Lucian Negrut: Intre Africa si Bucuresti

“Impactul cel mai puternic, atunci cand m-am mutat din Oradea in Bucuresti, a fost pe parte de alimentatie. Pentru ca am plecat de la mancarea ‘ca la mama acasa’ si am ajuns in Bucuresti unde totul se intampla pe fuga. Nu am cautat aici un restaurant cu mancare ardeleneasca, dar, in weekend, cand am timp sa savurez un pranz sau o cina, imi place sa merg intr-un local aproape de casa.
O zi obisnuita incepe cu o trezire foarte grea si se continua cu o plimbare pe jos pana la birou. Din fericire stau aproape si pot face drumul pe jos pana la serviciu in fiecare zi, ceea ce e si foarte sanatos. La birou, pornesc calculatorul, verific mailuri si apoi sunt la dispozitia clientilor. Urmeaza discutiile cu clientii, cu partenerii, discutii pe proiecte, pe credite, glumele cu colegii. Programul normal se termina in jur de ora 1800, dar exista si cazuri speciale in care stau peste program. Ma feresc sa lucrez acasa. Nu sunt adeptul lucrului acasa, imi place sa separ cele doua parti ale vietii mele.
Weekend-ul incepe vineri la pranz in mintea mea si vineri seara practic. De cand a inceput vara, sfarsitul de saptamana inseamna categoric afara din oras. Fie la mare, fie la munte. Am si multi prieteni care s-au insurat anul acesta, asa ca am avut si multe sambete ocupate. Saptamana trecuta am fost la Bacau, iar weekend-ul acesta voi pleca la Oradea. Cand stau in oras, rutina incepe cu o trezire cat mai tarzie. Mai ales dupa o seara de vineri petrecuta intr-un local, la o terasa. Imi plac locurile de genul Q Pub, care sa nu fie axat pe un singur gen de muzica. Vara merg foarte mult la terase. Dar rareori petrec vara in oras la sfarsit de saptamana. Acum as vrea sa plec la munte cu prima ocazie, sa fac Transfagarasanul. Preconizez o perioada in care voi merge destul de mult la munte.
Tot la capitolul sfarsit de saptamana sau concediu intra si hobby-urile. Imi plac sporturile extreme. Am facut parasutism cand eram mai tanar. Acum sunt pasionat de motociclete. Imi place mult sa fac si snowboard iarna. Mi-am propus de ceva vreme sa ma bucur de unele hobby-uri si in timpul saptamanii, nu numai in weekend. Asa ca voi incerca sa merg cu rolele in fiecare seara, de exemplu. Mai nou, imi place si tirul cu arcul. Am experimentat de curand si mi-a placut foarte mult. Pescuitul este o alta pasiune de-a mea, desi nu am mai fost de mult la pescuit, din pacate.
Duminica dupa-amiaza este rezervata cititului. Chiar acum citesc o carte de Dumas, “Pajul Ducelui de Savoia”. Nu citesc atat de des sau de mult pe cat as vrea, dar incerc sa nu uit de asta, intre televizor si internet. De obicei ma relaxez razand si glumind, asa ca imi plac foarte mult comediile. Si la birou, daca vreau sa ma destind, le spun bancuri colegilor. Este o terapie excelenta.
Cele doua destinatii in care vreau sa ma intorc, pentru moment, sunt Viena si Spania. In afara de Africa, bineinteles. Mi-ar placea sa vad si America de Sud. Poate Peru, Bolivia. Argentina, chiar Brazilia. Si neaparat Asia.
Africa. E foarte greu sa descrii in cuvinte ce traiesti acolo. Multa culoare, mult dans si cantec, traditii stravechi, multi copii, multe zambete, foarte cald (la 10 dimineata erau peste 40 de grade Celsius), mituri, povesti, zumzet de tobe, capre multe. In acelasi timp, la fel de multa saracie, putina apa, putin curent electric, multe boli si putina educatie. Pe strazi, mii de motociclete si biciclete. Sunt principalele mijloace de transport.
Am plecat in Africa impreuna cu alti noua colegi si cu reprezentantii Unidea, o fundatie UniCredit Group. Am luat cu mine un depozit de medicamente, creme, insecticide, fara sa stiu la ce sa ma astept. Oricat de pregatit ai fi, experienta de acolo este peste orice asteptari pentru ca e o alta lume. Iar pentru mine a fost ceva cu adevarat nou. Am aflat ca oamenii traiesc acolo in multe locuri ca acum 200 de ani si ca in Atacora (un department de circa 20 de mii de kilometri patrati si aproximativ 500 de mii de locuitori – o regiune cam cat un judet mai mare de la noi) sunt 32 de etnii, cu limbi si traditii diferite.
N-am facut safari, n-am vazut deloc animale. Dar am reusit sa prind exact esentialul vietii africane. Localnicii sunt prietenosi in general. Dar, daca vrei sa le faci poze, trebuie neaparat sa ceri voie. Ei cred ca, daca nu sunt pregatiti, aparatul de fotografiat le fura spiritul. Unii cer si bani pentru poze. Altii se supara foarte tare daca nu le respecti intimitatea. Materi, Cobli si Tanguieta sunt cele mai sarace zone din Benin. Viata e extrem de grea. Copiii muncesc pentru ca, daca ar merge la scoala, ar diminua veniturile familiei. In Africa exista si tot felul de practici stravechi, unele periculoase pentru sanatate.
In plus, majoritatea femeilor inca mai practica nasterea acasa. Peste 50% din locuitori sunt animisti. Au tot felul de zeitati stravechi la care se roaga si aduc jertfe. Se spune ca Africa e locul de unde s-au raspandit si practicile Voodoo.
Aici inca exista regi. Si au autoritate. Functioneaza in paralel cu institutiile de stat. Am avut ocazia sa stam de vorba cu Regele din Cobly care ne-a transmis si un mesaj important: “Prietenia nu cunoaste granite”.
Pot sa spun ca m-am intors mult mai bogat… si nu material. Denumirea programului, “Passage to Benin”, a fost foarte inspirata. Poate anul viitor va merge iar cineva din Romania. Dupa Italia si Germania, noi am avut cele mai multe aplicatii pentru acest program. Si ne-au felicitat pentru asta.
Primul impact a fost poate printre cele mai interesante. Am ajuns noaptea in Africa. S-a deschis usa avionului si m-a lovit un val de caldura. Erau peste 30 de grade. Au urmat apoi zece zile de activitati, de lucruri noi. Practic n-am putut sa le procesez pe toate in timp util. Acolo doar le-am trait. De multe mi-am dat seama abia dupa ce m-am intors acasa. Am vizitat foarte multe comunitati, centre sanitare, am avut intalniri cu tot felul de organizatii.
De vreo 7-8 ani m-a atras ideea de a merge in Africa. Cel mai aproape de visul meu am fost dupa ce am terminat facultatea. Pe atunci faceam parte din mai multe programe de voluntariat, dar cum nu erau foarte dezvoltate din punct de vedere birocratic si legislativ, lucrurile nu s-au miscat destul de repede si n-am mai plecat.
Pasiunea pentru voluntariat vine din facultate, cand am fost implicat intr-o asociatie studenteasca de acest gen. De acolo am prins microbul. Plus ca mereu am incercat sa combin cele doua pasiuni: voluntariatul si Africa.”

Gastronomie /Weekend perfect cu...