Gastronomie /Turism
Londra, altfel
De fapt si sa scrii despre Londra este la fel de dificil ca momentul in care iti dai seama cum se construieste bugetul ideal: sunt atatea mici resurse si mari nevoi care se aranjeaza, ca un puzzle, intr-o potrivire perfecta, pe care nu ai mai vazut-o la niciun oras (sau buget) inainte
De fapt si sa scrii despre Londra este la fel de dificil ca momentul in care iti dai seama cum se construieste bugetul ideal: sunt atatea mici resurse si mari nevoi care se aranjeaza, ca un puzzle, intr-o potrivire perfecta, pe care nu ai mai vazut-o la niciun oras (sau buget) inainte.
Londra este una dintre cele mai aglomerate capitale din lume: sunt aproape 8 milioane de locuitori, insa putine momentele in care iti dai seama ca nu poti respira: poate doar dimineata, in metrou, cand toata lumea se grabeste la birou.
Dar ca turist nu ai de ce sa iti bati capul cu momentele astea neplacute. Iar daca te trezesti devreme, nici nu trebuie sa iei metroul, poti sa mergi pe jos! Am incercat eu in primele ore dupa ce am aterizat la Londra, descoperindu-mi brusc veleitati de ghid, spre disperarea unei proaspete cunostinte, care s-a abtinut din greu si spre onoarea mea sa se urce singur in taxi. Londra nu poate sa fie decat inspirationala din punctul de vedere al comuniunii cu trotuarul si natura: intr-o duminica luminoasa ca aceea in care am ajuns eu, orice petec de iarba era acoperit de cate un bust generos de miss in bikini sau de tineri fara tricou si cu beri in maini.
La metrou se intra cu un Oyster Card generos – il achizitionezi de la orice statie, il alimentezi initial cu trei lire, apoi periodic il incarci cu bani si per ansamblu toate calatoriile vor fi reduse. Daca la finalul sejurului mai ramai cu ceva bani in plus, poti sa ii ceri inapoi, dar este pacat pentru ca Oyster Card nu are data limita de expirare si il poti folosi din nou cand te intorci.
De remarcat este ca amenda pentru o calatorie frauduloasa este de 20 de lire, fata de Bucuresti unde este echivalentul a 30 de lire.
Dar la Londra valoarea banului este evident alta. Sunt acolo cele mai mari salarii din UE, dar si preturile sunt pe masura. Asa ca atentie la buget, este bine sa ai asupra ta cateva sute de lire de rezerva, pentru ca intr-un asa oras cosmopolit este imposibil sa nu dai peste un magazin cu chestii fantastice de cumparat pe care nu le-ai visat. Asa cum am intalnit eu toamna trecuta un magazin cu harti si tot felul de instrumente geografice in Covent Garden, de unde eram pe punctul sa plec cu cateva globuri pamantesti in diverse interpretari, dar pe care le-am abandonat pentru ca nu mai aveam loc in valiza. M-am multumit cu harti ale Londrei din perioada shakespeariana si un foarte util London A to Z pe care l-am folosit cu mare inspiratie si acum.
Un alt loc unde poti sa iti lasi bani multi fara prea mult timp de gandire este Portobello Road Market, zona creatorilor pe punct de afirmare si a comerciantilor de vechituri.
Ma si imaginam intr-un taior Chanel din anii ’50 (500 de lire) sau intr-o fusta vintage Dior, insa inima mi-a ramas la o rochie nude de la Hermes, expusa cu mare gratie intr-o vitrina prafuita. Costa doar 300 de lire, insa dimensiunile ei erau croite pentru o Twiggy si in niciun caz pentru mine. M-am multumit sa admir colectiile reciclate de pantofi (din piele neagra scorojita sprayati cu vopsea verde sau cu aplicatii din flori minuscule de catifea in culori vii) si obiectele mici din mobilier vopsit, pe care in niciun caz nu aveam sa le car acasa. Poti copia insa stilul din manuale de artizanat gen “Faux chic” sau “Faux finishes – Painting Techniques”, pe care le gasesti cam la orice librarie din Londra.
