La vânătoare de luminițe verzi
Potrivit cercetătorilor, anul acesta este cel mai bun sezon din ultimul deceniu pentru a vedea aurora boreală. Și odată ce spectacolul începe, indiferent dacă te afli pe marginea lacului sau pe balcon, „luminițele“ dansează în toate formele, iar efortul depus pentru a le vedea nici nu mai contează.
Potrivit cercetătorilor, anul acesta este cel mai bun sezon din ultimul deceniu pentru a vedea aurora boreală. Și odată ce spectacolul începe, indiferent dacă te afli pe marginea lacului sau pe balcon, „luminițele“ dansează în toate formele, iar efortul depus pentru a le vedea nici nu mai contează.
Norvegia merita vizitată în orice anotimp pentru că de fiecare dată oferă ceva nou. Iarna însă vine la pachet cu balene, urși polari și nu în ultimul rând cu luminile nordului sau aurora boreală care îmbracă țara în haine de sărbătoare. În nordul țării, acolo unde se vede cel mai bine aurora, iarna durează și jumătate de an, iar în funcție de vreme, de noroc și de activitatea solară, aurora poate apărea din septembrie până în martie. În această iarnă activitatea solară este la cote maxime, astfel că, potrivit cercetătorilor, este cel mai bun sezon din ultimul deceniu pentru a „vâna luminițe“.
Până să ajung în Norvegia credeam că „toate planetele s-au aliniat perfect“ pentru mine- datele indicau că activitatea solară este bună, iar destinația care mă aștepta era Tromso – orașul unde se agață Europa în cui și unde aurora se vede cel mai bine. Ei bine, nu a fost așa, deoarece vremea joacă și ea un rol-cheie. Când am aterizat în Tromso – după două ore de zbor din Oslo – am înțeles imediat că aurora trebuie vânată.
„Nu am mai văzut-o de două săptămâni. Nu știm când apare, au fost zile când a fost senin și tot nu am văzut-o“, ne-a explicat taximetristul care urma să ne ducă de la aeroport la cazare. Nu părea impresionat de auroră, probabil și pentru că de 26 de ani locuia în Norvegia și de circa 20 în Tromso, orașul care iarna primește câteva zeci de mii de turiști veniți special să vâneze luminile nordului. Venit din Peru ca să studieze în Europa, el s-a căsătorit de tânăr, a renunțat la studii și a devenit taximetrist. Nu se plânge însă, ba mai mult, spune că în Norvegia salariile sunt mari indiferent de job, suficient de mari cât să te întreții și să îți întemeiezi o familie. Nici criza care macină Europa de cinci ani nu i-a afectat prea tare pe norvegieni. „Noi când ieșim din țară avem senzația ca peste tot e mai ieftin. Chiar și în Germania (cea mai importantă economie de pe bătrânul continent – n.red.) nouă ni se pare că e ieftin, pe când lor li se pare foarte scump la noi.“
Norvegia este o țară scumpă, după toate standardele, o masă la restaurant pentru două persoane nu scade sub 100 de euro. „Pentru noi este totul foarte scump aici, și mâncarea, și cazarea“, spune și Franz, un inginer IT din Germania venit pentru o săptămână să vadă aurora boreală.
Atunci când vezi luminile nordului ai senzația că dansează și că se prezintă în fața ta în forme diferite, de la inimi la stele sau flori. Prima dată când a apărut (am avut norocul să o vedem trei zile din trei) nu am sesizat-o noi, ci camera de filmat. Stătea ascunsă pentru ochiul uman prea puțin sensibil. Treptat însă, și-a făcut curaj să apară în prim-plan tot mai puternică. Am văzut-o apoi de la balconul apartamentului unde am stat, din centrul orașului, însă cel mai puternic am admirat-o, așa cum era de așteptat, pe malul unui lac, ceva mai departe de civizilizație, unde singura sursă de lumină erau stelele.
Nu știi când apare, nu știi cât stă pe cer și nu știi dacă nu cumva, din cauza norilor o ratezi. Aurora trebuie astfel vânată, însă odată prinsă îți dai seama că a meritat efortul. Apare odată ce se întunecă, iar în Norvegia iarna se întunecă tare devreme. Mai exact, puțin după prânz începe să apună soarele. Pe la patru deja începe noaptea.
Pentru a fi sigură că nu o ratez, noapte de noapte mi-am pus ceasul să sune din oră în oră. De fiecare dată ieșeam pe balcon și inspectam cerul. Nu o dată s-a întâmplat să trezesc tot etajul pentru că cerul era luminat în verde. În cele mai multe cazuri aurora este verde, nuantele de roz și alb apar doar din cauza poluării. În Tromso nu a fost foarte poluat, din păcate pentru mine care mi-aș fi dorit tare mult să văd cât mai multe culori.
Orășelul nordic este extrem de curat, ca de altfel toată Norvegia. Cocoțat acolo unde se agață harta Europei în cui, la circa 300 de kilometri de cercul Polar, Tromso este înconjurat de munți și ape, la propriu. Este o insulă aruncată practic între fiorduri și conectată la ele prin două poduri.
