Manastirea Suzana
Manastirea Suzana
Pe valea raului Teleajen, la o distanta de 40 km de orasul Valenii de Munte, Manastirea Suzana e asternuta pe un tapsan inconjurat de paduri de brazi si fagi. In cumintenie si liniste.
Pe aceste locuri, prima asezare monahala a fost ridicata in anul 1740 cu o biserica din barne de lemn ce purta hramul Sf. Ierarh Nicolae, hram pe care biserica manastirii il are si astazi.
Numele de Suzana il mosteneste de la ctitora Stanca Arsicu din Sacele, Brasov, care s-a numit Suzana dupa ce s-a calugarit. Suzana Arsicu, femeie instarita, a multumit astfel Domnului ca a scapat teafara dintr-o furtuna care a prins-o pe drum pe cand venea din Ardeal. A fost cea dintai stareta.
Biserica din lemn a durat 100 de ani, dar a devenit neincapatoare si prea vulnerabila pentru tinutul de munte. A fost inlocuita cu o alta, din zid, care insa s-a naruit la un cutremur. Actuala biserica a fost construita intre anii 1880-1882 in vremea staretiei maicii Natalia Perlea, matusa marelui dirijor Ionel Perlea. Pictura bisericii, executata in ulei apartine mesterului Petre Nicolau, ucenic al lui Gh Tatarascu, si a fost restaurata in 1976.
Daca n-ar fi biserica mare, alba, asezata graitor in mijlocul curtii, ai spune ca intri nu in manastirea ci in satul Suzana. De altfel, acesta a fost sentimentul care ne-a insotit permanent cat am poposit in manastire: ca am patruns intr-o comunitate taraneasca ce isi pastreaza intimitate aca o manastire. Fiecare chilie e o casa si o gospodarie in adevaratul sens al cuvantului: curte, gradina, acareturi pentru oratanii, stive de lemne pentru foc. Curtea manastirii e conturata de casele acestea pitoresti, lipite una de alta, care par aduse pe roti din satele invecinate sau de aiurea
Ce e insa special e arhitectura lor care aduce mai degraba a Ardeal decat sudul tarii. Au pridvor larg de lemn cu bolti, unele rotunde, altele in arc frant. Fiecare chilie e construita diferit, dar sunt totusi legate printr-o anume unitate – toate par, in modul cel mai firesc, din acelasi loc. Toate sunt varuite in alb si mai au un detaliu arhitectural pe care il impart: in curte se ajunge printr-un pasaj ingust care e ascuns de o portita de lemn pictata ba in verde ba in albastru sau maro.
Micile “trecatori” te duc cu gandul la vestitele pasaje dintre case din Bistrita sau Turda, doar ca sunt mult mai inguste, cat sa incapa o persoana.
Fiecare maicuta, sau cate doua, au in grija o astfel de gospodarie care le ofera sursa de existenta. Au atat cat muncesc. Unele mai inchiriaza si camere la turistii care vin aici sa-si traga sufletul.
Noua ne-a ajuns blandetea locului. Si ne-am simtit ocrotiti si rasfatati ca in vacantele de la tara, la bunici. Putin mai ramanea pana sa incepem sa ridicam un om de zapada, chiar aici in mijlocul curtii…
Caseta:
In Prahova se poaet innopta aproape oriunde, chiar si la manastire.
In curte, la arhonderie, de exemplu, exista camere cu 2 sau 4 paturi si o bucatarie cu dotare completa. Camerele costa 3,5 euro de persoana pe noapte.
In afara manastirii se poate dormi in locuintele maicilor, in aceleasi conditii – 3 camere cu cate 2 paturi fiecare costa 6.7 euro pe noapte.
* Anelise Salan este realizatoarea emisunii Descopera Romania (difuzata pe postul de televiziune PRO TV International) si a filmelor documentare de la Bucataria lui Radu (difuzata pe PRO TV), ghiduri de calatorie si cultura romaneasca.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
