Monica Boța-Moisin și-a făcut un crez din apărarea muncii meșteșugarilor, militând pentru acordarea meritelor care le revin atunci când companiile promovează diverse simboluri tradiționale în scop comercial. Care este povestea ei?

Toată România a vuit în luna iunie când casa de modă Louis Vuitton a lansat o colecție de haine pentru care inspirația se pare că ar fi fost modelul iei tradiționale din Mărginimea Sibiului. Celebrul creator nu a acordat însă credit sursei locale, iar de aici s-a născut un întreg șir de controverse, unii contestând legitimitatea demersului, alții invocând faptul că România nu știe să-și valorifice suficient de bine valorile de patrimoniu. Pentru ca astfel de situații să nu mai apară, Monica Boța-Moisin și-a făcut un crez din apărarea muncii meșteșugarilor, militând pentru acordarea meritelor care le revin atunci când companiile promovează diverse simboluri tradiționale în scop comercial.

De profesie, Monica Boța-Moisin este avocată, astfel că are în sânge exercițiul militării pentru diverse cauze. S-a specializat în proprietate intelectuală și expresii culturale tradiționale și a devenit portavoce în domeniul protejării cunoștințelor și a expresiilor culturale tradiționale, printr-o abordare nouă, numită proprietate culturală intelectuală (CIP).

Practic, metodologia dezvoltată de ea se bazează pe ideile de consimțământ, credit și compensație, ceea ce le permite comunităților să-și protejeze și valorifice patrimoniul cultural în mod corect, stabilind colaborări durabile și etice cu industriile creative.

Inițiativa ei se asigură că meșteșugarii și custozii de cunoștințe tradiționale sunt recunoscuți și recompensați adecvat. Scopul este ca, de fiecare dată, creația tradițională să fie recunoscută de industriile creative atunci când o preiau în scop comercial.

„Pentru mine a fost clar încă din primii ani de practică faptul că îmi doresc să trasez o nouă traiectorie în domeniul drepturilor omului din România și nu numai. Prin urmare, specializarea mea este într-un domeniu de nișă, care reunește pasiunile și misiunea mea profesională: Proprietate Intelectuală și Cunoștințe Tradiționale, Expresii Culturale Tradiționale, Resurse Genetice. Sunt printre puținii practicieni la nivel internațional cu acest tip de expertiză, aplicată în contexte culturale diferite și cu diferite comunități indigene, grupuri etnice și comunități locale“, spune despre ea Monica Boța-Moisin.

A absolvit în 2013 Facultatea de drept din cadrul Universității din București și Colegiul Juridic Franco-Român, având o dublă licență în dreptul român și francez, și și-a completat studiile cu un masterat în Arbitraj Internațional tot la București, urmat de un masterat în Management de lanț valoric în Industria Textilă în Suedia, în cadrul Școlii Suedeze de Modă de la Boras.

„Extrem de importante însă au fost timpul petrecut în comunitatea locală în care am crescut, înțelegerea de mică a dreptului cutumiar și a regulilor locului, precum și munca de teren în India, Laos sau Mexic, aceasta din urmă fiind o țară care a adoptat recent o lege menită să protejeze moștenirea culturală a popoarelor indigene și afro-mexicane, lege care permite totodată aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală colectivă.“

A crescut cu bunica ei paternă și cu străbunicii în satul Petrani din județul Bihor. La vremea copilăriei și a adolescenței, nu avea vocabularul necesar pentru a vorbi despre patrimoniul cultural sau valorificarea acestuia, însă le-a trăit și le-a înțeles. Patrimoniul cultural este viu, este trăit în comunități, iar pentru bunicii ei patrimoniul cultural era un stil de viață.

„Ulterior, în cadrul studiilor universitare și postuniversitare, am înțeles că străbunica mea era doctor în sustenabilitate culturală. Principiile de modă sustenabilă despre care învățam în Suedia la masterat erau practici aplicate în comunitatea noastră din generație în generație – principiul zero waste, principiul conexiunii emoționale cu produsul textil, principiul producției responsabile și al consumului responsabil de bunuri textile.“

Pentru România, patrimoniul cultural reprezintă o sursă importantă de valoare în era sustenabilității pe care o traversează umanitatea. Ca să se implice și mai mult în ceea ce promovează, Monica s-a mutat la țară și lucrează la firul ierbii atât în comunitatea din Petrani, cât și în alte comunități din țară și din străinătate pentru afirmarea și protejarea drepturilor de custodie asupra proprietății culturale intelectuale.

