Mult zgomot pentru... linistea sufleteasca

Cercetatorii de la Inserm, Institutul National de Cercetare al Frantei, au urmarit 11 subiecti prin intermediul unor scanari cu rezonante magnetice pentru a analiza ceea ce se intampla cu activitatea cerebrala atunci cand acestia ascultau… linistea sau diverse sunete.
Pentru testul “ascultand linistea”, subiectilor li s-a spus ca vor auzi totusi un sunet in urechea stanga sau dreapta. Surpriza cercetatorilor a fost sa descopere ca activitatea cerebrala din cortexul auditiv era activata chiar daca subiectii nu auzeau nimic. “Este primul studiu efectuat pe oameni in care zonele cerebrale auditive sunt activate atunci cand subiectii sunt in asteptare si asculta linistea atunci cand se presupune ca ar trebui sa auda un sunet”, spunea Pierre Fonlupt, unul dintre cercetatorii francezi, vorbind despre o “preactivare” a auditoriului si a altor arii senzitive.
E ca atunci cand iesim in oras intr-o zi de weekend. Sau cand toata lumea este plecata in vacanta. Obisnuiti sa auzim vacarmul strazii ni se pare totul pustiu.
Si e prea liniste. Pentru ca nu cu linistea ne-am obisnuit.
Nu mai semanam deloc cu parintii sau cu bunicii nostri pentru care intr-adevar linistea era “de aur”. Si cercetatorii spun asta, demonstrand ca excesul de activitate (nu numai cerebrala) ne provoaca la o alerta continua. Iar pentru creierul nostru linistea este echivalenta cu “degradarea”. Sau, mai bine zis, cu un timp mort.
Paradoxal ar spune unii, avand in vedere toata stradania unora de a efectua harti de poluare fonica sau chiar de a-si antifona cat mai bine peretii. Lucrurile simple, insa, demonstreaza contrariul. Este si cazul muzicii pe care o ascultam (vrand-nevrand) cand suntem in asteptare, la telefon.
“Music on hold” sau MOH se refera la muzica folosita pentru a umple momentele de asteptare la telefon. Desi cei mai multi dintre noi nu sunt deloc incantati sa fie pusi “pe hold” si, cu atat mai mult, sa asculte “Mamma Leone” cand, de fapt, se grabesc sa ia un taxi, la fel de multi sunt cei care recunosc ca nu ar rezista asteptarii fara acordurile sonore din receptor. Si in acest caz, zgomotul este preferat starii aproape “anxioase” de liniste, chiar daca zgomotul inseamna muzica religioasa, populara, clasica sau chiar electrica.
Nevoia de galagie controlata se extinde insa in multe alte domenii. Spre exemplu, exista si “elevator music” cunoscuta si ca “muzica de lift”, “piped music” sau “muzak”. Acesta este un gen aparte, creat special pentru a fi ascultat in lifturi, mall-uri, magazine de orice fel, aeroporturi, vase de croaziera, sali de asteptare (pentru cabinetele stomatologice exista chiar un album special) sau pe holuri, in cladirile de birouri.
Muzak Corporation este cea mai cunoscuta firma care produce astfel de muzica ambientala.
“Muzica de lift” a ajuns sa fie un adevarat brand printre artisti. Mai exact, “elevator music” este folosita pentru a descrie “smooth jazz”. In plus, conceptul a fost preluat in filme si videoclipuri pentru a crea anumite stari, de la confuzie sau groaza la momente hilare. Spre exemplu, in filmul “A night at the Roxbury” melodia “What is Love” se poate auzi pe fundal, in lift, cantata in stil muzak.
Multi dintre noi isi aduc aminte de problemele cu parintii din adolescenta. “Eu nu stiu cum poti sa inveti cu muzica asta la maxim” strigau acestia infuriati de zgomote. Si nu multi au fost cei care s-au lasat convinsi ca muzica ne ajuta sa ne concentram. Asa se intampla azi si la serviciu, mai ales in locatiile open space, unde lipsa biroului propriu duce la aceeasi metoda de “auto-antifonare”: castile pe urechi.
“Cam acum un an mi-am dat seama ca, in marea parte a timpului, nu-mi place linistea. O asociez cu singuratatea. Nu pot sa ma concentrez. Asa ca am mereu la mine un iPod sau un MP3 player sau macar un telefon mobil. Gandesc si lucrez mult mai usor cu un zgomot de fundal”, spune Andrei Cazacu, programator pentru o firma de webdesign.
