Metodiu Mehmet: Sport si jocuri pentru copii

Timp de 8 ani a lucrat ca director de vanzari la Softwin. Din toamna lui 2005 este director general la propria companie, Fair Value. In putinul sau timp liber, Metodiu Mehmet este suporter fanatic al echipei Dinamo si principalul partener de joaca al fiului sau de cinci ani.

“O zi obisnuita incepe la ora 7. Primul lucru pe care il fac dupa ce ma trezesc este sa ma uit la televizor. Fac asta pana la 8 si jumatate. In general caut jurnale de stiri care prezinta viata intr-o maniera pozitiva. Dupa care plec la birou, unde ajung pe la 9. Aici ma ocup de mailuri, mesaje, faxuri primite, comunicarea interna si externa. In prima parte a zilei am, de obicei, intalniri interne, pe zona de sales. Am si o regula – pranzul este intotdeauna de afaceri, fie ca il iau cu cineva din companie, fie ca ma insoteste un client sau un partener. Abia la 6-8, cand plec, ma gandesc in liniste la metode de dezvoltare, strategii noi.
Zilele de week-end incep cam la fel. La ora 7 se trezeste fiul meu asa ca nu prea conteaza daca noua ne-ar placea sa dormim mai mult. Sambata dimineata este rezervata jocurilor la mall. Eu il dau exemplu pe fiul meu colegilor de la vanzari din punctul de vedere al perseverentei. De vineri seara, de cand intru in casa si pana adoarme nu stie decat un lucru: “Unde mergem maine? Cu ce ne jucam?”. Asa ca la ora 10, sambata dimineata, ca sa nu fie aglomerat, mergem la jocuri. Si stam pana pe la 11 jumatate, timp in care eu ma joc cot la cot cu el. Niciodata nu il menajez. Nu are importanta ce jucam, fotbal sau ceva pe play-station, ma lupt sa-l bat. Lucru care il deranjeaza enorm. Plange daca pierde. Ceea ce este foarte bine. Inseamna ca nu-i place sa piarda. De fiecare data ma lupt sa-l bat. Acum am ajuns sa jucam parte-n parte. Si el este foarte agil. Copiii au o abilitate incredibila de a manui tastele la jocurile pe calculator. Si asta ma impiedica sa ma plictisesc. Pentru ca am o miza.
Dupa aceea mergem la un restaurant sa luam pranzul impreuna cu sotia. La un restaurant caut mai degraba atmosfera decat mancarea. Si, mai nou, am descoperit aici, langa noi, Casa di David, care are un tonus pozitiv. E un spatiu luminos. De obicei mancam in localuri cu bucatarie italiana. Dar, in general, cautam restaurante cu ambianta placuta.
Din doua in doua week-end-uri ma duc pe stadion. Sunt un fanatic suporter al echipei Dinamo. Ma duceam doar cu prietenii, dar acum il iau si pe fiul meu. Am reusit sa-l corup si pe el. Nici prietenii cu care merg nu sunt prea multi, pentru ca majoritatea sunt stelisti. Chiar vorbeam cu directorul de vanzari, cand l-am angajat, ca aveam nevoie de un partener de discutie pe subiectul cel mai important din compania asta, fotbalul.
Dupa fotbal, mergem de obicei la tenis. Sau alerg. Incerc sa fac cat mai mult sport. Sportul mi se pare foarte important. Cand eram in echipa de vanzari de la Softwin aveam o problema foarte mare cu stresul. Vanzarile sunt un domeniu foarte stresant. Principalul dusman al unui om din vanzari este teama, pierderea increderii in sine. Si incepusem sa vad asta la colegii mei. Si ma tot gandeam cum sa fac sa cresc tonusul angajatilor, sa le dau incredere in ei. Aveam un prieten pe vremea aceea, un psiholog care pregatea trupe speciale din armata si care m-a ajutat sa elaborez un program cu discutii de motivare, dar si alergat. Filosofia alergarii respective era ca iti stabileai o tinta. Prima tinta a fost sa alergam patru mii de metri. Ceea ce, pentru cineva care nu face sport in mod normal este extrem de mult. Si filosofia era “Asociati-va obiectivul din vanzari cu linia de sosire de pe pista de alergat! Si nu va opriti. Indiferent cat de greu va este, chiar daca alergati mai incet, trebuie sa va atingeti tinta”. Si am inceput sa alergam in echipa. Aveam o zi pe saptamana in care ne intalneam cu psihologul si alergam in Parcul Tineretului. Era chiar in timpul programului. Prin sport se pot remedia multe probleme de stres.
