Masina, cheia si politistii
Masina, cheia si politistii
E plina lumea de genul acela de persoane carora li se intampla mereu cate ceva incredibil, care nu pot iesi pe strada fara sa aiba vreo aventura si care apoi te suna si te bat la cap toata ziua ca sa-ti povesteasca lucrurile extraordinare care li s-au intamplat, in contrast cu viata ta monotona si lipsita de evenimente.
Dar, dupa cum am descoperit in urma cu o saptamana, monotonia are si partile ei bune. Sau, cum spun americanii, “no news is good news”.
In fiecare miercuri lucrez cu sarguinta si dedicatie pentru a trimite in tipografie suplimentul Dupa Afaceri al Ziarului Financiar, ocupatie care ma tintuieste in redactie pana la orele tarzii ale noptii (aviz sefilor – nu ma plang, doar ma “marketez”, dupa cum spunea recent cineva).
Acelasi lucru s-a intamplat si miercurea trecuta cand, cu putin inainte de miezul noptii, imi sun partenerul pentru a-l ruga sa ma ridice de la serviciu cu masina. Imi raspunde si, dupa cateva minute in care isi epuizeaza repertoriul de expresii colorate, marturiseste ca a lovit din nou masina, infigand-se, dupa bunul obicei, intr-un “jeep”. Bineinteles ca lovitul nu a avut nici o paguba, in vreme ce mult-incercata noastra masina a ramas fara capota, radiator, un far si alte lucruri marunte a caror reparatie va costa foarte multe milioane.
Pana sa ajung la locul accidentului, faptasul plecase deja la politie, cu tot cu cheile mele de la usa blocului in care locuim temporar, pana cand echipa de mesteri isi finalizeaza opera de distrugere a resedintei noastre permanente (desi ei insista sa denumeasca operatiunea “renovare”). Ma duc pana la blocul respectiv (care din fericire este aproape de redactie), sperand ca, poate, usa e descuiata. Bineinteles ca nu era, dupa cum mi-ar fi putut spune orice compendiu cu legile lui Murphy. Stau singura, pe strazile pustii (daca nu punem la socoteala bucurestenii in stare de ebrietate), in noapte, circa 20 de minute, cautand un taxi, gasesc, ajung la sectia de politie, recuperez cheile si ma intorc cu taxiul la bloc. Acolo descopar, dupa ce plecase taxiul, ca nu pot descuia usa pentru ca se blocase. Petrec vreo jumatate de ora intr-un mod foarte placut, impingand in usa, invartind cheia si alternand intre isterie si … isterie. Dupa ce ma chinui cat ma chinui, chem un alt taxi, ma duc iar la sectia de politie si adorm in masina macelarita, in vreme ce politistii muncesc din greu la sutele de documente care trebuie intocmite in asemenea cazuri, proces care, pe buna dreptate, dureaza ore intregi.
In concluzie – vand masina in stare impecabila. Dupa ce o externeaza din service.
raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
