Lumina noptilor din Paris

Ziua, Pont Royal, aflat chiar in miezul Parisului, e doar un pod de piatra suprapopulat de cei care il traverseaza. Noaptea insa, aceasta structura a secolului 17 se transforma intr-o platforma de seductie vizuala.
Cum te plimbi spre nord de-a lungul Senei, fatada impozanta a Luvrului domina peisajul. La dreapta, in departare, turnurile subtil luminate ale Notre Dame-ului si ale Institut de France se zaresc printre pomi. La stanga sunt Gradinile Tuileries, blocate parca in spatele unor porti masive de fier si inconjurate de intuneric. Putin mai incolo se vad curbele luminate ale Grand Palais si acoperisul de sticla. Din spate, cele doua ceasuri gemene ale Muzeului d’Orsay flancheaza Turnul Eiffel care se inalta stralucitor.
Apoi, cand te apropii de pod si privesti in sus poti sa furi o privire sculpturii lui Jean-Baptiste Carpeaux de pe Flore Pavillon de la Luvru, cu nimfa lui zambitoare si goala. Un moment magic. Te uiti in jur si nimeni nu pare sa observe nimic. Pentru o secunda, Parisul este al tau si numai al tau, indiferent daca ploua, daca esti trist sau daca nici nu ai vrut sa il vizitezi.
Noaptea, Parisul este al calatorilor, al celor care se plimba fara sens, fara destinatie si fara parere de rau. Frumusetea, aventura si dragostea abia asteapta sa fie descoperite. “Noaptea sugereaza, nu arata”, a scris Brassai, cel mai cunoscut fotograf al secolului 20 pasionat de capitala franceza de dupa apusul soarelui. Noaptea, Parisul functioneaza dupa alte reguli.
Exista o interactiune constanta intre grandoarea monumentelor si intimitatea colturilor ascunse. Pana la urma, Parisul este un oras mic, mult mai mic decat Londra, Madrid, Berlin sau Roma. Capitala franceza poate fi strabatuta la picior in doar cateva ore. Cu toate astea, are cea mai mare densitate pe cap de locuitor din Europa de Vest. Ziua, strazile ii sunt impanzite de oameni grabiti. Traficul sugruma intersectiile si piatetele. Vanzatorii ambulanti se plimba nerabdatori prin fata Galeriilor Lafayette, iar biciclistii se intrec cu motociclistii enervandu-i chiar si pe cei mai calmi pietoni.
Noaptea insa, strazile sunt mai libere, piatetele sunt linistite, iar inhibitiile se evapora. In anii ’70, cotloanele ascunse ale Parisului erau ocupate de prostituate, cersetori, vanzatori ambulanti si politisti. Si acum mai sunt cersetori. Chiar langa Pont Royal sunt intinse doua corturi, iar noaptea se pot zari siluetele celor care isi intind rufele proaspat spalate pe o franghie legata intre doi pomi. In stralucirea aurie a felinarelor de pe strada, asezarea aproape ca arata ca un satuc linistit.
Doar e stiut ca Sena are puterea sa lege cate o poveste romantica chiar si de cea mai intunecata mahala pariziana.
In valurile ei se oglindesc luminile orasului. Podurile multe sunt ca un magnet, atat pentru vizitatori, cat si pentru localnici. E imposibil sa traversezi noaptea vreunul din podurile peste Sena si sa nu vezi cel putin un cuplu imbratisandu-se pasional. Poate de aceea nicio scena de film in care apare Sena nu trece neobservata.
De exemplu, la sfarsitul filmului “Something’s Gotta Give”, cand Jack Nicholson, crezand ca a pierdut-o pe Diane Keaton, se impleticeste pe langa restaurantul Grand Colbert pentru ca apoi sa mediteze asupra vietii pe Pont d’Arcole. Nu vorbeste cu nimeni, are doar ochii in lacrimi. In secunda urmatoare Diane Keaton coboara dintr-un taxi si spune “Te iubesc”. Apoi, este scena din “Everyone Says I love You”, cand Woddy Allen si Goldie Hawn danseaza pe Pont de la Tournelle.
Intr-adevar, noptile din Paris au acea putere irationala de a inflori imaginatia pana si in cazul celor mai pragmatice persoane. Exista intotdeauna parizieni care isi lasa ferestrele de la dormitoare sau livinguri deschise si astfel dau posibilitatea trecatorilor sa arunce o privire inauntru. Iar trecatorii (turisti) raman de obicei “lipiti” de candelabrele grele atarnate de tavanele inalte deasupra unor mese impunatoare. Oare ce servesc ei la cina? Oare dorm in paturi cu baldachin?
Pana la urma, frumusetea Parisului noaptea poate fi descrisa tocmai prin lumina. La fel cum o femeie obisnuita arata uimitor in lumina lumanarilor, si cladirile din Paris stralucesc in luminile dese ale felinarelor de pe strazi. Nici cei mai obositi “plimbareti” nu se plictisesc privindu-le. Se opresc in schimb in fata bisericii Madeleine, al carei design de templu grec o transforma intr-un spectacol nocturn. Apoi raman pironiti privind de-a lungul bulevardului Malesherbes, la biserica Sf. Augustin, o cladire gri din secolul 19, care, trista in timpul zilei, arata superb noaptea.
Nici o particica din capitala pariziana nu e lasata la voia intamplarii noaptea. Proiectul de a impodobi Turnul Eiffel cu 20.000 de lumini care te orbesc 10 minute pe ora in fiecare noapte a costat 5 milioane de dolari si a implicat 40 de profesionisti care au fost nevoiti sa indure inaltimile, vanturile puternice, pasarile si frigul.
O intreaga divizie a primariei este responsabila de designul, stilul, culoarea si intensitatea luminilor pentru 300 de structuri.
La ora 1 dimineata, orasul isi stinge luminile de pe cele mai importante cladiri publice. Atunci este momentul in care acestea dispar usor in umbre, iar podurile si bancile Senei brusc capata un aer distant. Luvrul este si el dintr-o data rece. Foarte bine pazit, pare un colos care te invita sa-l ocolesti si sa-l admiri din departari. Paza este foarte stricta. Nu si pentru Dl. Lemaire insa, care, imediat ce se inchide muzeul, ofera un spectacol de neuitat. Muzician profesionist, Dl Lemaire se instaleaza pe o alee si sustine un concert de Bach demn de toata lauda. Se pare ca locul respectiv este unul dintre cele mai bune din punct de vedere acustic din tot Parisul, dupa spusele muzicianului.
Frumusetea nu inseamna neaparat liniste. Iar in noptile de week-end, in fata Turnului Eiffel frumusetea inseamna chiar galagia si vacarmul facut de sutele de vizitatori nerabdatori sa priveasca de sus Parisul noaptea. Pe vreme buna, familiile stau chiar si la un picnic sau o cina tarzie pe peluza. Iar tinerii incing petreceri.
Cum in Franta consumul de alcool in locuri publice este permis, iar varsta de la care tinerii pot sa bea este de 16 ani, acestia nu scapa nicio oportunitate sa profite cat mai mult de aceste doua libertati.
Noaptea este a tuturor, iar inhibitiile s-au innecat de mult in Sena. De aceea Parisul este, poate, cel mai interesant oras de vizitat si cunoscut “by night”.