Am ajuns în oraș la ora patru după-amiază, însă deja începuse să se întunece. Apusul l-am prins în avion, de unde am putut admira crestele încărcate de zăpadă pictate în nuanțe roșiatice. Când am aterizat în oraș deja începuseră să se aprindă luminile. De la aeroport până în oraș nu faci mai mult de zece minute, iar odată ajuns acolo te primesc casele de lemn, fiecare colorată într-o altă nuanță pastelată. Pe stradă nu e agitație, niciodată nu este. Oamenii după ce ies de la serviciu se opresc într-unul dintre barurile și restaurantele din oraș. Unele au în spate istorii de sute de ani, altele se mândresc cu berea produsă local, în timp ce altele se întrec în a pune pe meniu feluri diferite de pește. Noi am ales Arcantandria dintr-un singur motiv. Era singurul dintre cele studiate de noi care avea în ofertă carne de balenă. Meniul cuprindea în principal pește și fructe de mare, iar balena ținea capul de afiș. Totuși, era mai ieftină decât alte tipuri de pește, ca de exemplu monkfish (pește undițar), un pește extrem de urât, însă cu o carne albă, foarte gustoasă. Friptura de balenă însă este închisă la culoare, semănând mai degrabă cu vita decât cu peștele. Și gustul merge în aceeași direcție.
Balena poate fi văzută în apropiere de Tromso nu doar în farfurie, ci și în mediul ei natural, o călătorie cu vaporul până în mijlocul mării costând circa 100 de euro. Norvegia este de altfel cea mai bună alegere pentru cei care vor să vadă balenele ucigașe. Atunci când vezi o balenă la doar câțiva zeci de metri distanță ți se pare impunătoare și înfricoșătoare totodată. De la mai mare depărtare însă te poate duce cu gândul la unul dintre filmele copilăriei, „Free Willy“.
Dacă o călătorie în căutarea balenelor sună periculos, aproape de cercul polar o altă excursie de iarnă poate fi o plimbare cu sania trasă de husky. De altfel, agențiile locale oferă la pachet o astfel de plimbare, împreună cu o noapte în pustiu pentru a admira luminile nordului. Aurora boreală se vede cel mai bine în pustiu, acolo unde luminile civilizației nu ajung pentru a o umbri.
Nu este însă necesar să ieși din oraș pentru a găsi un loc liniștit și întunecat, în Tromso astfel de „unghere“ secrete se găsesc la tot pasul, fie că este vorba de un cimitir, un ponton sau un vârf de munte înzăpezit. După ce ajungi în centrul orașului, mergi pe malul apei, treci podul, ocolești catedrala artică și după alte câteva minute de mers pe jos ai ajuns la poalele unui munte. De aici ai urcat în vârf în doar patru minute cu telecabina. Acolo, poți admira orașul de sus și poți pândi aurora la căldura șemineului cu o ciocolată caldă în mână. De la circa 500 de metri înățime, de la geamul cabanei de lemn unde focul dogorește în șemineu, lumea ți se așterne practic la picioare. O senzație similară ai și în Oslo, la Holmenkollen, trambulina de schi din capitala Norvegiei. Văzut de sus, orașul nu pare la fel de fermecător precum Parisul, nici la fel de romantic precum Roma. Văzut la pas însă capătă un farmec propriu și un romantism aparte. În centru te atrage aglomerația și forfota de la orice oră din zi și din noapte. În cartierul ambasadelor, casele au o arhitectură aparte, iar de pe un vas de croazieră insulele care aparțin de Oslo par amenajate cu case pentru păpuși. O călătorie pe fiordurile din Oslo te lasă să tragi cu ochiul la un oraș diferit, colorat, cu multe case de vacanță, cu cabane din lemn și plaje private. Nu lipsesc nici restaurantele aruncate parcă în mijlocul apelor și farul pictat în alb.
O astfel de călătorie cu vaporașul de lemn îți face poftă pentru o adevărată călătorie pe fiordurile norvegiene, din Bergen în Trondheim și mai departe în Tromso. Dar asta e o altă poveste și bineînțeles o altă călătorie.
Oslo, deși nu se poate bate cu orașe precum Copenhaga sau Stockholm la arhitectură, întrece tot la capitolul muzee. Norvegienii au amenajat zeci de muzee, de artă, istorie sau cultură. În topul celor mai populare se află Nobel Peace Center, Fram Museum (muzeu ce spune povestea expediției polare norvegiene) și Munch Museum (muzeu dedicat artistului Edward Munch, unde sunt expuse lucrări celebre precum The Scream și Madonna).
Capitala Norvegiei ar putea fi ușor descrisă ca un oraș al artei, indiferent că vorbim de pictură, dans sau muzică. De altfel, clădirea Operei are 1.100 de camere, construcția în sine fiind o operă de artă. Construită parcă doar din sticlă, clădirea poate fi vizitată gratuit de turiști, iar aceștia pot chiar urca pe acoperiș pentru a vedea orașul de la înălțime.
Cu peisaje arctice, cu o faună diferită de a oricărei alte țări de pe bătrânul continent, cu o arhitectură mai sobră, dar și ea diferită, Norvegia iese din standardele impuse de giuvaierele Europei, în frunte cu Franța și Italia. Niciuna dintre acestea însă nu are fiorduri, aurora boreală, urși polari și balene.
Citiți mai multe povești de călătorii in ediția DA Premium ce apare vineri, impreuna cu Ziarul Financiar, pentru abonați.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
