazz sau rock, nu e rea deloc. Localul este aranjat cu bun gust. Predomina culoarea rosu aprins, iar capacitatea clubului este de aproximativ 200 de locuri (dupa ochii mei miopi). Asa cum ma asteptam, fiind un club cu traditie in ceea ce priveste concertele de tot felul, clubul are si o scena.

Si mai interesant este faptul ca barul se afla in spatele scenei, spre fericirea clientilor, care pot privi artistii din toate unghiurile, inclusiv din spate. Blues, jazz, rock, pop, folk, toate aceste genuri pot fi ascultate live aici, localul avand si o trupa angajata permanent. Servirea este buna, iar preturile nu sunt exagerate.

Localul are insa un mare dezavantaj: ventilatia este foarte proasta (sau nu functiona deloc in seara in care am vizitat localul), motiv pentru care fumul de tigara, dar si mirosurile venite (destul de discret) de la bucatarie iti mai taiau apetitul pentru muzica si localul cu pricina.

In partea stanga a scenei, mesele si scaunele sunt plasate la un alt nivel, clientii din acea zona simtind si mai mult “invazia” mirosurilor si a tutunului. In rest, toate bune. A, mi-am mai amintit si de un fan al trupei din concert, care a inceput sa se manifeste foarte zgomotos pe una dintre piese. S-a dus la bar, adica in spatele muzicienilor si a inceput sa vocifereze dedicatii in timpul recitalului. Nu au scapat fara sa fie mentionatI fratii, nepotii, fostele iubite. Si piesa curgea lin, ca mierea pe mocheta, dar “M.C.”-ul continua dedicatiile. Penibilul moment nu i-a deranjat pe ospatari sau pe bodyguarzi, dar cu siguranta i-a oripilat pe ascultatori.

In loc de concluzie, ma multumesc sa fredonez o melodie celebra de blues. Iar daca nu o stiti, dati o fuga pana la Music Club. Le-am recomandat celor de acolo sa vanda si masti de gaze. Sa-mi spuneti daca s-au tinut de cuvant.

Gastronomie