Mici rafinamente ale artei de a trai

A trai bine de cele mai multe ori nu este sinonim cu “a avea”, “a acumula”, “a poseda”.
A trai bine inseamna mai degraba “a avea cu scop” , a ne folosi de ceea ce avem cu rafinament, cu placere si creativitate spre a ne darui emotii si stari spirituale pozitive.
In viata fiecarui om exista un punct maxim de acumulare, un moment in care – asa cum spune Paulo Coelho – “vei deveni un negustor bogat cu multe camile si multe marfuri , dar iti vei petrece restul zilelor ratacind printre curmali si prin pustiuri, stiind ca nu ti-ai indeplinit Legenda Personala, dar in acel moment va fi prea tarziu pentru asta”.
Pentru a nu fi prea tarziu, e bine sa adunam cu un scop si sa cheltuim cu rafinament, cu imaginatie, pentru a ne indeplini VISUL. Una dintre placerile stiintei de a trai este si arta de a locui spatiul, fie el casa sau gradina, oras sau peisaj.
Marile acumulari cantitative ale anilor ’90 s-au transformat in imense averi personale, in mari colectii de obiecte de arta si in valori ce trebuiau depozitate, expuse si aratate. De aceea, stilul decoratiei interioare al acelor ani era plin de obiecte, stralucitoare, antice sau chiar arheologice de toate formele, culorile si texturile, dar obligatoriu valoroase.
Iata insa ca o data cu inceputul noului mileniu apare si un curent de “aer proaspat” binefacator si purificator stilistic. Noua tendinta poarta marca modernitatii austere. Este un modern ce-si trage seva si inspiratia din cultura anilor ’30. Este un modern fara efecte tehnologice la vedere, fara structuri metalice aparente, fara cabluri, suruburi, sticle, fara culori tari si pestrite, fara forme rotunjite, fara excese de materiale, fara extravaganta si exuberanta.
Noul stil a patruns pe neobservate, trecand in viteza pe langa opulentul “postmodernism” si extravagantul “high-tech”, si s-a instalat din Europa pana-n America si Japonia (unde se simte ca acasa) in moda, in arhitectura, in toate formele de arta ca un curent modest, puritanist, introvertit, profund cultural si spiritualizat.
Minimalismul (caci despre el este vorba) este foarte bine ilustrat in arhitectura si mai ales in arhitectura de interior. Ca orice stil, are si el o recuzita proprie care-l face sa fie recunoscut si “la mare moda”.
Va voi dezvalui, in cele ce urmeaza, un fel de “dodecalog” al acestui curent. Minimalismul foloseste in exclusivitate materiale naturale, lemnul, piatra, sticla, metalul. Finisajele lor insa sunt discrete si pline de naturalete.

Se poarta alb
Spatiile sunt libere, dominate de alb, puse mereu in valoare de contrastul cu obiectele negru-brun. Dispar astfel culorile tari si texturile fantezi.
Se poarta tavanele lise, plate cu detalii simple si discrete. A trecut moda tavanelor vibrate, cu lampi opulente.
Lumina, sub toate formele ei, devine un material de constructie a spatiului. Lumina este multa, chiar foarte multa, dar este difuza sau filtrata de sticla sablata sau de panouri matasoase.
Auriul bronzului si alamei este inlocuit de luciul mat al metalului alb (otel, inox, aluminiu) sau de stralucirea taioasa a putinelor accesorii cromate.
Ferestrele devin din ce in ce mai mari, cu tocuri aproape inexistente.
Lemnul este de preferinta din esente exotice, de cele mai multe ori inchis la culoare (negru-brun, brun-ciocolatiu) sau foarte alb. Esentele la moda sunt tecul, abanosul, nucul african, bambusul si parul. Lemnul este folosit ca atare de la parchet si lambriuri la usi si mobilier.
Mobilierul este din lemn masiv, cu prelucrari simple si geometrice. Dispar profilele si jocurile de furnir. Fibra lemnului este cat mai dreapta, fara noduri, sau vibratii. Finisajul lemnului este matasos. Dispar lacurile lucioase si semilucioase.

