Leasing in familie

Olimpica de la matematica a avut un traseu inedit in business: mai intai “retail” in camin, apoi leasing de masini, o gradinita si o scoala particulara. Startul l-a luat in anul al treilea de facultate, in urma cu 11 ani, cand a fondat International Leasing, una dintre primele firme de leasing din Romania, al carei administrator si actionar majoritar este si acum.
“Tot timpul am fost intreprinzatoare. In timpul facultatii (ASE, Relatii Internationale) am dat meditatii la engleza o vreme, dar mi-am dat seama ca e mult prea greu, plus ca sumele nu erau atat de mari. Apoi, impreuna cu o colega, am inceput sa vand ciorapi, paine sau blugi. Ceea ce am constatat ca se face si acum prin camine…”.
Acestea sunt primele amintiri despre inceputurile “romantice” ale afacerilor semnate Ioana Necula.
A urmat perioada ceva mai grea, cand s-a hotarat sa foloseasca teoria si matematica (participase la olimpiade de profil) pentru a pune pe picioare o firma adevarata de leasing.
O poveste de succes dupa model american, desi Ioana Necula neaga latura spectaculoasa: “A fost pur si simplu o idee interesanta; tatal meu a lucrat in domeniul auto foarte multi ani si probabil de aici pasiunea mea pentru masini. Am vrut sa vand masini in rate, dupa sistemul din afara, care la noi nu exista. Nu exista niciun fel de finantare pentru nevoi personale, credit de consum. Usor-usor am ajuns la partea de leasing pe care o stiam din teorie si am zis sa incercam varianta asta. A fost foarte dificil sa gasesti finantare in anii ’95-’96. Intai am colaborat cu niste fonduri de investitii dornice sa plaseze bani, dupa care marele si primul succes a fost Bancorexul. Am reusit sa-i convingem ca ce facem noi e un lucru bun si ca bunul pe care il dam mai departe e totusi o garantie. Pentru ca aici a fost foarte socant pentru bancile finantatoare, care ne intrebau: ‘cum sa va dam bani pe o masina care pleaca la altcineva?'”.
Azi povesteste aceste lucruri razand, dar atunci a fost nevoie de multa rabdare pentru a-i convinge ca exista niste garantii. Apoi au venit schimbarile dramatice din ’96-’97, fluctuatia cursului de schimb, dar firma a rezistat.
“Au fost niste ani dificili, pentru ca nu existau in sistemul bancar finantari pentru societatile de leasing”. I s-a parut greu si pentru ca la vremea aceea, in domeniul financiar nu intalneai oameni de 20 de ani, ci numai persoane din “garda veche”, care erau greu de convins sa acorde o finantare unei afaceri noi.
Au contat mult energia inceputului si privirea de ansamblu pe care i-a dat-o MBA-ul facut la Bruxelles. “Desi firma nu era mare atunci (in ’97-’98), nu am vrut sa renunt la ea pentru studii, fiind vorba si de o universitate de prestigiu (Universite Libre de Bruxelles, Solvay Business School). Mi s-au oferit tot felul de variante ca sa raman acolo, dar nu am vrut. Cred ca dezvoltarea companiei a inceput dupa aceea, tocmai pentru ca am avut o alta perspectiva. E important sa faci diferenta intre ceea ce e al tau si ce e al companiei. E usor dureros, dar e momentul in care iti dai seama ca o companie de succes are nevoie si de alti oameni decat tine”.
Aceasta parte, a construirii echipei, ar fi dupa parerea sa cea mai grea, dar si cea mai frumoasa: “Incepi sa lucrezi cu oamenii, sa te bazezi pe ei, sa le cunosti abilitatile”.
Se mandreste cu echipa de management de la International Leasing, care are peste 6 ani vechime, “lucru important”, adauga ea, “in conditiile in care nu suntem chiar un lider al pietei, iar sistemul financiar e foarte competitiv si are nevoie de specialisti”.
Majoritatea celor din firma au fost alesi si formati de Necula, care incearca sa fie elementul de legatura intre oameni si intre departamente, chiar daca acum compania a crescut (peste 40 de angajati). “E dificil sa realizezi, cand faci o companie, ca ea trebuie condusa ca o afacere, nu neaparat ca un hobby, cum e la inceput”.
