Mioara Bolozan: Alergator de cursa lunga pentru electrocasnice

Dar Bolozan, care era “sef de echipa” inca din facultate si care incepuse deja sa lucreze in timpul liceului, nu se simte deloc coplesita de responsabilitati. Nici de faptul ca, potrivit noilor reguli care spun ca o femeie poate (si e datoare) sa aiba si cariera si familie, trebuie sa jongleze orele de serviciu cu cerintele familiei (sotul si fiul sau in varsta de cinci ani).
“Am studiat la Liceul de Informatica din Bucuresti, apoi REI – ASE Bucuresti si in cele din urma IEDC Bled School of Management. Am inceput sa imi castig existenta de la varsta de 17 ani, lucru care mi-a accentuat independenta ca si trasatura de caracter. La varsta de 22 de ani aveam responsabilitatile unui brand manager la reprezentanta SEITA din Bucuresti si as putea spune ca acesta a fost primul job de raspundere, avand in vedere ca trebuia sa coordonez si o echipa de 7-8 membri.”
Spre deosebire de multe dintre femeile de afaceri din Romania, Mioara Bolozan nu a pornit la drum cu visuri grandioase de a sparge tavanul de sticla si de a isi croi o cariera de top, ci manata de ratiuni mult mai pragmatice. “Mi-am inceput cariera dintr-o prima necesitate, aceea de a ma intretine. Dar foarte curand am inteles ca nu pot face lucrurile la intamplare, ca ele trebuie sa aiba continuitate, ca studiile nu pot fi dintr-un domeniu diferit de cel pe care il profesez pentru a avea eficienta si pentru a nu fi constant impartit intre doua lumi: cea teoretica si cea practica. Am avut norocul de a lua singura decizia ce studii sa fac, si am facut ceea ce mi-a placut”, spune ea.
Spre deosebire de multi dintre managerii romani care se plang de caracterul mult prea abstract al studiilor si de faptul ca, adesea, facultatea nu i-a pregatit cu nimic pentru “viata reala”, Mioara Bolozan e de parere ca studiile au ajutat-o enorm. Ce-i drept, si pentru ca le-a combinat cu practica “in campul muncii”.
“In liceu faceam foarte multa matematica si programare, lucru care, desi ‘dureros’ la vremea respectiva, mi-a impus structura si analiza. Facultatea, avand avantajul sa o fac in timp ce lucram deja, m-a ajutat pentru ca puteam sa inteleg in practica conceptele pe care profesorii ni le explicau, internalizandu-le in acest fel mult mai usor si mai durabil. Iar MBA-ul m-a invatat sa cred ca oamenii sunt capabili de lucruri extraordinare, incepand cu mine.”
In ceea ce priveste eterna problema pe care si-o pun femeile, si anume, foarte informal spus, de a “impaca si capra si varza”, unde cele doua desemneaza cariera si familia, Bolozan are, din nou, o abordare foarte pragmatica si calma. “Evident ca imi petrec mai mult timp la serviciu decat in familie, iar daca echilibru inseamna parti egale, atunci sunt departe de el. Emotional insa, am reusit sa stabilesc de ceva vreme echilibrul, fiind Prezenta de fiecare data acolo unde ma gasesc. Daca sunt acasa, sunt acasa, iar daca sunt la birou, atunci sunt preocupata de ceea ce se intampla la birou.”
Se caracterizeaza drept un alergator de cursa lunga, care stie sa isi defineasca prioritatile si sa urmeze planurile pe care si le traseaza. “Cuvantul ‘strict’ face parte din vocabularul meu doar daca este vorba de reguli de bun-simt sau de etica. As spune ca am cateva ‘obiceiuri’ care ma ajuta sa merg pe drumul meu cu incredere. Sunt o fosta sportiva de performanta si cred ca de aici am un comportament care presupune ambitie si totodata rezistenta, iar cel mai important lucru pe care sportul mi l-a imprimat a fost filozofia asupra competitiei: ‘competitia trebuie analizata, dar singura persoana cu care trebuie sa te compari esti tu insuti’.”
