Moarte prin exasperare

Va place seria Bond, mai ales filmele vechi ale seriei? Atunci trebuie sa mergeti la “OSS 117: Le Caire, nid d’espions”/”OSS 117: Cairo, Cuibul spionilor”. Nu va place seria Bond si vreti sa faceti haz de ea? Atunci acelasi “OSS” si acelasi indicativ sunt cea mai buna solutie.
Daca in anii ’70 Peter Sellers facea haz de toti barbatii imbracati la patru ace care omorau cu o mana bande de raufacatori, iar cu cealalta seduceau haremuri de femei fatale, filmul lui Michel Hazanavicious (prima oara am citit fara al doilea “a”) reinventeaza agentul secret in aceasta parodie a filmului de spionaj si-l aduce in mileniul III, lasandu-i in acelasi timp parfumul anilor ’50. Pana la urma si regizorul recunoaste: “OSS 117 este un pic de Sean Connery si multa prostie”. Si cine este OSS 117? Nu-i stiti numele (ca sa parafrazam melodia de pe genericul ultimului Bond, adica inspirata si vag-aroganta “You know my name” a lui Chris Cornell), desi omul, inainte de a-si zdrobi adversarii pe marele ecran, a facut cariera de agent unu-unu in nici mai mult nici mai putin de 256 de romane. Autorul este francezul Jean Bruce, care si-a scris prima cartulie despre “117… OSS 117” cu patru ani inainte de prima aparitie a domnului “Bond… James Bond” al britanicului Ian Fleming.
In “Cairo – Cuibul spionilor”, OSS (Office of Strategic Servicies, adica) 117 este Hubert Bonisseur de La Bath (Jean Dujardin), un agent francez trimis la Cairo, in anii ’50, din cauza haosului “spionistic” care pusese stapanire pe capitala Egiptului. Alaturi de doua OSS-girls, una nu prea buna, alta nu prea rea, Hubert trebuie sa rezolve anarhia din Cairo folosindu-se de neinteresanta sa acoperire de crescator de pui. Avand de-a face cu rai de toate natiile si copiindu-i miscarile lui Sean Connery, OSS 117 isi rezolva cazul cu ajutorul coincidentelor, al quiproquourilor, al ratarilor de tot felul si-al unui noroc fantastic. Si intre timp omul de incredere al presedintelui Frantei are timp sa seduca femei, sa-si laude “arma”, sa innebuneasca de placere publicul unui restaurant cu reinterpretarea pe arabeste a hitului din anii ’60 “Bambino”, dar si sa exaspereze pana la isterie. A, si sa faca baie indelung (intr-o aluzie la “From Here to Eternity”, filmul cu Burt Lancaster si Deborah Kerr), pe plaja, tavalindu-se prin spuma marii nu alaturi de o OSS-girl, ci de un OSS-boy, mai precis colegul sau Jack, OSS 283.
Al optulea film al seriei (aceasta a facut voga in anii ’60) si prima parodie, caci la origine OSS 117 era un agent respectabil si nu o “pantera roz” pusa pe sotii, “Cairo, cuibul spionilor” e o comedie gen “Austin Powers” (cu Mike Meyers), “Johnny English” (cu Rowan Atkinson) sau “Spy Hard” (cu Leslie Nielsen), dar facuta cu eleganta frantuzeasca. Chiar daca n-ati auzit niciodata de Jean Dujardin, omul face toti banii: fizicul de Bond (desi parca seamana mai bine cu Roger Moore), mimica extrem de mobila si evenimentele absolut hilare in care-l arunca scenaristii filmului se combina de minune pentru aceasta comedie care-si pierde la un moment dat suflul, fara a duce lipsa de momente amuzante, de un absurd copios. Iar succesul din Franta nu s-a lasat asteptat: doua milioane de spectatori i-au convins pe producatori ca o parte a doua este extrem de binevenita. Prin urmare pazea, pistolul cu uimitoare penetrare al agentului OSS 117 se va descarca si in 2008.
Oricum, pana atunci domnul de La Bath trebuie sa se bata in cinematografele din Romania cu “Agentu’ de Serviciu”, adica Cedric the Entertainer din filmul “Code Name: The Cleaner”, o parodie de aceasta data americana tot despre un agent secret usor amnezic, dar la fel de… special.

OSS 117: Le Caire nid d’espions/ OSS 117: Cairo – Cuibul spionilor
R: Michel Hazanavicious
D: Jean Dujardin, Aure Atika, Berenice Bejo, Philippe Lefebvre, Constantin Alexandrov, Abdellah Moundy
Din 26 ianuarie

Gastronomie /FILM