Londra, printre randuri de manual prafuit

“Cred ca o sa avem o zi frumoasa astazi!” te astepti sa auzi de la un englez, la costum si palarie, dupa ce profesoara de engleza din generala te-a indoctrinat cu povesti despre stilul sobru al englezilor, discutiile lor despre vreme, Buckingam Palace si Big Ben. Lectiile din manualul de engleza nu sunt departe de adevar, dar trebuie updatate cu siguranta la multiculturala, fashionista si fascinanta Londra de astazi.
Nenumarate sunt povestile despre Lancelot, despre nevestele decapitate ale lui Henry al VIII-lea pe cand dinastia Tudor era la putere sau, sute de ani mai tarziu, despre epoca de glorie a reginei Victoria si revolutia industriala. De la o vreme, manualele de engleza din liceu au fost schimbate pe telecomanda butonata obsesiv in cautarea MTV-ului pentru a asculta U2, Coldplay si Robbie Williams, cu totii englezi. Muzica, filmele, Vogue-urile citite ar fi trebuit sa ma pregateasca pentru aterizarea pe aeroportul Heathrow si sa ma invete sa fiu mai putin surprinsa de orasul despre care invatasem doar “the basics”.
Primele mele zile ca turist au fost constituite din clasicele vizite la House of Parliament, Big Ben, Trafalgar Square si Buckingham Palace pe care l-am descoperit ca fiind mult mai mic decat imi imaginam. Au urmat poze cu garzile de la palat recunoscute pentru impasibilitatea lor si asezate pe cai imensi antrenati parca si ei sa nu clipeasca nici macar la blitzurile aparatelor de fotografiat. Am continuat “sight- seeingul” cu plimbari pe Tower Bridge unde m-a prins ploaia total pe nepregatite si am simtit astfel pe pielea mea de ce se spune ca vremea in Anglia e capricioasa si ursuza. Un alt obiectiv turistic care mi s-a recomandat a fost faimoasa catedrala Saint Paul, cu o arhitectura austera in stil baroc. Inauntru, la 30 de metri inaltime si 259 de trepte de urcat fata de sol se afla Whisper Gallery, situata sub dom, in forma circulara. In momentul in care ajungi la capatul treptelor si al puterilor, te trezesti inconjurat de zeci de soapte. Numele Whisper Gallery provine de la faptul ca, daca te apropii de perete si soptesti, poti fi auzit de la 40 de metri de o alta persoana care sta in sens opus cu urechea lipita de perete. Daca faci fata restului de scari poti urca pana in dom pentru o priveliste de 360 de grade asupra Londrei.
Seara, daca vrei sa privesti Tamisa noaptea si sa si mananci bine, restaurantul de la etajul 8 din Oxo Tower este alegerea potrivita pentru cina. Oxo Tower este situat pe cheiul de sud al Tamisei, in cartierul Soutwark, si adaposteste, alaturi de restaurantul trendy si barul in care seara se canta live jazz, si nenumarate galerii de design contemporan situate la etajele inferioare.
Atmosfera din restaurant mi s-a parut pariziana, poate si datorita ospatarului francez si vinului rosu de Bordeaux. A fost indeajuns sa mi se para ca iau cina pe marginea raului Sena mai degraba decat Tamisa. Dar cupola luminata a catedralei St. Paul si Roata Mileniului, denumita si ochiul Londrei, care se vedeau de la masa, mi-au adus aminte ca de data asta Londra mi-e gazda.
Dupa zilele in care frenezia sightseeingului “obligatoriu” a luat sfarsit, am decis sa vad Londra care nu se afla in cartea de engleza si anume Portobello, celebra piata de antichitati din Londra, cu tarabele sale cu haine si accesorii vintage, oameni boemi, restaurante cu specific asiatic langa restaurante englezesti cu fish and chips. Se spune despre Portobello ca este locul unde creatori de moda de renume vin sa-si gaseasca inspiratia pentru creatiile lor si, daca ai norocul sa mergi cu cineva care cunoaste mica societate Portobello, vei intelege de ce aceasta piata este atat de “fashionable”. Daca vineri e ziua potrivita pentru a vizita Portobello, duminica e bine sa-ti rezervi dimineata pentru Camden Market, un alt loc la fel de fascinant, dar in cu totul alt stil decat Portobello.
