Mihai Bonca: Weekend-uri cu trei variante

Mihai Bonca este brand manager Ciucas in cadrul Ursus Breweries. Dupa Timisoreana si Stejar, si-a propus sa transforme Ciucas in lider pe categoria sa. Insa weekend-ul este doar al sau. Fie ca vorbim de mare, munte sau cluburile din Bucuresti.
“In weekend, pe timp de vara nu stau niciodata in Bucuresti. Am avut doar doua weekend-uri in oras in perioada 1 mai – 15 septembrie. Si asta pentru ca a trebuit sa merg la doua nunti. In rest ori am evenimente legate de job, unde imbin utilul cu placutul, ori merg la mare, pentru ca nu prea reusesc sa imi iau vacante. Dar echilibrez situatia cu weekendurile mai lungi – de obicei de vineri pana duminica.
Asa ca… Vama Veche ne asteapta.
Cred ca s-a stricat ideea de Vama, dar in continuare am multi prieteni cu care ma vad doar acolo. De aceea ma duc cu drag, chiar daca lucrurile s-au schimbat.
Altadata era mai liniste. Acum nu mai e un loc al celor putini care cunosc, ci un loc al celor multi care vin acolo pentru ca este “cool”.
Dar in continuare cred ca acolo te distrezi cel mai tare: pe plaja, undeva intre Expirat si Stuf.
Weekend-urile de dupa vara le petrec in general in localurile din Bucuresti. Pot sa ma laud ca nu am mai avut de mult o zi de vineri sau o sambata in care sa stau in casa. Am doua categorii de cluburi: unele in care ma duc cu foarte mare drag, si care inca sunt pline de studenti – tip B52, Expirat si altele unde te duci pur si simplu si te simti bine cu prietenii. Si altele – in locurile trendy din oras. Acolo, pentru ca am un grup de prieteni foarte “zgomotosi”, mergem si facem de fiecare data atmosfera, mai ales dupa 3 noaptea cand cluburile respective se mai elibereaza.
Ascult doua tipuri de muzica. Imi place foarte mult jazz-ul pe care am inceput sa-l descopar pornind de la pian solo si acum sunt un mare fan al jazz-ului de origine sud-americana – bosanova, jazz-tango. Asta e partea mea linistita. De cealalta parte sunt un fan al muzicii rock, in special rock englezesc. Led Zeppelin mi se pare “the one”, Pink Floyd au fost iarasi niste muzicieni foarte buni. M-am dus cu mare drag la Rolling Stones si mi se pare concertul vietii mele de pana acum.
Muzica mi se pare cea mai “puternica” dintre toate artele. Tocmai pentru ca este singura arta care nu depinde de dimensiunea timp. Poate ca plecand de la pasiunea mea pentru muzica am ajuns si la capitolul bere, unde reusesc sa imbin jobul cu muzica, ma gandesc aici la festivalurile pe care le organizam.
Din pasiunea mea pentru muzica am ajuns si la “Sensation White” la Praga, desi house-ul nu e genul meu de muzica, dar ca spectacol il recomand oricui. E un concept pornit din Amsterdam care deja circula in toata Europa. Erau 30 de mii de oameni imbracati in alb intr-o sala de dimensiunile stadionului Ghencea.
Si in Romania sunt cateva trupe care imi plac, asa cum sunt cei de la Cargo, trupa care stie sa se reinventeze de la an la an. Ar mai fi “Blazzaj” care nu e neaparat un grup pentru mase, dar ii prevad un viitor foarte bun.
In masina ascult doar radio. Am doua posturi care imi plac. Si pentru ca veni vorba despre asta… pe vremea cand erau doar doua radiouri in Bucuresti – prin ’96 – am avut propria emisiune la radio Uniplus. Era in fiecare luni seara si dezbatea cea mai proasta muzica. N-a durat mult, dar e o perioada de care imi aduc aminte cu mare drag. Primeam cate un sac de scrisori dupa fiecare emisiune.
O alta pasiune de-a mea este baschetul. M-am apucat de acest sport in liceu si imi aduc aminte ca profesoara mea de romana, sora poetului Nicolae Labis, ma striga sa vin la ore si eu jucam baschet in curtea scolii. Am continuat sa joc baschet si in timpul facultatii, in echipa ASE-ului.