„Multe dintre practicile noastre tradiționale sunt modele de sustenabilitate și de conviețuire armonioasă cu natura. Un sistem strategic și echitabil de valorificare a patrimoniului cultural de către și în parteneriat cu custozii de cunoștințe tradiționale, valorificarea expresiilor culturale tradiționale și a resurselor genetice, toate acestea pot duce la dezvoltarea antreprenoriatului comunitar din zonele rurale și pot duce la poziționarea României ca lider în antreprenoriat sociocultural la nivel european – o poziție pentru care consider că este mai mult decât calificată prin prisma complexității patrimoniului și a potențialului turistic al țării noastre.“

Anul acesta, Monica Boța-Moisin a fost desemnată drept una dintre câștigătoarele bursei Ashoka Fellowship, alăturându-se astfel celorlalți opt Ashoka Fellows din România și comunității de peste 3.800 de antreprenori sociali din peste 94 de țări, pe care Ashoka îi sprijină pe viață. Ea va primi așadar o bursă personalizată timp de trei ani, care îi va permite să se dedice integral dezvoltării proiectelor în care este implicată, cu posibilitatea de a colabora cu alți inovatori din rețea. Ashoka este o organizație internațională de promovare și susținere a antreprenoriatului social și a inovației sociale, prezentă începând din 2017 și în România.

Monica Boța-Moisin spune că este abordată de membri ai comunităților și/sau de organizații și grupuri, indivizi și companii care activează în industriile creative, organizații și instituții de învățământ, dar și organizații guvernamentale și instituții internaționale, cărora le oferă consultanță în campaniile lor.

„Printre proiectele cu cel mai mare impact pe care le-am derulat din 2018 până acum se numără reprezentarea legală a grupului etnic Oma din satul Nanam din Laos, și realizarea strategiei juridice de protecție a drepturilor lor de proprietate culturală intelectuală și afirmarea custodiei asupra Expresiilor Culturale Tradiționale textile și Cunoștințele Tradiționale asociate acestora.“

O altă inițiativă este Cultural Sustainability Academy (Academia de Sustenabilitate Culturală), demers care a pornit online și care are acum loc sub forma unor întâlniri fizice în zona Transilvaniei.

Multe dintre proiectele Monicăi, grupate sub umbrela Cultural Intellectual Property Rights Initiative, implică realizarea de modele etice de colaborare între grupuri etnice sau comunități locale și actori din industriile creative, industria modei și a produselor de înfrumusețare ori medicină naturistă, realizarea de strategii de sustenabilitate, mitigarea efectelor schimbărilor climatice, apărarea biodiversității și utilizarea responsabilă a resurselor regenerabile.

„De sute de ani, sistemele de cunoaștere tradițională au fost considerate inferioare industrializării și științei, viziune reflectată și în situația custozilor de cunoștințe tradiționale, care țin vii, actualizează și transmit din generație în generație acest tip de informații. Îmi doresc să contribuim împreună, ca societate, la eliminarea acestei inechități sistemice și la crearea de modele comerciale bazate pe grijă reciprocă și pe împărțire echitabilă a beneficiilor.“

Monica Boța-Moisin este de părere că România are nevoie de o lege a expresiilor culturale tradiționale în România, care să protejeze cunoștințele comunităților, și a făcut din asta o misiune a organizației pe care a fondat-o.

„Ne dorim parteneriate pe termen lung cu companii și organizații care vor să fie mai responsabile și să investească în sustenabilitatea culturală a comunităților în care activează. Împreună putem construi un sistem care conectează în mod echitabil și care răspunde simultan la nevoile mediului de business, ale consumatorilor și, nu în ultimul rând, ale micilor comunități de meșteșugari care au atât de mult de oferit prin prisma cunoștințelor și abilităților lor perene, dar aflate astăzi în pericol de dispariție.“

Generațiile tinere redescoperă tot mai accelerat importanța consumului responsabil, crede Monica, și tocmai de aceea acum este momentul potrivit pentru a crea un cadru propice valorificării și recunoașterii meșteșugurilor locale.

Stil de viață