Managerii furiosi platesc 39.000 $ pentru o tastatura

“Cand cele 10.000 de actiuni pe care tocmai le cumparasem pentru un mare client au luat-o in jos, am inceput cu tastatura : am trantit-o de birou pana cand majoritatea tastelor au aterizat in cafeaua si in parul asistentei mele, al carei birou se afla chiar langa al meu. Apoi, in timp ce actiunile continuau sa cada, am smuls telefonul din priza si l-am lovit de birou pana cand s-a spart in zeci de bucatele. Cand stocul a ajuns la 140 de dolari (de la 220), a zburat si a doua tastatura, iar lumea a inceput sa se ascunda dupa monitoare, pentru a se feri de proiectilele improvizate”. Nu sunt povesti indrugate de vreun maniac, ci amintirile lui James Cramer, managerul unui fond de investitii, care s-a vazut afectat de cea mai noua boala a directorilor executivi: furia necontrolata.
Cum vremurile de aur in care managerii erau ocupati sa “intoarca cu lopata” muntii de bani au ramas doar o amintire, fluxul de adrenalina si extazul castigului au fost inlocuite de presiunea constanta de a gasi lozul castigator si de a-i lasa in urma pe toti concurentii. Iar esecul produce accese de furie. Thomas Charlton, CEO (director executiv) al companiei americane Tidal Software, este recunoscut pentru gradul de toleranta zero de care da dovada. Dupa ce l-a catalogat pe seful sau drept “un ratat”, Charlton a pus la cale un complot in cadrul Consiliului Director si s-a inscaunat sef, iar apoi s-a pus pe eradicarea “epidemiei de mediocritate” pe care a detectat-o la majoritatea angajatilor. Printre metodele folosite cu predilectie se numara racnetele si folosirea subordonatilor drept tinte in miscare pentru diverse proiectile : telefoane, cani, ba chiar si pantofi.

Centre de refacere pentru furiosi
Cum problema este reala si in plina expansiune, a aparut imediat si solutia: “sanatorii” specializate in tratarea furiei oamenilor de afaceri, dar la preturi care e de mirare ca nu acutizeaza accesele de nervi ale managerilor.
La centrul de refacere “Passages” din Malibu, SUA, un CEO furios plateste 1.300 de dolari pe zi (durata minima a programului este de 30 de zile), pentru a se calma pe cale naturala. Cladirea se intinde pe un teren de 5.000 de metri patrati pe coasta Pacificului, iar numarul maxim de pacienti care pot fi cazati in acelasi timp este de 12 (poate o trimitere subtila la filmul “12 oameni furiosi”). Managerii crizati se pot bucura de biblioteca imensa si de maestrul bucatar care gateste specialitati precum tarte cu capsune si ton la gratar. Dormitoarele au bai imbracate in marmura, iar in sufragerie se lafaie un televizor cu un ecran de 130 de centimetri. De asemenea, pacientii au posibilitatea sa monteze piese de teatru (precum “Si-atunci i-am condamnat pe toti la moarte” sau “25 de angajati, doar 20 de gloante”) in auditoriul dotat cu o scena uriasa.
Personalul de la Cottonwood de Tucson (SUA) se lauda ca a vindecat-o pe Naomi Campbell de faimoasele sale accese de furie (Campbell a recunoscut ca si-a lovit asistenta cu un telefon), cu ajutorul sedintelor de yoga, arte martiale si terapie prin calarie. Un “sejur” la centrul din Tucson dureaza in general cam 28 de zile, iar tariful pe zi este de 750 de dolari.
Dar mai sunt, probabil, si unii directori colerici, care devin si mai colerici cand se gandesc la pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru calmarea nervilor. Pentru acestia exista sanatoriul GoSurvival din insula tailandeza Koh Samui, unde o saptamana de tratament costa doar 1,250 de dolari, pret care include cazare, masa, consiliere profesionala si tratamente naturiste. Sederea minima este insa de patru saptamani, timp in care managerii sunt hraniti cu fructe, legume, pui, peste si salate, care sa le redea tonusul psihic.
Un alt centru de refacere specializat in relaxarea directorilor maniosi este Desert Canyon din Arizona, Statele Unite, care se lauda cu un tratament imbatabil – descantecele unui autentic vraci indian. Sejurul standard (28 de zile) costa 18.000 de dolari.

Dincolo de guru al afacerilor si psihiatru – Antrenorul CEO
Poate ca unii manageri nu sunt totusi dispusi sa fumeze pipa pacii in wigwamul unui vraci pe nume Cel Care Reda Seninatatea Si Garanteaza Castiguri Mari. Cum lobotomia nu este totusi o optiune viabila, mai exista o solutie – antrenorii de directori generali, care se slujesc de o combinatie de teorie a afacerilor si psihologie, pentru a rezolva problemele de comunicare dintre un director general si subordonatii sai. Antrenorii de top sunt foarte putini si au un cerc foarte exclusivist de pacienti: sefii de la eBay, Pfizer, Unilever, American Express, etc. Reputatia (si, implicit, salariul) unui astfel de antrenor se cladeste pe recomandarile verbale ale clientilor, care sunt gata sa plateasca chiar un milion de dolari pe an, pentru a normaliza relatiile dintre sefi si subordonati. Cu toate acestea, dupa cum Tony Soprano nu ar fi recunoscut nici in ruptul capului ca a apelat la un psihiatru pentru a scapa de atacurile de panica, tot asa si directorii executivi sunt rusinati sa admita ca au nevoie de un expert pentru a scapa de atacurile de furie. Asa ca antrenorul de CEO este adesea omul din umbra, deoarece directorii nu doresc sa fie considerati slabi de inger, nevrozati sau incompetenti.
In concluzie, daca secretara dumneavoastra are un dulap plin cu telefoane si tastaturi de rezerva, ar fi indicat sa faceti o rezervare in State sau in Tailanda.
raluca.badea@zf.ro

Gastronomie