Moscova, la brat cu bodyguarzii

Rusii astia habar nu au sa faca bani! Occidentalii care sosesc pe aeroportul moscovit Semeretievo la ora de varf zambesc tamp, uluiti de faptul ca trebuie sa stea aproape doua ore la coada la controlul pasapoartelor. Sunt atat de uluiti, incat daca cineva le-ar spune ca este vorba despre un program turistic ad-hoc, de genul “Welcome to the gulag!”, ar achita o taxa fara sa carteasca. In realitate, nu e vorba de nici un happening turistic, ci de birocratia sovietica. Oricat de multe avioane ar sosi, mai mult de doua ghisee nu se deschid niciodata. Asa ca vreme de zeci de minute nu ai altceva de facut decat sa admiri terminalul Sosiri: coloane brute de otel, asa cum au iesit din laminor, vopsite cu ruginiu industrial, care sprijina un tavan alcatuit din rotocoale din acelasi otel pe care s-a asezat praful inca de pe vremea lui Andropov. Lumina chioara. Timpul petrecut la coada – in care bati din picioare si te declari mandru de Otopeni – este insa un soi de initiere utila in urmatoarele contacte cu realitatea rusa. Ajuns in sfarsit in fata ghiseului, ofitereasa cu cate doua stele pe umar te priveste dur. Nici un muschi nu i se clinteste pe fata. Ingheti. Daca faci greseala sa zambesti, e mai rau. Ofitereasa se uita si mai crunt si ideea ca nu esti demn sa intri in marea tara de la Rasarit ti se infinge si mai tare in minte. Daca esti acceptat, primesti un colt de hartie pe care scrie data cand ai intrat. Daca ai pierdut hartiuta asta, esti mancat. Poti sa fii saltat de pe strada oricand de politie pentru verificari, iar la iesirea din Rusia sa ai probleme serioase. La hotel vei primi inca o hartiuta si cu ambele te poti considera cat de cat in ordine.

Sofatul in Moscova este o proba de rezistenta a nervilor. Pe imensele bulevarde se taraie la ore de varf betoniere, autobuze rablagite pline de reclame, limuzine Volvo sau Mercedes, Volgi de trei metri productie 1970, jeep-uri stralucitoare dar si Lada ruginite. Un drum de cativa kilometri poate dura si o ora. Orice moscovit care are cateva sute de dolari isi poate cumpara o masina, incurajat de pretul litrului de benzina care nu depaseste, in banii nostri, 14.000 de lei. Pe drum, te amuzi descifrand reclamele la McDonald’s scrise cu caractere chirilice si descoperi magazinele.

Pentru amatorii de shopping, Moscova e paradisul. Dar cu o singura conditie: sa uite de comparatiile de preturi ale aceluiasi produs in diferitele capitale europene. In metropola lui Putin, orice manufactura “evropeneasca” e mai scumpa. Chiar daca statuia lui Marx sta bine infipta in fata Balsoi Teatr, iar Lenin isi savureaza inca linistit formolul in Piata Rosie, capitalismul a invins la Moscova. Cel putin in magazine. In galeriile comerciale Gum, lungi de un kilometru si ridicate pe vreo cateva etaje, exista o competitie pe viata si pe moarte intre marcile haute-couture frantuzesti si italiene, intre capodoperele parfumeriei internationale sau ale incaltamintei marilor case europene. Un corn al abundentei fashion pe care poate fi invidioasa pana si Champ-Elysees. Alaturi, in zidul Kremlinului si-a facut loc pana si un mare magazin Bentley. Si cam asta e situatia in tot centrul capitalei ruse.

Daca Moscova descopera cu frenezie fericirea magazinelor de lux aparute in urma gazului si petrolului pompat in Occident, aceeasi Moscova este marcata de nevroza terorismului. In fata hotelurilor de cinci stele, soldatii armatei Federatiei sunt completati de echipe “civile” de securitate. Bodyguarzi in costume negre, de firma, vegheaza. Oamenii de afaceri rusi care intra in restaurantele acelorasi hoteluri au si ei propriile garzi de corp si nu ies din lobby-urile in care rusoaice rasate canta Chopin, pana cand nu primesc semnalul ca totul e e ok. Mitraliera e inca o buna metoda pentru unii de a-si regla afacerile suparatoare. La hotel, fiecarui oaspete strain i se face instructajul de supravietuire. In primul rand este avertizat sa nu ia taxiul din strada, ci numai comandat de receptie. Nu se stie niciodata cand pentru portofel strainul este impuscat in cap si parasit intr-un gang. Pe urma e recomandabil sa nu circuli singur, dupa lasarea intunericului, mai ales in zona intrarilor de metrou. In fine, pentru ca autoritatile sa nu te salte de pe strada, e obligatoriu sa ai asupra ta pasaportul si cele doua biletele despre care vorbeam mai inainte.

Orice companie care organizeaza la Moscova un eveniment, fie el conferinta de presa sau cina de afaceri, trebuie sa fie pregatita – in caz ca are invitati care s-ar putea dovedi “pretiosi” pentru teroristi – sa angajeze si echipe de securitate. Echipe care instaleaza cat ai clipi porti detectoare de metale (asemeni celor din aeroporturi) si un intreg dispozitiv pentru ca oaspetii sa poata discuta netulburati afaceri. De altfel, astfel de detectoare de metale au intrat in peisajul moscovit si le poti intalni pana si in catedrale.

Chiar si in conditiile acestui peisaj nu prea incurajator, Moscova ramane o destinatie preferata pentru cei care isi masoara businessul incepand de la o cifra de afaceri de minimum cateva zeci de milioane de dolari anual. Pana la urma, daca ies bani (si ies) nu e chiar atat de greu sa te obisnuiesti sa capeti drept umbra un bodyguard.
victor@zf.ro

Călătorii