De la tineri cu piercinguri in locuri greu de imaginat pana la rasta cu cercei tribali care lasa gauri imense in urechi, toti se aduna in Camden, indraznind sa fie altfel si facandu-te nu de putine ori sa intorci capul. Aici gasesti tot ce e trendy, de la magazine de fancy dressing pentru serile de clubbin’, pline de costume, catuse si alte accesorii fetis, pana la tarabe cu accesorii tribale si esarfe in culori orientale. Simti arome de mancare marocana sau chinezeasca si auzi sunetul tobelor dintr-un cerc facut de cei care doresc sa invete de la un barbat african cum sa cheme ploaia. Camden este pentru Londra cum este Greenwich Village pentru New York, Rive Gauche pentru Paris sau Kreuzberg pentru Berlin.
Am fost si la piesa “Mary Poppins”, care, mai ales jucata in tara ei de origine, te face intr-adevar sa intelegi de ce atat copiii, cat si adultii sunt fermecati de dadaca zburatoare. Am vazut piesa in Soho, cartier cosmopolit si centru cultural, situat in London West End, renumit in principal pentru restaurantele, puburile sale si cafenelele in stil parizian, la strada, deschise toata noaptea. La sud de Soho este China Town, unde te poti plimba sub felinare rosii din hartie creponata, intr-un fel de biciclete taxiuri cu copertina, conduse de chinezi.
In weekend, pentru locuitorii metropolei e destul de comun sa se urce in masina si sa plece spre Brighton, unul dintre orasele cele mai apreciate de tineri, sau sa mearga la camping peste noapte la Suffolk, un oras cu iz vechi, unde poti sa-ti ridici cortul si sa faci gratar pe unul dintre dealurile de pe coasta, in timp ce privesti marea. Londonezii care se decid sa ramana in oras gatesc pentru prieteni, citesc, viziteaza expozitii sau practica yoga si alte sporturi. Vara, pentru femeile nostalgice dupa epoci victoriene in care pudoarea era apreciata, Hampstead Heath adaposteste “women’s pond”, un iaz in care barbatii nu au voie sa intre, iar femeile care inoata sau stau la soare sunt ascunse privirilor de tufisuri si pomi. Exista de asemenea si “men’s pond” si “mixed pond”. Hampstead Heath este situat in nordul Londrei si e unul dintre cele mai frumoase parcuri din oras.
In noptile de weekend, orasul e animat de sute de clubberi care danseaza pe ritmuri de platane mixate de DJ celebri. E uimitor cati Jekyll&Hyde intalnesti. Oameni de toate varstele, pe care in timpul zilei ii vezi imbracati la costum, criticand opere de arta, oferind credite la banci sau dand verdicte in sali de judecata, petrec in noptile de weekend de parca nu ar mai exista ziua de maine. In vreme ce cluburile si puburile sunt la dispozitia oricui, squat parties sunt o alta dimensiune a petrecerilor londoneze. Acestea sunt cunoscute si ca free parties si se tin in special sambata, in apartamente goale, ca o alternativa hippie a cluburilor. Nu se plateste la intrare, insa se percepe un pret mic pentru bautura vanduta in interior.
Cuvantul squat desemna casele goale revendicate cu forta de catre artistii fara locuinte, care schimbau lacatele de la usi, locuind in ele pana cand aflau autoritatile si erau dati afara. Astfel de petreceri nu sunt facute publice decat din vorba in vorba si tin de obicei pana dimineata sau chiar 24 de ore. Squat parties, cluburi, baruri sau restaurante, pare imposibil sa te plictisesti intr-un oras cu viata de noapte a Londrei.
La decolarea de pe Heathrow mi-am dorit sa existe si aici un loc ca Fontana di Trevi din Roma, sa arunc un banut ca sa ma asigur ca voi reveni. Am aruncat in schimb o privire nostalgica pe una din ferestrele avionului si, cu ochii la roata mileniului, mi-am pornit Ipod-ul sa cante ultimul album al lui U2.

Cultură /TURISM