Lacul Como in trei zile

Vilele clasice, gradinile lor elaborate si opulente, doamnele fragile cu manusi de dantela si umbreluta impotriva soarelui, toate formeaza un tablou foarte familiar in aceasta zona. Inca mai gasesti cel putin un duce in marile hoteluri din partea locului. Astazi, grandoarea s-a adaugat gratiei de altadata. Prin urmare, Lacul Como merita cel putin o vizita de trei zile.
Bergamo este cel mai apropiat aeroport, asa ca acesta este locul unde veti ateriza la sosire. Bergamo este un oras ai carui eroi sunt un papa (Ioan al XXIII-lea) si un compozitor nebun (Gaetano Donizetti). Din nou, clasic. Nu sunt momente de pierdut aici. Veti putea observa intre timp ca Bergamo este un oras dual – partea nordica este mai vie noaptea, ca un furnicar colorat care sclipeste jucaus. Capodopera este Piazza Vecchia, un amalgam de stiluri monumentale, cum numai italienii pot avea. Puteti lua cina la Calleoni & dell’Angelo (www.colleonidellangelo.com) sau la Trattoria da Ornella. Ambele localuri sunt la fel de renumite. Doar pretul difera. In timp ce la primul o masa normala costa in medie 30 de euro, la al doilea suma se ridica doar la 15.
A doua zi, dedicati-va dimineata orasului. Zona sudica este mult mai linistita (obiective obligatorii: Piazza Matteotti si Vale Papa Giovanni), dar are si momente cand devine extrem de agitata, mai ales in cartierul Sant’Alessandro. Va puteti intoarce in Piazza Vecchia si la Basilica Santa Maria Maggiore, care se afla chiar langa piata. Exteriorul sobru al bisericii nu tradeaza interiorul baroc cu tapiserii, fresce si stucaturi. Mai multi decoratori au contribuit la aceasta opera de arta. Piesa de rezistenta este Capella Colleoni, un mausoleu megaloman al unui militar foarte admirat al secolului 15.
Daca sunteti fani ai operei, chiar dupa colt se afla Via Arena si muzeul Donizetti, dedicat prolificului compozitor care a si murit aici, de altfel, in 1848. Bineinteles, ii puteti onora memoria si la patiseria Donizetti, chiar inainte de a porni spre lacul propriu-zis.
Lacul Como arata ca un Y intors. La finele piciorului estic se afla drumul Bellagio. “Drum” e mult spus, avand in vedere ca are o singura banda pe sens si autobuzele au voie sa-l foloseasca, in conditiile in care acesta se afla chiar pe marginea lacului, lasand sa se intrevada intr-o parte o prapastie de toata frumusetea. Orasul Bellagio se afla chiar intre cele doua brate ale Y-ului. Aici e un amestec feeric de munte, ses si apa, cu case mici si mari care rasar de dupa o creasta de stanca, dupa un luminis sau stau semete chiar pe marginea lacului parca asteptand apusul. Cerul e mai mare aici. Iar vasele de croaziera se misca de parca ar fi sedate, purtate doar de adierea vantului. Lumina extraordinara face in asa fel incat niciun spectacol vizual sa nu se repete.
Grand Hotel Villa Serbelloni (www.villaserbeloni.com) este exact genul de hotel al anilor ’20-’30 in care se refugiau miliardarii veniti in vacanta. O camera aici costa circa 400 de euro de persoana.
Dupa ce v-ati cazat trebuie sa explorati Bellagio. Data fiind celebritatea orasului (Las Vegas-ul are un hotel care se cheama Bellagio), centrul este uimitor de mic – o adunare de stradute vechi cu biserici la fel de vechi, multe trepte de piatra si boutique-uri. Nu va lasati pacaliti insa. O papusa Pinocchio poate ajunge aici, intr-un magazin banal, la pretul de 500 de euro.
Plimbati-va apoi pe malul lacului si, daca obositi, opriti-va la terasa de la Hotel du Lac si pozitionati-va chiar sub arcada. Comandati un pahar de vin si lasati-va fermecati de frumusetea aproape ireala a zonei.
In a treia zi, luati feribotul pana la Cadenabbia. Apoi conduceti de-a lungul raului pana la sud de Tremezzo, la Villa Carlotta (secolul 17). Aceasta este una dintre casele pe care nu ai voie sa le ratezi. Luminoasa, solida, intrerupta de terase si balcoane filigranate, cu fantani si trepte inguste, Carlotta are gratia unei fete educate la pension. Stendhal a scris aici povestile despre Parma. Iar Canova si-a lasat aici sculpturile. Gradinile sunt aranjate astfel incat sa incadreze atat vila, cat si lacul Como, doar pentru a se pierde apoi natural in salbaticia padurilor din jur. Iar la terasa de langa, o salata mediteraneeana costa doar vreo 7 euro.
Dupa pranz intoarceti-va la Menaggio, de unde puteti lua feribotul pe Varenna. Peisajul va va lua respiratia, dar nu va va uimi atat de mult ca Villa Monastero. In mare parte a timpului, casa propriu-zisa este inchisa, dar gradinile sale, o oaza de eleganta clasica, sunt mereu accesibile vizitatorilor.
Urmatorul obiectiv turistic este celalalt brat al lacului Como. In principiu, seamana foarte mult cu bratul estic, dar, cand un miracol se repeta, cine se plange? Admirati vila del Balbianello, unde James Bond s-a refacut dupa ultimul sau film (Casino Royale). Puteti continua itinerarul cu Laglio, unde se afla si casa lui George Clooney (cel mai fierbinte punct de atractie al zonei in ultimul timp), chiar inainte de a lua pranzul la Cernobbio.
Lacul Como era pe vremuri al aristocratilor, al filosofilor si al artistilor neintelesi. Acum, vechile locatii si-au mai pierdut din farmecul elegantei de altadata si asta doar pentru ca a fost redescoperit de vedete hollywoodiene precum Clooney sau Paris Hilton. Si daca prima varianta e chiar agreabila, al doilea nume cu siguranta ii stirbeste din prestigiu. In plus, oligarhii rusi si-au gasit aici loc de joaca. Mai ales in ultima vreme, cauzand, pe langa distrugerea simbolica a Lacului Como, si o explozie a pietei imobiliare. Pentru ca localnicii nobili care au supravietuit “intemperiilor” refuza cu orice pret sa-si vanda conacele cu varste de secole miliardarilor estici, acestia au ajuns sa ofere preturi care depasesc cu mult imaginatia si de cateva ori pretul real al caselor respective. Si totusi, in mijlocul acestei “crize turistice”, Lacul Como ramane unul dintre acele spatii care fac ca toate celelalte obiective turistice ale lumii sa paleasca serios. Macar pentru o vreme, cel putin.

Cultură /TURISM