Lucian Butnaru - Manager inca de pe bancile facultatii

La nici 20 de ani, Lucian Butnaru era managerul propriei companii software, iar o decada mai tarziu, la varsta de 29 de ani, conduce la nivel mondial divizia de dezvoltare software a companiei americane TechTeam.
Programator pasionat, Butnaru si-a inceput studiile la Liceul de Informatica din Brasov, dupa care a venit in Capitala, unde a urmat cursurile Facultatii de Inginerie in Limbi Straine.
“Am considerat ca este mult mai interesant nu numai sa fac o facultate, dar si sa imi aprofundez cunostintele in limba franceza. In plus, existau sanse de a prinde stagii de pregatire in Franta.” A ajuns pana in anul V, insa nu a mai apucat sa termine facultatea din cauza lipsei de timp, demarandu-si businessul inca din anul al doilea.
De altfel, Butnaru a hotarat sa se angajeze inca din primul an, lucrand ca dezvoltator software pentru un fost centru de calcul din Bucuresti care se privatizase. Noua luni mai tarziu, s-a angajat la Crin Soft, companie care facea exact ce face in prezent si TechTeam Akela – dezvoltarea de aplicatii software personalizate.
In 1998, a fost trimis sa dezvolte un program pentru un client din Paris, reusind sa definitiveze proiectul in timp record. “Am terminat un program de trei luni intr-o singura luna, iar compania respectiva a considerat ca nu ar fi rau sa colaboram in continuare.”
In acelasi an, clientul francez i-a devenit partener de afaceri. Michel Diaz, seful firmei de software pentru care a lucrat in Franta, a investit 15.000 de dolari intr-o noua companie care se numea Akela. Investitorul francez aducea principalii clienti, iar Butnaru se ocupa de partea de tehnica, trecand simultan prin toate functiile de conducere: project manager, director financiar si de resurse umane, director general.
“Am inceput Akela in mai 1998 – eram doar eu si o secretara. Jumatate din timp il petreceam dezvoltand o aplicatie software pentru a aduce venituri in firma, iar in timpul ramas ma ocupam de partea administrativa a businessului – infiintarea societatii sau recrutarea de noi angajati.”
Butnaru spune ca firma a fost rentabila inca din primul an, pe care l-a terminat cu zece angajati. “Au existat contracte pe care partenerii mei francezi le aveau deja semnate, astfel incat am reusit sa ne dezvoltam foarte rapid.”
CEO-ul companiei spune ca nu il deranja faptul ca nu era actionar majoritar al firmei. “Partenerii mei francezi mi-au dat responsabilitati, incredere si autonomie. Eu stabileam strategia firmei si, chiar daca eram actionar minoritar, l-am simtit inca de la inceput ca pe propriul business. Iar faptul ca reuseam sa angajez oameni foarte buni, sa ii platesc chiar peste nivelul pietei imi dadea un sentiment de implinire”, spune el, adaugand: “Mi-a placut intotdeauna sa am langa mine oameni mai buni si mai destepti decat mine. Desi am fost si eu programator, nu pot sa spun ca am excelat.”
Butnaru a renuntat insa la programare in primul an de la infiintarea companiei, tot din cauza lipsei de timp. “Mi-a placut programarea. M-am initiat in acest domeniu cand aveam 12 ani si intotdeauna eram cu un pas inainte. La liceul de informatica spre exemplu, faceam subiectul de teza pentru profesoare.”
Fiind mai mult interesat de partea de management si partea comerciala, Butnaru s-a ocupat si de recrutarea personalului. “Primii 100 de angajati eu i-am adus in firma, eu i-am intervievat”, spune el.
Compania a evoluat bine pana in 2001, cand piata franceza a intrat intr-un moment de recesiune, iar Butnaru a fost nevoit sa isi reorienteze activitatea catre clientii locali. In 2003, circa 70% din afacerile Akela proveneau de pe piata din Romania, spre deosebire de prezent, cand procentul este inversat.
“Surprinzator, in perioada 2001-2003 am avut cel mai mult de castigat, deoarece inveti sa fii cu adevarat un manager bun numai in momentele de criza, cand esti nevoit sa te reinventezi pe tine si sa reinventezi businessul”. Compania a scazut de la un efectiv de 70 de angajati la 30 de persoane, insa in cele din urma Butnaru a reusit sa o redreseze si ulterior a cumparat restul actiunilor pe care nu le detinea, platind circa 100.000 de euro.
Dupa preluarea integrala a companiei, Butnaru spune ca a trecut printr-un moment de incertitudine, simtind ca toata raspunderea financiara apasa pe umerii sai. “Mi-am dat seama ca nu as putea sustine firma in caz de nevoie. La vremea respectiva bancile nu erau atat de deschise in a acorda o linie de credit sau un imprumut.”
“Businessul a mers insa, compania s-a orientat putin spre crestere, iar in momentul in care aceasta a devenit prea rapida, am fost nevoit sa analizez implicatiile financiare si sa iau o decizie – ori sa adopt un stil de management mult mai prudent, fie sa fie transfer responsabilitatea financiara unei alte companii”, adauga Butnaru.
El spune ca pe americanii de la TechTeam i-a atras in primul rand viziunea de management, rentabilitatea firmei, precum si potentialul de crestere. “Faptul ca achizitionau un business intr-un domeniu complementar activitatii lor de baza a fost de asemenea un avantaj”, a precizat Butnaru, adaugand ca in momentul preluarii (2005), Akela avea aproximativ 85 de angajati.
Atragerea companiei TechTeam a fost oarecum intamplatoare, sustine Butnaru, care primise anterior alte oferte de achizitii din partea unor firme din Europa. “TechTeam era clientul nostru. Implementasem pentru ei o aplicatie de gestiune HR si le dezvoltasem site-ul web. In perioada respectiva purtam negocieri cu alte doua companii si intamplator au aflat si ei ca am de gand sa vand Akela.”
“Am considerat ca a fost cea mai buna alegere. TechTeam nu este o companie extrem de mare, avea genul de structura in care ma puteam integra usor si, in plus, cunosteam deja intreaga echipa de management”, spune Butnaru, adaugand ca dupa achizitie a continuat sa lucreze cu aceeasi placere, ca si cum ar fi fost in continuare actionar unic.
El spune ca nu are de gand sa se retraga prea curand, dar nu exlcude posibilitatea demararii unei alte afaceri, pe alta nisa de piata. “Nu poti sa te retragi cu adevarat, sincer nu stiu cum as putea. M-as plictisi prea mult.”
In timpul liber Butnaru se ocupa si de afaceri personale – investitii in domeniul imobiliar – si, de curand a descoperit un nou hobby: fotografia. El mai spune ca daca ar avea cateva luni libere, ar pleca sa viziteze insulele exotice din Caraibe la bordul unui mini-iaht.
“Pe de alta parte, imi pot permite sa lipsesc circa o luna de la birou. Am o echipa de management eficienta, care reuseste sa tina in fraie compania. Eu, personal, nu am nevoie de opt ore pentru a o conduce”, spune Butnaru.