M-am nascut in anii ''80, dar parca mirosea mai frumos
Se pare ca nu m-am invatat minte si, cum vremea asta capricioasa nu a tinut cu mine, m-a prins iar ploaia la o terasa. Drept pentru care m-am adapostit sub acoperisul primului bar pe care l-am intålnit in cale. Alegerea cea mai buna din acel moment, chiar delicat (fiindca nu aveam umbrela in dotare si ploua cu galeata), a fost La 80, un barulet cochet vis-à-vis de Parcul Icoanei
Se pare ca nu m-am invatat minte si, cum vremea asta capricioasa nu a tinut cu mine, m-a prins iar ploaia la o terasa. Drept pentru care m-am adapostit sub acoperisul primului bar pe care l-am intålnit in cale. Alegerea cea mai buna din acel moment, chiar delicat (fiindca nu aveam umbrela in dotare si ploua cu galeata), a fost La 80, un barulet cochet vis-à -vis de Parcul Icoanei. Aveau si ei terasa, dar nu m-am putut aseza acolo pe nici un scaun (erau cam jilave), desi erau chiar dragute: din lemn deschis la culoare, cu forme ce ma duceau cu gåndul la basme. Ma si vedeam in postura Albei ca Zapada care a stat pe scaunelul nu stiu cui si care a baut din paharul sau sticla lui Mutulica (singurul nume de pitic pe care il mai stiu). Printre picaturile de ploaie am vazut multimea de flori din curtea terasei de poveste, frumos aranjate si ingrijite.
De indata ce am intrat in local, m-a izbit un miros cumplit de tutun (desi sunt o fumatoare inraita), de parca nu s-au mai deschis ferestrele chiar din anii ”80.
“Aerisirea e o problema”, mi-am spus, zgribulindu-mi narile obisnuite cu mirosul salcÃ¥mului plouat, cu aerul curat. Un nefumator nu cred ca ar fi rezistat nici 10 minute, asa ca aviz celor care nu sunt amatori de tutun.
Nici nu ma asteptam la o astfel de “primire”, mai ales cÃ¥nd auzisem ca La 80 este unul dintre localurile care se bucura de o gramada de clienti, departe de a fi vreun bar indoielnic si obscur. Am trecut destul de repede peste acest moment, chiar oribil pentru un loc care se vrea respectabil, fiindca nu mai stiam la ce sa ma uit mai intÃ¥i: la motocicleta in miniatura, la aparatul de desfacut conserve ce fusese folosit cel putin acum 30 de ani, la tablitele cu nume de strazi (cea cu Jean Louis Calderon – exact strada pe care se afla localul- statea la loc de cinste), la diverse vaze, masina de scris de pe bar ori aparatul telefonic cu manivela, si alte acareturi.
Nu am putut sa trec cu vederea meniul, imbracat intr-un soi de pÃ¥nza de sac, cu o forma mai ciudata, dar foarte bine pus la punct, cu tot dichisul, chiar te imbia sa il rasfoiesti sperÃ¥nd ca, daca vei comanda o bautura mai tare, narile or sa se imbete in “aburii” ei si vor uita de mirosul de tutun statut.
Lista cocteilurilor era, in schimb, generoasa cu toate gusturile. Am gasit Regular de genul Alexander, Negroni (Francesco), White Lady, Pink Lady, Perfect Lady, Side-Car, Balalaika, Between The Sheets. In gama cocteilurilor Large am notat Blue Hawaiian, Blue Lagoon, Pakaki, Green Wave, Green Love, Lay-Off, Palm Beach si La 80, specialitatea casei. Soferii nu au fost uitati si meniul s-a gåndit la ei cånd si-a deschis pagina cocteilurilor fara alcool ca Rainbow Spirit, Cabriolet 911, Coconut Kiss, Pineapple Delight sau Butterfly.
Cu toate dichisurile si obiectele vechi foarte interesante expuse prin rafturile localului, in cazul in care ferestrele nu vor fi deschise larg ori nu se va instala un sistem de aerisire performant, ma indoiesc ca ploaia urmatoare imi va mai indruma pasii catre La 80. Mai bine ma asez pe trotuar sub un nuc si adulmec ploaia.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
