Lucrează de peste douăzeci și cinci de ani în marketing și comunicare, dar pitorescul Viscri a convins-o să facă primul pas înspre antreprenoriat. Cum?

O casă cu o etate de peste un secol, o antreprenoare care s-a regăsit în vibrația pitorescului Viscri și o dorință acerbă de a readuce la lumină povestea unui trecut valoros au compus refugiul turistic sugestiv denumit Azuria, dăruit turiștilor în primăvara acestui an. Georgiana Oltenescu spune povestea acestui proiect cu o satisfacție asemănătoare celei a unui arheolog care a reușit să descopere urmele unei noi civilizații.

„Casa a fost ridicată în jurul anului 1900, iar timpul și-a lăsat urmele în ea în cel mai firesc mod posibil. Pe grinda din ceea ce numim astăzi Camera Bisericii Fortificate încă se mai vede anul 1900, ca o semnătură discretă a începutului“, povestește Georgiana Oltenescu, cea care deține acum proprietatea și care s-a ocupat de restaurarea ei cu ajutorul meșterilor locali.

Lucrează de peste douăzeci și cinci de ani în marketing și comunicare și a fost parte din echipele unor companii de renume din industrii precum telecomunicații, banking și imobiliare. A dezvoltat și coordonat echipe multidisciplinare, construind și consolidând totodată departamente de marketing și proiecte de referință pentru piețele din România și Polonia. Azuria Viscri este primul ei proiect de antreprenoriat și jobul de weekend, așa cum îl numește.

„De vineri până duminică mă găsiți la Viscri, unde fac aprovizionare, povestesc despre Azuria și nu numai cu oaspeții noștri, servesc la mese, prepar cafea și orice altceva este nevoie.“

În timpul săptămânii, continuă să se ocupe de comunicare pentru una dintre cele mai mari companii de real estate din România.

În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, Georgiana Oltenescu își petrecea copilăria la Tălmaciu, județul Sibiu, pe când locul era încă sat, nu oraș, așa cum este astăzi. Acel tărâm al bunicilor i-a rămas în inimă drept cel mai drag loc. Viața a purtat-o apoi departe, la oraș, într-un ritm firesc, dar dorul și apropierea de acel „acasă adevărat“ nu au dispărut niciodată. Și s-au reactivat complet neașteptat, la Viscri, în județul vecin, Brașov.

Poate unul dintre cele mai cunoscute lucruri despre Viscri este că însuși regele Charles al Marii Britanii deține acolo o proprietate, fiind de asemenea bine știut că satul găzduiește una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate săsești. Georgiana Oltenescu a ajuns pentru prima dată la Viscri în 2021, iar acea primă întâlnire avea să fie declicul unei conexiuni neașteptate cu locul. A simțit că se află mai degrabă într-o recunoaștere, „ca și cum locul ăsta exista deja în mine“, spune ea. A revenit apoi, de mai multe ori, până când a început să caute case.

Iar într-o zi, complet neașteptat, în căutările pe site-urile de imobiliare i-a apărut o casă, cea de la care a pornit totul. Foștii proprietari locuiseră acolo peste treizeci de ani. În octombrie 2021, Georgiana Oltenescu a cumpărat-o, fără prea multe planuri, doar cu sentimentul că poate valorifica ceea ce era deja existent.

„Casa trecuse prin intervenții care îi estompaseră caracterul, iar primul impuls nu a fost să facem ceva nou, ci să dăm înapoi. Să ascultăm ce era deja acolo.“

A urmat un proces lung de restaurare, început cu un studiu istoric și continuat pas cu pas, analizând fiecare detaliu. A fost scos PVC-ul și a fost readus lemnul.

S-au descoperit ferestre vechi care încă rezistau, ca niște fragmente de memorie rămase întâmplător întregi, și au fost salvate. La fel și ușile, acolo unde s-a putut.

„Restul am refăcut cu meșteri locali, cu răbdare și respect pentru ce a fost cândva. Nu a fost o renovare. A fost o întoarcere la ce a fost.“

Investiției de la început, alocată pentru achiziția casei, i s-au adăugat multe altele ulterior, în etape, fiecare cameră, fiecare perete, fiecare detaliu cerându-și prețul – timp, bani, răbdare. Proiectul a crescut lent, dar autentic. Așa că astăzi, Azuria Viscri, nume inspirat de culoarea proiectată în lumina dimineții pe pereții și în ferestrele casei, reprezintă, de fapt, două case care respiră împreună.

