Lux, aer curat Si noroi

Gardenia Village, Casa din Vis, Satul Francez, Lake Side Park – sunt numai cateva dintre cartierele rezidentiale care au impanzit periferiile Capitalei in ultimii ani. Si chiar daca in spatele casei te imbie piscina si terenul de tenis, odata iesit pe poarta te asteapta gropile si un drum de-o ora pana la birou.

Gerul iernii seaca resursa de gaze, strada din fata casei este plina de noroi si neasfaltata, blocul care se construieste vizavi iti spulbera orice speranta de a mai scapa vreodata de zgomot si poluare sau de a mai avea un peisaj frumos in fata ferestrei, iar daca, fereasca Sfantul, ramai fara paine sau lapte seara sau la primele ore ale diminetii, trebuie sa te sui in masina si sa mergi cativa kilometri pana la un magazin. “Saracii oameni bogati” ar exclama unii, dar cei care locuiesc in aceste zone stiu mai bine.

Daniela Apostol, artist grafic, s-a mutat in zona Aviatiei in urma cu un an. A inceput constructia casei pe un teren viran, fara nici un fel de utilitate – “Nici masina de gunoi nu trecea pe acolo” isi aminteste ea. “A trebuit sa ma zbat pentru aprobari si sa investesc serios in reteaua de apa si gaze”.

S-a mutat la periferie pentru ca isi dorea liniste, aer curat si mai mult spatiu. Daca linistea si aerul curat nu sunt o problema, cu spatiul ramane de vazut, avand in vedere ca “se poarta” peretele comun lipit, dupa vechea arhitectura. “Am probleme cu un vecin din spate. A trebuit sa ii cer aprobare pentru un geam in dormitor si unul la bucatarie. Ambele dau la el in gradina. Asa ca, dupa multa munca de lamurire, geamul din dormitor nu se deschide niciodata si e mat, iar la bucatarie se deschide foarte putin, ca sa nu-i invadez spatiul personal”.

Si problemele nu se termina aici. Cumparaturile au ajuns sa fie, pentru Daniela, o adevarata aventura. “Daca am ramas fara lapte, am incurcat-o”, recunoaste ea, mai ales ca cel mai apropiat magazin se afla la cel putin 2 kilometri de casa. “Spital? Cel mai aproape e Floreasca. Coafor? Nici nu se pune problema”. Vecini? Are – s-au mutat de curand pe terenul viran din spatele casei…la cort.

Desi nu locuieste chiar la capatul lumii, distanta e o problema – “Daca as merge cu masina, as avea de taiat jumatate de Bucuresti, exact prin centru. Asa ca m-as duce la serviciu tot cu metroul”. Numai ca nici mersul pe jos nu este intotdeauna cea mai buna solutie. “Am o portiune de 15- 20 de metri pe strada unde nu e asfaltat, iar cand ploua practic nu ai unde sa pasesti. Ma innamolesc pana la genunchi. Am ajuns sa am tot timpul la mine trei pachete de servetele si o apa plata doar ca sa-mi sterg cizmele. Dar am zis ca de acum o sa imi pun niste pungi”, spune razand Daniela. Daca ar fi sa traga o linie, dezavantajele pun in umbra linistea si aerul curat asa ca, desi locuieste aici doar de un an, Daniela ar vrea sa se mute inapoi in oras, dar nu la bloc. “Mi-as cumpara ceva la cheie, undeva unde sa am de toate, eventual pe langa televiziune, intr-o vila. E trafic, dar mi-as pune termopane.”

De aceeasi parere este si Ionel Dima, director la Avus International SRL. Si el s-ar muta din casa pe care o are in Tunari, si asta pentru ca inconvenientele locuirii la 14 kilometri de Bucuresti par sa fie, pe zi ce trece, din ce in ce mai multe. “Nu exista canalizare, apa curenta si abia de curand s-a tras conducta de gaze”. Iar daca in 1996 un drum pana in centrul Bucurestiului nu ii rapea mai mult de 10 minute, acum “pot avea “norocul” sa fac si o ora si asta pentru ca trebuie sa trec prin Pipera”.

Din fericire, macar strada pe care locuieste este asfaltata, “lucru care in afara Bucurestiului pare sa fie o exceptie”.

Cele mai apropiate magazine sunt in Pipera, iar daca se intampla sa aiba nevoie de o aspirina in miezul noptii nu are de ales decat sa mearga cu masina la o farmacie non-stop din Bucuresti. Nu regreta ca s-a mutat departe de oras, dificultatile insa au crescut odata cu copiii: “A fost minunat la tara, este minunat in continuare, dar pentru ca si al doilea copil trebuie sa mearga in curand la scoala, ma mut inapoi in Bucuresti.