Pentru mine weekend-ul incepe vineri de la ora 5. Si pentru ca viata de dupa serviciu este foarte importanta pentru mine, daca am ramas in Bucuresti, ajung acasa si imi sun prietenii sa iesim in oras.
Vinerea de obicei este dedicata cluburilor underground, unde stam toata noaptea. Sambata incerc sa recuperez, asa ca ma trezesc pe la 12 si daca e frumos afara ies sa joc baschet dupa-amiaza. S-ar putea spune ca sunt unul dintre “fondatorii” Studentesc-ului, locul unde merg sa joc baschet cu un grup pe care l-am intalnit chiar pe teren.
Sambata, de obicei, mergem in locuri mai “elegante”, daca se poate spune asa. Iar duminica e timp pentru odihna. E deja momentul in care asteptam urmatorul weekend. Sigur, glumesc. Tot duminica fac vizite prietenilor familisti.
Weekendul de iarna se petrece mai ales la munte. Imi place mult sa schiez si anul acesta mi-am propus sa merg in strainatate, undeva unde chiar se poate schia, pentru ca anul trecut la noi a fost prea putina zapada. Merg des in Poiana Brasov, dar imi plac si statiunile mai retrase, mai linistite, unde ai loc pe partie. Sportul acesta e un motiv sa mergi in natura. Pe de o parte e aspectul contemplativ, pe de alta adrenalina pe care o implica. Oricat de obosit ai cobori seara de pe partie nu esti niciodata plictisit. E mai mult decat daca ai conduce o masina cu 300 km/ora. Acolo esti doar tu.
Avand in vedere ca stau prost la capitolul management de concediu, de obicei calatoresc in interes de serviciu. Anul acesta am fost la Roma si la Paris. Roma mi s-a parut un oras in care iti poti face lectia de istorie mergand pe strazi. Iar Parisul l-am iubit dintotdeauna. Inainte de a ajunge acolo prima data eram ca un copil care asteapta Craciunul. Din punctul meu de vedere nimic nu se compara cu aceasta capitala.
Mi-ar placea sa ajung in America de Sud pentru ca imi place foarte mult muzica de acolo si vreau sa vad oamenii dansand tango pe strada. Mi-ar placea sa ajung sa schiez totusi iarna asta, iar la vara undeva unde e cald – la Marea Rosie, de exemplu – sa incerc si scufundarile. Mi-am propus sa imi iau un an sabatic la un moment dat, sa plec in calatorii si sa filmez totul. Cred ca in oricare din noi a ramas pasionatul de Jules Verne care viseaza sa calatoreasca mult.
Pe langa baschet si schi, vreau sa practic kite surfing, surf cu ajutorul unui zmeu. E un fel de freestyle al surfingului.
Din anumite puncte de vedere, este mai usor decat windsurf. In primul rand incape echipamentul in portbagaj si poti sa te misti si la o viteza mai redusa a vantului.
Sunt genul de om care nu incearca sa isi explice de ce ii place un anumit lucru. Pur si simplu imi place si asta inseamna ca inglobeaza ceva care se potriveste cu firea mea.
Merg si la pescuit in Delta, cu cortul, off the road. Imi place acolo pentru ca e foarte multa liniste. Ajungem, montam cortul pe mal, intindem unditele… chiar daca uneori se intampla sa nu prindem nimic.
Sunt un “animal social”, asa ca nu pot sa stau singur si imi place sa merg la birou, mai ales ca am colegi foarte buni. Imi plac oamenii care stiu sa fie ei insisi. Care stiu sa isi duca ideile pana la capat.
Mie imi ies lucrurile, de obicei, asa cum vreau. Gluma mea favorita este “am avut noroc”, dar am o regula “make it or break it”.
Daca trebuie sa lupti pentru ceva trebuie sa dai totul. Nu exista cuvantul infrangere.
Sunt un luptator, dar, desigur ca fiecare om trebuie sa fie destul de inteligent sa isi aleaga bataliile potrivite.
Am un set de principii de la care nu fac rabat. In primul rand trebuie sa fii corect cu tine si cu cei din jur. In al doilea rand si cei din jur trebuie sa fie corecti cu tine. Si in al treilea rand ce dai trebuie sa si primesti. Daca exista undeva un dezechilibru, acesta trebuie reglat.”