Lucian Anghel: Cand perfectionismul devine stil de viata

Din biroul sau de la etajul 12, cu vedere spre Cheiul Dambovitei, Anghel, 35 de ani, se uita cu relaxare spre trecut si spune ca daca ar fi sa mai traiasca odata, ar face aceiasi pasi.
Cariera de finantist l-a atras inca de cand era mic, parintii sai lucrand de asemenea in acest domeniu. Desi inclinatia spre matematica si fizica din scoala l-au facut sa ia in considerare o cariera de inginer, sau chiar de medic, studiile economice i s-au parut cel mai bun pariu la inceputul anilor ’90.
Un pas potrivit dupa cum s-a dovedit, Anghel fiind acum direct subordonat presedintelui BCR. Ca economist-sef, el este responsabil de coordonarea departamentului de cercetare si strategie al bancii, dar participa si la intalnirile cu investitorii straini sau clientii importanti ai bancii.
Pentru a se caracteriza, foloseste un singur cuvant: perfectionist. Aceeasi atitudine care l-a propulsat in cariera il face insa dependent de munca si il lasa aproape fara timp liber.
” Din pacate nu pot sa stau, sa nu fac nimic. Nu ma pot relaxa, pentru ca sunt perfectionist, insa asta te consuma. Probabil ca daca m-as opri acum, as trai cu zece ani mai mult”, spune Anghel.
Cu o asemenea viziune, el ezita sa faca o proiectie certa asupra evolutiei in cariera. Noteaza doar ca nici peste 30 de ani nu se vede pe o insula insorita, relaxandu-se la o partida de pescuit, ci tot in domeniul financiar-bancar.
“Probabil ca si la 80 de ani voi citi Ziarul Financiar sau presa financiara in general”.
Desi din biroul sau Bucurestiul se vede ca o mare de acoperisuri ruginite si fatade alterate de timp, economistul-sef al BCR se pozitioneaza in general printre analistii optimisti. Chiar el recunoaste adesea ca are incredere in potentialul de crestere al economiei, optimism verificat si de discutiile cu investitorii straini.
Cu un program care incepe clasic, la 9, dar se termina dupa opt seara, cand nu este la banca, sau blocat in traficul din Bucuresti, Anghel petrece timpul cu familia sau se odihneste. Aceasta este calea de relaxare, ramanand in general prea putin timp pentru excursii in afara Bucurestiului. Oricum, simte ca nu reuseste sa aloce destul timp familiei.
“Baiatul meu tocmai a inceput scoala si are nevoie de mai multa atentie”, spune Anghel. De altfel, singurele carti pentru care gaseste timp (in afara de materialele de studiu) sunt cele despre educatia copiilor. “Vreau sa-i insuflu un spirit antreprenorial.” In rest nu are timp si nici apetit pentru beletrisitica, iar printre autorii preferati trece numai profesori de economie, precum Norton sau Kaplan.
Nu il pasioneaza nici excursiile si nici alte sporturi, desi a mostenit de la tatal sau placerea pentru pescuit. Insa nu mai gaseste timp pentru o asemenea placere.
El nu ezita sa se suspecteze de un management defectuos al timpului, cand concluzioneaza ca nu are destul timp nici pentru familie, nici pentru a relua antrenamentele de arte martiale, singurul sport care l-a atras de-a lungul anilor.
Lucian Anghel si-a inceput cariera de bancher in 1996, cand s-a angajat ca ofiter de credit la BCR – Sucursala Municipiului Bucuresti, dupa ce absolvise Facultatea de Cibernetica la ASE Bucuresti.
In 11 ani a schimbat mai multe pozitii, insa fara sa plece din banca. In cariera sa vede mai multe etape importante, fara sa aminteasca vreun moment de cumpana.