“Arat doar ce trebuie, nu tot ce am”
Dispare din detaliul de arhitectura sau design orice prelucrare cu profile fie ele din ipsos, lemn sau marmura. Formele geometrice pure, cu detalii simple iau locul tuturor prelucrarilor de inspiratie neoclasica , altadata foarte la moda mai ales in perioada postmodernismului .
Lucrarile de arta sunt putine la numar, dar mari si foarte bine asezate, puse in valoare prin metode muzeistice. Dispar astfel din decoratie obiectele mici, ce umpleau pana la refuz mesele, etajerele, semineele, bufetele sau birourile. In decoratie, vechea deviza ” arat tot ce am” este inlocuita cu “arat doar ce trebuie”.
Aranjamentele de flori sugestiv asezate, cu apropouri la Ikebana, inlocuiesc vechile buchete bogate formate din zeci de flori.
Dispar din mobilier piesele mixte cu functiuni amestecate. De pilda, dispare din salon biblioteca incarcata de carti si de multe alte obiecte (vase, cosulete, rame sau televizorul si statia muzicala). Acum biblioteca va avea doar carti sau discuri, si va fi amplasata alaturi de un balansoar-recamier in locul de meditatie, altul decat biroul de lucru.

Fara borcane la vedere in bucatarie
In living, televizorul devine doar un pretext, fara a mai polariza interesul tuturor. In consecinta, canapelele sunt asezate si concepute pentru conversatii interesante, incitante si scurte. Ele nu se mai aseaza neaparat cu fata spre televizor.Dispar canapelele si fotoliile mari si moi, unde ne puteam tolani si lenevi la taclale. Se poarta canapelele pe picioare, cu forme drepte, fara perne, cu stofe uni sau chiar din piele. Canapelele albe sunt reginele acestei mode, dar nici cele bej sau maron-ciocolatiu nu sunt mai prejos.
Covoarele preferate sunt cele foarte groase, cu un minim de culori, de preferat cu bordura si obligatoriu in contrast cu fotoliile si parchetul. Covoarele sunt putine si plutesc in mici insule colorate pe suprafata unui parchet matasos, dar nu lucios.
Sufrageria isi recapata rolul principal de centru social al casei, reunindu-i pe toti membrii familiei. Masa devine astfel un mijloc de socializare, netulburata de televizor. In felul acesta putem spune ca asistam la o detronare a livingului de catre sufragerie.
Bucatariile sufera si ele o profunda transformare, devenind laboratoare culinare. Totul este ascuns, impachetat, etichetat. Nici o lingura sau borcan sau farfurie nu se mai afla la vedere. Bucataria cu fronturile de lucru prelinse pe langa pereti este inlocuita de bucataria centrala in care gatim cu totii dar si vobim cu totii, in jurul unei mari mese dotata cu de toate: plite, chiuvete, hote, cuptoare, sertare, etc. Dulapioarele suspendate dispar sau se transforma in vitrine luminoase din sticla sablata si metal. Blaturile de lucru devin din ce in ce mai groase si sunt in exclusivitate din inox, piatra sau lemn masiv. Paleta cromatica a bucatariilor este foarte redusa. Finisajul dulapioarelor este fie lemn alb sau brun inchis fie inox sau M.D.F. vopsit lucios (alb, teracota sau negru).
Designul, in general, se caracterizeaza prin accentuarea orizontalelor si prin eliminarea romanticei linii curbe. In rarele cazuri cand apare culoarea in design sau in decoratii interioare ea se aplica pe volume si nu pe suprafete.
Baile sunt si ele total diferite de cele ultramodulate de pana acum. Termenul de ” a face baie” este inlocuit cu cel de “a se imbaia”. Cada pleaca de langa perete in mijlocul spatiului, si pentru ca placerea apei sa fie insotita si de bucuria meditatiei, cada se aseaza cu fata catre o imensa vitrina sau peisaj, iar lumina difuza si fumigatiile parfumate sporesc vraja. Peretii sunt din sticla, piatra sau chiar lemn. Vasul de toaleta si bideul pleaca in incaperi separate sau in nise. Sala de baie devine astfel o prelungire a dormitorului, trasatura accentuata si de prelungirea parchetului din dormitor pana sub cada.
Din baie dispar accesoriile mici, metalice si lucioase ca si puzderia de sticlute, plantute si alte obiecte care altadata faceau deliciul unei decoratii de budoar.
Dupa toate acestea, putem spune ca omul acestui spatiu MINIMALIST este un intelept introvertit, ce se retrage in “citadela” sa pentru a-si feri sufletul de agresiunile lumii exterioare. El este un om meditativ, ii place sa citeasca sa viseze, dar ii face placere si sa impartaseasca celor dragi trairile sale.
Este un om cu aspiratii sofisticate dar cu mijloace sincere, simple si directe. Respecta forma, lumina si culoarea pura si nu le devoreaza folosindu-le in exces, ci le priveste pe rand incet, intens si meditativ. Este un intelept a carui deviza este “RAtIUNE SI EMOtIE “.