Un lux a fost sa imi odihnesc mintea ravasita de atatea minunatii la un ceai, la The Dorchester. Ei bine, da, The Dorchester este cel mai luxos hotel din Londra, unde o camera cu vedere la parc (Hyde Park) poate costa 6.500 de lire sterline. Un hotel unde celebritati gen Kate Moss isi sarbatoresc ziua de nastere si unde risti sa dai nas in nas cu seici din Arabia Saudita sau sa privesti cu coada ochiului in oglinda de la toaleta la scriitoarea americana Jackie Collins care isi sapuneste de zor mainile. Una dintre cele mai ieftine distractii pe care ti le permiti aici este un Afternoon Tea (60 de lire) la The Promenade, in holul principal al hotelului. Cu muzica de pian in fundal si cu cele mai minunate sandwhichuri cu unt pe care le-am gustat, eu, cel mai mare fan al cafelei, am fost in stare sa savurez un ceai din Ceylon dintr-o ceasca de portelan superba. sampania roz este inclusa in meniu.
Am optat si pentru repaosuri intr-o nota adaptata stilului meu de viata cotidian, la pub-uri, cu fish and chips, cu steak and chips, cu bere sau cu vin sud-african si salate la pachet, cand abuzul de calorii devenea evident. O masa sanatoasa, britanica, cu o bere inclusa costa 10 lire, dar nu se supara nimeni daca nu mananci tot timpul in local.
Am lasat deoparte toate locurile clasice atunci cand vine vorba de Londra, gen Buckingham, London Eye, Big Ben, National Gallery, Madame Tussaud sau Museum of Natural History, care nu pot sa imi dea alta senzatie in afara de aceea ca exista cu adevarat, le pot cuprinde cu ochii si gata, si am ales sa ma plimb cu prietena mea Cristina in Holland Park, in apropiere de Notting Hill.
M-a ghidat atenta prin parc catre gradina japoneza, primul loc din viata in care am avut senzatia ca intru intr-o fotografie. Si totusi exista miscare, cativa pauni se zburleau deranjati de topaielile unor veverite, in vreme ce noi doua ne indreptam discret catre o banca pe spatarul careia era inscriptionat un dureros mesaj de adio. “Vezi, aici oamenii pot sa doneze o banca parcului si pe spatarul ei sa scrie un mesaj sau o poezie unei persoane dragi care le-a murit”, imi spune Cristina in soapta. Pe o banca mai indepartata, un barbat cu val islamic citeste in pace o carte.
Mergem mai departe spre Knightsbridge, unde vizitam “the ultimate top fashion victims’ temple”, asa cum ne place sa glumim cand vorbim despre Harrods. Descopar mirosurile copilariei la magazinul de la parter cu suveniruri: printre ursuleti, borcane cu gem, sorturi, cutii de biscuiti inscriptionate Harrdos, exista cutii de sapunuri cu trandafiri si lavanda de care m-am indragostit pe loc. Nu merita sa iti incarci bagajele cu ele cumparandu-le din magazin, exista un shop la orice duty free din Heathrow si sunt mai ieftine cu cateva lire.
Cazarea la Londra este o problema complicata, dar care se poate rezolva si pana intr-o suta de lire pe noapte, asta daca tii neaparat sa stai aproape de centru.
Pentru un apartament cu doua dormitoare si living in Canary Wharf platesti aproximativ 145 de lire pe noapte. Cartierul rezidential este situat in zona de est a Londrei si este noua extensie a City of London, in care se muta incet-incet bancile si ziarele. Iar City incepe sa isi piarda titlul de regatul afacerilor si se transforma de cativa ani intr-un regat comercial. De pilda, fosta Royal Exchange a devenit acum un spatiu generos pentru bijutieri unde poti sa iei o cina fancy, intr-un restaurant cu vedere la fostele ghisee bancare.
Canary Wharf poate fi usor cam modern pentru indragostitii de epoca victoriana, insa compenseaza prin frumusetea imbinarii intre zgarie-norii de sticla si pond-urile nascute recent din Tamisa, in care zabovesc iahturi vechi, locuite. Un singur punct in minus la Wharf: nu exista pub-uri in “walking distance”, iar berea la cutie pe terasa nu poate fi cea mai buna idee atunci cand ploua. Dar despre pub-uri intr-un episod urmator…
Gastronomie /Turism
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