Pentru cei care vor sa se relaxeze “la maximum”, dar tot cu castile pe urechi s-a inventat conceptul de “silent disco” care a aparut in 1990, atunci cand ecologistii si-au dat seama ca singura modalitate de a atrage un numar cat mai mare de oameni in teritorii virgine ale naturii era cu ajutorul unei petreceri. Si, cum muzica tare ar fi deranjat animalele, acestia au venit cu ideea unei petreceri cu casti.
Astfel de evenimente au loc in mod frecvent in Londra, la Glastonbury Festival sau la Big Day Out Festival (cu sloganul: “Come on, feel the noise!”) si in Germania la Electric Picnic. Silent disco a patruns si la noi. De curand, o astfel de petrecere a avut loc la Romexpo, in cadrul B’Estival-ului.
Dar asta dupa ce, anul trecut, la Consiliul Britanic, Tom Wilson a organizat si el o “discoteca tacuta” impreuna cu Dj Rock. Prima silent dico din Romania a vut loc insa, anul trecut, la Clubul White Horse, unde au mixat DJ OD si NO DJ. Acestia au transmis muzica pe mai multe canale catre petrecaretii cu casti wireless.
Chiar daca n-a participat pana acum la o petrecere “silent disco”, Bogdan Dumitrescu, manager Iteltechnik, o firma de automatizare si supraveghere, considera ca pentru el linistea este un stres.
Asa ca, atunci cand vrea sa se relaxeze, merge undeva unde poate asculta muzica la un volum foarte ridicat.
“Daca e liniste, vrei nu vrei, te gandesti la problemele de zi cu zi. Muzica tare te face sa intri in atmosfera si sa uiti. Chiar si pentru zece minute. Eu, de exemplu, cand eram inca in facultate, inainte de examene ma duceam intr-un club. Doar o jumatate de ora, cat sa ma deconectez. Ma asezam la o masa, comandam ceva de baut si ascultam muzica. Si acum mai fac asta inainte de vreun contract important. Ma ajuta sa gandesc limpede dupa”, completeaza el.
Sunt si sceptici vizavi de metodele zgomotoase de relaxare. Unii chiar se declara intrigati de iPod-urile la vedere pe strada, in metrou sau (culmea!) la plimbare prin parc.
“Problema este ca linistea, altadata considerata ‘de aur’, a devenit un bun anihilat in mod deliberat”, spune Paul Stanciu, medic stomatolog. “In ultima vreme parca nu mai suportam sunetele naturii. Ca sa nu mai vorbim ca nu suportam sa auzim nici propria rasuflare in timp ce alergam dimineata. Ne ferim de toate astea alegand sa astupam linistea cu niste casti pe urechi. Eu ma bucur de fiecare fosnet al frunzelor si nu cred ca cei cu iPod aud in casti ceva mai bun de atat”, completeaza el.
Totusi, oricat de ciudat ar parea, chiar si zgomotele strazii pot fi un element de confort. Sunt “sunete ale obisnuintei”, spun cerce-tatorii, care aduc un plus de relaxare datorita faptului ca reprezinta zgomote foarte cunoscute, care imprima senzatia de siguranta si deconectare.
“Am locuit de mica intr-un apartament situat pe una dintre strazile foarte aglomerate, cu trafic si cu tramvaie care circulau de la 5 dimineata. Ma obisnuisem cu zgomotele casei. Cu “ambientul” acesta adormeam cel mai usor, tot pe acelasi fundal invatam pentru examene. De curand m-am mutat la casa, pe o strada mai putin circulata. Mi-e greu sa imi gasesc linistea, oricat de ciudat ar suna”, explica Irina Vranceanu, customer manager al unei banci. “M-as intoarce inapoi in vechiul apartament.. macar sa imi inregistrez sunetele fostei mele locuinte”, spune ea.
Pentru cei carora zgomotele orasului inca sunt o corvoada, exista o alta solutie. Paradoxala si ea. “De fiecare data cand iti vine sa iti acoperi urechile de atata zgomot, mai bine provoaca un altul”, spun cercetatorii. “Daca stii sa combini zgomotele acestea se vor anula reciproc”.