Tot din perspectiva sportivului de performanta, probabil, realizeaza importanta muncii in echipa, care adesea este doar un slogan fluturat de corporatii, dar pe care chiar incearca sa il puna in aplicare in ceea ce priveste modul de lucru. “Incerc de fiecare data sa inteleg punctele de vedere ale celorlalti, pentru ca altfel interactiunea cu ceilalti oameni ar duce spre progres probabil doar intamplator.”
Cu toate acestea, recunoaste ca cea mai importanta schimbare din cariera a fost “sa accept si sa invat sa depind de colegii mei. Cred ca aceasta a fost cea mai mare bariera in privinta delegarii, in ceea ce ma priveste”.
Chiar daca s-a “inrolat” in randurile structurilor corporatiste, Mioara Bolozan spune ca isi ofera mereu dreptul sau chiar privilegiul de a face ce-i place, fiind convinsa ca, altfel, lipsa de motivatie s-ar resimti in rezultatele profesionale. “Personal, am un principiu pe care il aplic, si anume, de a face intotdeauna ceea ce imi face placere si mi se potriveste, fie ca este vorba de viata personala sau de cea profesionala. Cu alte cuvinte, incerc sa am o motivatie intrinseca pentru tot ceea ce fac si nu una exterioara. In privinta compromisului nu am zona de gri in ceea ce priveste etica profesionala, in rest ma consider o persoana flexibila, fara idei preconcepute si cu mare interes in a descoperi lucruri noi.” Daca i se solicita mai multe adjective pentru un autoportret, se declara “senina, hotarata si empatica”.
Tot ca fost sportiv, incearca sa mentina un program foarte ordonat, bine definit, reperele clare fiind importante in mentinerea unui ritm de munca alert, eficient. “Incep programul destul de devreme, respectiv la 7.30 dimineata, iar primul lucru pe care il stabilesc este agenda pentru ziua respectiva. Imi place sa ajung inaintea colegilor, pentru a putea organiza activitatea in liniste.
Apoi, in jurul orei 9.00 avem o mica sedinta de lucru pentru a verifica statusul proiectelor si a ne coordona activitatile mai bine in functie de orarul fiecaruia. Incerc sa imi pun intalnirile in a doua parte a zilei, pentru a ma concentra in prima jumatate pe organizare si analiza.
Am invatat in timp sa imi las si o parte importanta pentru lucruri neprevazute, care, fie urgente, fie oportunitati, se ivesc de-a lungul zilelor. De obicei imi inchei programul pe la ora 18.00, dar depinde foarte mult de perioada din an.”
Perioada de dinaintea Sarbatorilor de iarna este cea mai aglomerata pentru ca, in industria de electrocasnice incepand din luna septembrie se inmultesc comenzile si incepe cel mai important sezon de vanzari al anului. In plus, trebuie pregatit si planul de business pentru anul urmator.
In ceea ce priveste capacitatea de a anticipa tendintele de pe piata sau performantele umane sau tehnice, spune: “Cea mai mare satisfactie o am atunci cand se dovedeste ca iau decizii corecte bazandu-ma pe foarte putine informatii, iar acest lucru se intampla multor manageri in ziua de astazi, stimuland partea de analiza si previziune. Mie imi place exercitiul in sine”.
In timpul liber ii place sa se plimbe prin Paris si Lisabona, pentru atmosfera extraordinara si pentru oamenii prietenosi, dar viseaza sa ajunga si in Japonia. In materie de preferinte culinare, se declara fan al bucatariei italiene, pe care o considera si sanatoasa, si savuroasa. Citeste multa istorie antica, asculta muzica din anii ’80 si ’90 si incearca sa petreaca mai mult timp cu fiul sau Mircea. Economiseste mult timp pentru ca, spre deosebire de 90% din populatia feminina a globului, spune ca shoppingul o oboseste. Cu toate acestea, cand are timp cumpara haine marca Boss si cosmetice Clarins.
Un alt “non-hobby” este condusul. “Cred ca ar fi o gluma daca as spune ca imi place sa conduc in Bucuresti dupa tot ce se intampla cu strazile si traficul. Imi place, totusi, in general sa conduc, dar imi plac si plimbarile pe jos.”