Micile vanitati ale unor orase nu prea mari

Si orasele se reinventeaza. Pentru ca trebuie sa lupte cu poluarea, scaderea populatiei si, in plus, cu alte orase “rivale” (in ofertele agentiilor), nu le e usor sa supravietuiasca pe piata turismului. Cele mai norocoase se imbogatesc insa cu cate o cladire care ia ochii turistilor si devine rapid emblema in ilustrate.
Graz (Austria) e cel mai bun exemplu de oras-Cenusareasa devenit destinatie turistica remarcabila. Orasul era oricum interesant – e pe lista patrimoniului Unesco, se afla in mijlocul unui peisaj unduitor, cu un fost vulcan in apropiere, iar, undeva in centru, niste pesteri transformate in lounge-uri. Dar pana la interventia unui grup de arhitecti germani, era un simplu oras de provincie. Acum se lauda cu o “cladire extraterestru” si o cafenea in mijlocul unui rau, plus un lift de sticla care sa tina companie turnului cu ceas si restaurante de top.
Noul muzeu de arta din Graz, Kunsthaus, e numit “extraterestrul prietenos” (“friendly alien”). “Extraterestru” pentru ca noaptea arata ca o sfera albastra pe malul raului Mur. “Prietenos” pentru ca e mai degraba o cladire simpatica, nu sobra ca majoritatea muzeelor. Din suprafata sa ies la iveala mici terminatii tubulare, podeaua e din sticla, iar in fatada de plexiglas din partea estica sunt integrate sute de lampi fluorescente de 40W, fiecare servind ca un pixel, care poate fi controlat in mod individual de un computer central. Astfel, imagini si filme de rezolutie mica pot fi proiectate pe aceasta parte a fatadei. In acest caz arhitectura, tehnologia si informatia au fost imbinate de bagheta magica a arhitectilor. Si imaginea cafenelei-scoica din mijlocul unei insule de pe acelasi rau Mur (insula Aiola), mic satelit plutitor al muzelui, e la fel de spectaculoasa.
La etajele superioare ale muzeului, o pasarela leaga noua structura de o cladire monument istoric, Eisernes Haus, iar “Acul” permite o vedere spectaculoasa de la o inaltime de 16 metri a vechiului Graz si a altor posibile obiective turistice din secole mai departate, dar din acelasi oras: Palatul Schloss Eggenberg, Muzeul de criminologie Hans Gross sau statuia Madonnei (din 1670) din centrul istoric, la nivelul careia te poate aduce un lift transparent inalt de 18 m.
Cat despre cladirea muzeului Guggenheim din Bilbao, ea este, ca toate creatiile lui Frank O. Gehry, mai degraba o sculptura. S-a nascut dintr-o combinatie de texturi (sticla si titan) si forme curbe, special pentru a scoate orasul basc din anonimat. O pasarela trece chiar printr-o parte a constructiei acoperita cu titan si sticla. Contururile muzeului seamana cu un peste, dar si cu un vapor (pentru ca e vorba de un oras port) si nu are nici macar un singur unghi drept, ceea ce o face una dintre cele mai spectaculoase opere ale stilului deconstructivist. Poate ca nu se potriveste cu restul orasului, dupa cum ii reproseaza unii carcotasi, dar e cel mai cunoscut monument din Bilbao. Din 1997 cand a fost ridicata, atrage toate privirile turistilor, care probabil ii acorda mai mult timp decat Bisericii San Nicolas in stil baroc, Basilicii de Bagona, exemplu perfect al stilului gotic, sau Catedralei Santiago, cea mai veche din oras (patru secole numai de la reconstructie). Si probabil ca aceia incantati de aspectul muzeului sunt mai multi decat cei care ii admira operele expuse in interior.
Nici Birmingham, o asezare veche de peste 1000 de ani, nu a scapat de “moda” cladirilor-vedeta. Printre casele si bisericile de secol XVIII si ramasite din epoca medievala, a fost ridicat un magazin cu nume celebru (Selfridge’s) si infatisare cochet-futurista. Se spune ca arhitectii s-au inspirat din creatiile lui Paco Rabanne cand au creat aceasta cladire unduitoare, cu 15.000 de discuri metalice care capteaza lumina soarelui.
Constructia (proiectata de Future Systems si platita cu 500 de milioane de lire) a fost numita un “canion urban”, o “structura sexy”, dar si “o monstruozitate”, “o uratenie”, asa cum s-a spus si despre Turnul Eiffel la inceput.
E adevarat ca Birmingham dadea semne de “inovatie” inca din epoca victoriana, de cand dateaza “oamenii verzi”, imprastiati in mai multe colturi ale orasului, de fapt niste capete din piatra din care cresc plante. Turismul arhitectural ca semn de “vanitate” a oraselor nu e tocmai o noutate…

Cultură /TURISM ARHITECTURAL