„Casa Vitraliilor, cea mai veche, are patru camere. Datorită poziției sale, fiecare cameră privește altfel lumea: spre vitralii, spre Biserica Fortificată, spre dealuri sau spre ulița satului. Apoi este Casa Lalelelor, născută dintr-o transformare, când vechiul cuptor de pâine a devenit spațiu de locuit. Aici, meșterii au lăsat în urmă un simbol care a rămas cu noi: laleaua sculptată în lemn, aceeași care se regăsește și pe grinda veche a casei. Casa Lalelelor are două camere“, spune Georgiana Oltenescu.

În total, astfel, Azuria are șase camere, de peste treizeci de metri pătrați fiecare, putând găzdui până la cincisprezece persoane în același timp. Spațiul a fost deschis în martie 2026, iar de atunci curtea este mereu plină, mai ales în weekenduri, când Viscri intră într-un alt ritm. Turiștii sunt oameni care vin din medii diferite, dar care împărtășesc curiozitatea de a descoperi locul și bucuria de a pleca de acolo cu o poveste. O parte din experiența care conduce la acest efect se datorează gastronomiei.

„Mâncarea de aici nu este despre meniu, ci despre timp. Tanti Marcela, bucătăreasa noastră, gătește ca odinioară: ciorbe și supe ardelenești – sau «zamă», cum se spune în Ardeal – făcute lent, ca să capete gust, feluri care stau la cuptor câte patru-cinci ore până devin cum trebuie, gogoși pufoase și prăjituri care se topesc pur și simplu în gură.“

Și pentru ca papilele gustative să fie înnobilate pe deplin, în meniul Azuria Viscri și-a găsit locul și cafeaua de specialitate.

„Pentru mine, dimineața începe totdeauna cu o cafea bună. Și am simțit că nu poți construi un loc al bucuriei fără acest ritual.“

Așa a apărut în poveste Origo, unul dintre sinonimele cafelei de specialitate în România. Pentru că oamenii ajung la Viscri pentru liniște, dar nu renunță la confortul lor de zi cu zi, așa că Azuria reunește cele două lumi – satul UNESCO și espresso-ul de dimineață, în timp ce afară se petrece încet viața locului, cu vaci, cu praf, cu liniște.

Pentru o noapte de cazare în cameră dublă, cu mic dejun inclus, tariful este de 120 de euro. Există tot timpul disponibilă o echipă de oameni care se ocupă de pensiune, o familie din Viscri care se află zilnic acolo, ceea ce face ca locul să funcționeze de minune și atunci când Georgiana Oltenescu este la birou în București.

Fiecare încăpere de la Azuria este împodobită cu obiecte unice, adunate din satele din jur sau păstrate în familie.

„În verandă se află mașina de cusut Singer a mătușii mele Rica, veche de peste șaptezeci de ani. Avem un separator de grâne din 1905, care este obiect de colecție, un pat săsesc al cărui sertar a devenit pentru mulți copii o experiență în sine și motivul pentru care aleg să nu mai doarmă cu părinții.“

Vitrine, oglinzi, paturi, dulapuri sau porțelanuri – toate au fost păstrate nu pentru perfecțiunea lor, ci pentru povestea pe care o poartă mai departe. Toate transmit același lucru: unele obiecte nu trebuie făcute din nou, ci doar readuse la viață.

„Într-o lume care înlocuiește repede, noi am ales să păstrăm.“

Cel mai prețios lucru salvat, crede Georgiana Oltenescu, este sticla colorată a ferestrelor, veche de peste o sută de ani, care dă lumina unică a casei și atmosfera întregului loc – imperfectă, caldă, vie. A fost salvată în întregime, ca o bijuterie fragilă, iar din acea lumină s-a născut Casa Vitraliilor.

„Cel mai greu a fost începutul. Nu restaurarea, ci studiile istorice și aprobările. Viscri fiind sit UNESCO, fiecare decizie a trecut prin filtre, comisii, explicații. Dar adevărul e că dificultatea reală a fost alta: răbdarea.“

Au fost, pe parcurs, momente în care părea că lucrurile nu se mai leagă și totuși, la un moment dat, se așezau. Pentru că, de altfel, Azuria este un loc care schimbă ritmul, alungând graba, lucru valabil în toate aspectele. Întocmai ca o mașină a timpului, care te proiectează în copilărie, la verile petrecute la bunici, la mesele care nu erau pe fugă, la liniștea atât de normală pe atunci.

„Dar, în același timp, Azuria îți dă senzația că timpul se dilată. Că într-o singură zi poți trăi mai mult decât într-o săptămână la oraș. Că ai timp să bei cafeaua încet, să citești câteva pagini, să mergi pe uliță fără destinație, să vorbești cu oamenii, să stai pur și simplu. Cred că asta caută lumea astăzi, chiar dacă nu spune întotdeauna cu voce tare: nu doar odihnă, ci senzația că își recapătă timpul.“

Călătorii