Lichiditatea nu se demodeaza niciodata

Dupa o cina oficiala in care presedintele american Richard Nixon l-a avut ca invitat pe premierul canadian de atunci, Pierre Trudeau, liderul american s-a plans lui H.R. Haldeman, seful de personal de la Casa Alba: “Trebuie sa taiem un pic din mesele aceastea oficiale. Dureaza prea mult. Asa ca poate ar fi mai bine sa sarim peste supa.” Cand Haldeman a incercat sa obiecteze, Nixon i-a taiat vorba: “Barbatilor nu le place supa”. Haldeman isi cunostea foarte bine seful, asa ca l-a sunat imediat pe valetul presedintelui si l-a intrebat daca se intamplase ceva cu costumul presedintelui dupa receptia cu pricina. “Si-a varsat supa pe vesta”, i-a raspuns valetul. Asa a fost expulzata supa din meniurile oficiale de la Casa Alba in timpul mandatului presedintelui Nixon.
Cu toate acestea, supa a jucat un rol important in preferintele unor personaje auguste din istorie. De pilda, Ludovic al XIVlea incepea invariabil fiecare ospat nu cu unul, ci cu mai multe soiuri de supa. E adevarat ca Regele Soare avea un apetit formidabil, care ii permitea sa se desfete, la o singura masa, cu patru feluri de supa, un fazan intreg, o potarniche, un platou cu sunca, dulciuri, etc.
La sfarsitul secolului XIX, cand influentul Georges Auguste Escoffier si-a inceput domnia asupra celor mai rafinate festinuri din Europa, lejeritatea si ordinea au luat locul abundentei luxoase. Escoffier afirma ca orice masa ar trebuie conceputa cu grija, astfel incat toate felurile de mancare sa se insire ca elementele unei simfonii, si nu sa fie pur si simplu o aglomeratie de preparate. Astfel, supa a ajuns piesa de rezistenta a receptiilor, un fel de uvertura care trebuia sa divulge ‘linia dominanta a operei’. Cu ocazia incoronarii regelui britanic George al V-lea, in 1911, receptia a inclus doua feluri de supa (consomme de broasca testoasa si supa crema de pui), urmate de pui fript, miel cu mazare, piept de rata in aspic si potarniche cu struguri.
In zilele noastre, supa si-a mai pierdut din caracterul obligatoriu si nu mai da neaparat tonul unui dineu, dar marile restaurante continua sa includa in meniu supele de legume, supele crema, supele de pui, s.a.m.d.
Pentru supele mai usoare, painea prajita (eventual unsa cu unt) este de rigoare, iar supele ceva mai ‘substantiale’ este nevoie de o portie sanatoasa de paine.
Printre preferatele gurmanzilor se numara supa Campbell, preparata cu lapte in loc de apa si imbogatita cu unt, si ‘garbure’, supa taraneasca frantuzeasca, unde convietuiesc in armonie bucati sanatoase de dovleac si varza, precum si sherry, orez si unt.
Gigi Dinescu, bucatarul sef de la restaurantul Byblos din Bucuresti, are mai multe retete infailibile de supa, pe care le recomanda gurmanzilor, dar si celor care vor ceva deosebit. Avertisment : nu va asteptati la supa cu galuste sau cu taitei!
Supa crema de homar provine din Scandinavia si include, dupa cum arata si numele, cochilii de homar, crevete tiger prawns, smantana, coniac, flori de anason uscate si legume. Baza supei este un sos veluti (smantana, vin alb sec, consomme de peste si rum). Supa se serveste cu carne de homar si creveti si cu icre rosii pe crutoane de paine. Pret :
Daca doriti ceva mai putin satios, alegeti o supa desert : minestrone. Aici isi dau concursul morcovi, telina, kiwi, papaya, ananas, mere si pere, la care se adauga zahar, apa si un baton de vanilie. Supa se serveste rece, cu parfait de busuioc si costa :
Tot desert (evident) este si supa de capsune, cu o doza sanatoasa de scortisoara, servita cu o crema din iaurt, zahar si scortisoara. O farfurie de desert costa 130.000 lei.

Stil de viață