Pentru Ioana Necula e important faptul ca International Leasing a supravietuit si s-a dezvoltat fara a fi afiliata vreunui grup.
“In plus, acum, dupa noile reglementari ale BNR, o sa fim alaturi de societati de leasing bancare”. Si pentru ca in domeniu nimeni nu isi permite sa contemple mult timp laurii succesului, planurile includ dezvoltarea (independent sau alaturi de un investitor strategic), prin canalele de distributie si agenti, apoi francizarea numelui. “Suntem in plin proces de construire a conceptului si probabil ca anul viitor vom incepe sa-l promovam si sa-l dezvoltam. Au mai fost altii care au incercat francizarea, dar noi consideram ca suntem primii, pentru ca ei nu au fost tocmai potriviti si nu au reusit”.
Cat despre piata, Ioana Necula spune ca va creste, dar numarul jucatorilor va deveni limitat. “Probabil vor mai fi achizitii, fuziuni, insa nu cred sa mai fie alte “new entries”, pentru ca e un domeniu complicat, care necesita forte de finantare mari. Noua legislatie a BNR ingradeste si ea activitatea, dar era necesara”, adauga ea.
Necula (32 de ani) recunoaste ca nu intotdeauna gandeste ca o “adevarata” femeie de afaceri dura si are o anumita vocatie de pedagog: e multumita atunci cand vede ca oamenii pot sa faca singuri foarte bine lucruri pe care le facea ea. “Nu sunt orgolioasa, egoista, ci deschisa si imi doresc sa ii vad evoluand, luand decizii. Chiar daca nu sunt cele mai bune, ii las sa mearga pe mana lor, bineinteles, in functie de gravitatea situatiei, dar niciodata nu spun: faceti asa. Asta imi place cel mai mult: sa lucrez cu oamenii, sa-i formez si sa-i vad crescand”. Poate de aceea acum cativa ani a deschis o gradinita si o scoala particulara.
De altfel, i-a placut intotdeauna ideea de afacere de familie. “Mi-aduc aminte ca ma uitam la filmele acelea siropoase, gen Dallas, si ma gandeam ca mi-ar placea sa construiesc si eu asa ceva”, spune ea. “Acum, impreuna cu sotul meu conducem un grup de firme, inclusiv un dealer de masini, avand in total peste 200 de angajati”.
Cum e sa ai sotul ca partener de afaceri ? “Greu, pentru ca tinzi sa vorbesti mereu despre probleme, iar discutiile devin aprinse”. Dar atunci vine baietelul cel mare cu o intrebare de tipul “v-ati certat?”, care stinge orice posibil conflict. “Cu inteligenta si echilibru poti construi o relatie de familie frumoasa, totul e sa-ti pastrezi calmul si sa te gandesti la ce ai”.
In vacanta, timpul petrecut cu cei doi copii are cea mai mare valoare: “Asta imi doresc cel mai mult sa stam cat mai mult impreuna si sa evit o intrebare pe care mi-a pus-o baietelul acum cativa ani: ‘mama, de ce ai venit cand e lumina afara?’ N-am putut decat sa bufnesc in plans si dupa aia sa ii explic. El nu stie nimic despre business, ii spun ca daca intarzii s-ar putea sa ma dea afara”, adauga ea razand.
Cand calatorea cu prietenii, petrecerile (“cat mai exotice si interesante”) erau o parte importanta a vacantei, pentru ca i-a placut intotdeauna dansul. Poate de aceea una dintre tarile preferate e Grecia, chiar daca e uimita cand vede oamenii stand pe strada la mijlocul zilei… “Imi place si Bucurestiul foarte mult si, desi sunt pitesteanca, ma simt bine aici. Observ cum evolueaza orasul, oamenii”. Pasiunea pentru masini s-a pastrat, iar condusul (la propriu) e o mare placere, de aceea nici nu se gandeste sa-si ia un sofer. “In multe situatii m-am descurcat mult mai bine decat barbatii, atat la condus, cat si la reparat. De ceva ani insa am ramas doar cu partea financiara…”.