Daca as ramane in Tunari, ar trebui sa o “oblig” pe sotia mea sa petreaca cel putin 2-3 ore pe zi asteptand in masina copiii de la cursuri, pentru ca au un program disparat. Anul acesta ma mut inapoi in oras, macar pentru perioada anului scolar”, a hotarat Dima. Cu toate ca sunt multi cei care se plang de “viata la tara”, desi tocmai ei au ales aceasta varianta, agentiile imobiliare sustin ca cererile sunt intr-o continua crestere.

Sorin Lacusta, senior broker la departamentul de vanzari rezidentiale al agentiei Regatta, spune ca lipsa infrastructurii si problema spinoasa a drumurilor nu-i dezarmeaza pe cumparatori. Asteptarile celor care vor sa se mute la marginea Capitalei se limiteaza la “siguranta (de la cea a constructiei pana la cea impotriva infractorilor) si confort. Imediat urmeaza linistea si lipsa poluarii”, sustine Lacusta. Cat despre preturi, acestea variaza in functie de zona, utilitati si, mai ales, calitatea casei, pentru cele de la categoria “imperial” acesta urcand lejer peste un milion de euro. In ciuda preturilor destul de mari, cererile continua sa creasca, spre deosebire de acum 10 ani, cand o casa intr-un cartier rezidential de la periferie era doar un vis frumos. Manuela Nestor, Managing Partner al Nestor Nestor Diculescu Kingston Peterson Attorneys & Counselors, isi aduce aminte ca, in anul 1996, cand a inceput cautarile, “casele din Bucuresti erau prohibitiv de scumpe, se platea cu banii jos (nu exista nici o posibilitate de credit), iar terenurile costau 300-350 dolari/mp.

Cand am cumparat, eram noi si campul, dupa care, in 3-4 ani s-au ridicat foarte multe case”. Acum, cartierul de langa padurea Baneasa este in plin avant – s-au construit tot felul de magazine, benzinarii si alte utilitati. Odata cu noile cladiri a aparut insa si “murdaria produsa de constructorii care nu respecta nicio regula si de proprietarii care au ridicat case de sute de mii de euro, dar arunca gunoaie pe strada”, spune Manuela Nestor.

Tot printre nemultumirile sale se numara si lipsa unei infrastructuri corespunzatoare, precum si a unui plan de urbanism eficient. “Imi amintesc ca am vazut un cartier rezidential situat la marginea Tel-Avivului, unde autoritatile impusesera standarde exceptionale: nu puteai construi pe un teren mai mic de 1.000 mp, casele erau situate la o distanta standard fata de strada, strazile erau late de minimum 8 metri, iar stilul caselor era unitar, desi erau variate ca realizare”, povesteste Nestor.

Tot aspectele legate de estetica zonei il deranjeaza si pe Dan Badea, avocat si managing partner la firma de avocatura Badea, Georgescu & Asociatii, cu deosebirea ca acesta este singurul dezavantaj de care se poate plange.

Dupa parerea sa, avantajele locuirii intr-o zona rezidentiala de la marginea Capitalei “bat de o mie de ori micile inconveniente. Aici ai un standard de viata mult superior, liniste, verdeata, intimitate, o curte si o piscina de care sa te bucuri – nu ca in centrul Bucurestiului, unde daca ai spatiu sa-ti construiesti o piscina, e poluare, daca nu e poluare, e umbra, iar daca nu e nici umbra, e zgomot sau te privesc vecinii peste gard”. Badea sustine ca, in pofida asteptarilor, se ajunge mult mai repede in centrul Bucurestiului din Baneasa decat din Militari sau Obor, de exemplu. Ii place sa spuna despre locuinta sa ca se afla “intr-o suburbie centrala” si ca n-ar da-o “pe nicio casa din Primaverii”.

Daca unii s-au avantat in a-si achizitiona o casa in afara Bucurestiului fara sa stea prea mult pe ganduri, altii prefera sa fie mai precauti. Spre exemplu, Bogdan Andriescu, director al EOS RISQ Romania, a cumparat acum cativa ani un teren in zona Ionescu-Sisesti. “Deocamdata am renuntat la ideea de a-mi construi o casa. Astept sa se mai civilizeze zona. Am fost acolo acum o saptamana si mi-am innamolit masina. Si totusi, am o masina de teren…”.

Prudenta, in cazul unora, duce pana la vehementa. Desi i-ar placea sa se bucure de aer curat si liniste, Raluca Yvonne Ionas, consultant in cadrul Alexander Hughes Romania, este de parere ca beneficiile inca nu sunt compensate de neajunsuri: naveta, lipsa scolilor si a magazinelor sau “calitateaÃ drumurilor neasfaltate. “Sa nu mai vorbim despre cazul in care ai un copil care merge la scoala – trebuie sa-i angajezi bona cu permis de conducere, altfel iti faci programul in functie de scoala lui. Si sa fim seriosi! Ce preferi: o ora de somn in plus sau o ora la volan ca sa ajungi din Pipera in Unirea?”

Gastronomie