La un an dupa angajare a trecut in Trezorerie, unde a lucrat ca economist pana in 2001, in special pe partea de management al activelor si pasivelor. Din aceasta perioada incepe sa participe la mai multe cursuri de specializare, iar in paralel urmeaza cursuri de Master si ulterior un Doctorat, tot la ASE.
Intre 2001 si 2002 a facut o scurta incursiune in directia de Relatii Internationale, unde a lucrat la participarea BCR la prima licitatie pentru fondurile de preaderare PHARE.
Intre 2002 si 2003 a fost economist in Compartimentul Economistului-Sef. Desi titulatura oficiala a postului pare terna, Anghel o resimte ca o perioada foarte importanta, in acest timp fiind consilier al presedintelui bancii, Nicolae Danila.
“Este un moment care m-a marcat. Am avut ocazia sa vad cum gandeste un bancher”, considera Anghel. Sunt lucruri greu de acumulat altfel decat participand la discutii cu marii clienti ai bancii sau cu organizatiile internationale, spune el.
In 2003, odata cu intrarea BERD si IFC in actionariatul BCR, Anghel a trecut pe o pozitie noua. Cele doua organizatii internationale au achizitionat atunci un sfert din actiunile BCR, pregatind astfel drumul pentru privatizarea bancii.
Fara sa se implice efectiv in business, BERD si IFC au facut o infuzie de know-how.
Practic, in BCR s-a derulat un Plan de Structurare Interna, astfel incat banca sa se apropie mai mult de cerintele pietei si de cele ale unui posibil investitor strategic. In cadrul acestui program, Anghel a fost adjunct al sefului unitatii desemnate cu implementarea planului de structurare.
De la inceputul lui 2005 s-a reintors in Trezorerie, pe postul de director general adjunct.
“Din nou am colaborat cu cei mai mari clienti ai bancii pe operatiuni de trezorerie si am fost implicat in diferite tranzactii cu sume absolut consistente.”
Timp de doi ani si jumatate a ocupat acest post, avandu-l ca sef pe Eugen Carstea, care este si in prezent trezorierul BCR.
Anghel spune ca aceasta perioada l-a implinit profesional, in timp ce in varful listei persoanelor de la care a avut de invatat ii trece pe Eugen Carstea si Nicolae Danila.
De altfel, “acumularea de experiente” este expresia care revine mai mereu in discursul sau atunci cand vorbeste despre cariera ori despre diferitele stagii de specializare la care a participat.
In CV-ul sau figureaza, pe langa studiile de la ASE, cursuri postuniversitare la Georgetown University USA din Washington, un executiv development program la HEC Montreal Canada si seminarii organizate de Reuters, Euromoney sau Bank Austria Creditanstalt.
Anghel vorbeste cu multa placere despre cursurile de la Georgetown University, americanii combinand perioada de predare cu o serie de intalniri cu manageri si experti.
“Am avut ocazia sa discutam cu experti din Fed implicati in deciziile de politica monetara si chiar sa intram in sala in care se reuneste Consiliul. Ne-am facut poze pe scaunul ocupat atunci de Alan Greenspan”, spune el. Apetitul pentru acumularea de informatii l-a caracterizat de altfel inca din copilarie.
“Eram tocilarul clasei. Am luat premiul intai din clasa intai pana in clasa a VIII-a. Am reusit insa sa jonglez cu temele, astfel incat sa imi asigur protectia din partea celor care puteau sa mi-o asigure”, povesteste el. Din liceu a inceput insa adevarata perioada de acumulare, cand a reusit sa ajunga la “A”, cea mai buna clasa, unde si competitia era puternica. Tot in liceu a inceput sa practice si arte martiale, ajungand pana la centura verde in stilul Shotokan.
In facultate, printre proiecte si participarea la sesiuni de comunicari, Anghel a gasit timp si pentru mediatii.
“In facultate dadeam meditatii pentru admitere, mai ales la matematica si fizica pentru ASE. Din acei bani mi-am luat primul PC, de care aveam nevoie pentru proiecte.”