Un alt lucru pe care incerc sa-l fac in week-end sau in concediu este sa calatoresc. Doua destinatii m-au impresionat foarte mult si mi-ar placea sa le mai vizitez. Prima destinatie este Delta Dunarii. O sa spuneti ca nu e nimic spectaculos. Toata lumea a fost in Delta. Dar eu am fost prima data acum doi ani si mi s-a parut mirific. Am avut posibilitatea sa merg si in Biosfera unde a fost absolut minunat. Cu adevarat spectaculos, mai ales in ideea in care Delta, pentru mine, este printre putinele locuri in care pot sa stau o saptamana si sa nu-mi dau seama cum a trecut timpul fara sa ma gandesc la business. Un alt loc pe care l-am descoperit anul acesta a fost regiunea din Muntii Piatra Craiului. De cand eram copil imi placea foarte mult numele acestor munti. Ma fascinau. Daca mai lansez vreun brand, Piatra Craiului o sa-i pun numele. Si acolo a fost superb. Am avut un sentiment de salbaticie, de spatiu virgin si foarte impunator in acelasi timp. In rest, data fiind aplecarea mea spre jocuri, mi-a placut mult Danemarca. Copenhaga e tara lego-ului.
In plus, am o lista. Mi-am propus ca dupa varsta de 40 de ani, cand voi avea mai mult timp liber, sa vizitez toate gradinile zoologice mari din lume, sa merg la campionatele mondiale de fotbal, ca astea sunt din patru in patru ani, sa merg la turneele de tenis si, un lucru pe care cred ca o sa-l fac mai tarziu, sa vizitez America. As vrea ca la vara sa-l duc pe fiul meu la Disneyland in Paris. Desi nu stiu daca e suficient de mare sa inteleaga tot ce se intampla pe acolo. Si cred ca mi-ar mai placea sa merg in zonele mai putin vizitate, cu vegetatie si multe animale, sa fac safari. Africa de Sud e cea mai potrivita din punctul acesta de vedere.
Dupa sport si jocuri, un alt hobby al meu este pescuitul pe care il faceam la un moment dat intr-un cadru organizat – campionate – si pe care acum il practic doar cand am ocazia. Cat despre cel mai mare peste prins, acesta a fost unul foarte mic. Pentru ca nu ma intereseaza atat pestele prins cat statul acolo, pe marginea apei, lucru care ma ajuta foarte mult sa ma relaxez. Pana sa am copilul nu ratam niciun film. Acum e un pic mai greu. Dar inainte aveam un obicei. Ma duceam singur, duminica dimineata, la film. Eram odihnit si in scaunul acela de cinematograf, intre doua scene, imi veneau numai idei geniale de afaceri.
Cand am timp, imi place sa ascult muzica activa, optimista. Fac si cumparaturi. Nu ma plictisesc, chiar daca o fac pentru sotia mea. Daca vreau sa-i schimb starea de spirit o duc la cumparaturi. Si am si gust bun. Cateva dintre cele mai frumoase haine ale ei sunt alese de mine. Pentru mine, brandul preferat este Pierre Cardin. Si acum sunt imbracat cu un costum Pierre Cardin. Cat priveste echipamentele sportive, adidas e de departe marca preferata.
Cand conduci un business, lucrul acesta se transpune in viata de familie pentru ca ai responsabilitati, ai parte de stres, mai ales in domeniul software, unde vinzi lucruri intangibile, vinzi promisiuni. Asa ca intre viata de familie si cea profesionala este un echilibru fragil. Adica sotia mea, care este farmacista, lucreaza part-time aici la firma, vine patru-cinci ore pe zi. Ceea ce este bine, avand in vedere ca un manager, atunci cand rezolva probleme, nu este in cea mai buna forma pentru a fi o companie placuta pentru cineva. Tocmai de aceea i-am si propus sotiei mele sa vina doar jumatate de zi la birou, pentru ca ne vedeam prea mult si nu in cele mai fericite circumstante. Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, am un baietel de cinci ani, cu care stau destul de putin timp. Plec la 8 sau 8 si jumatate de acasa si seara ajung la 7 jumatate sau 8 si el se culca pe la 10 jumatate. Dar recuperez timpul pierdut prin faptul ca sunt principalul lui partener de joaca. Chiar ma gandeam ca urmatorul business pe care ar trebui sa-l pornesc este in jocuri pentru copii. Sunt expert deja in tot ceea ce inseamna oferta de jocuri de pe piata. Si cred ca asta este un motiv pentru care fiul meu nu-mi simte foarte tare lipsa.”

Gastronomie /Weekend perfect...