Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre: Taurasul gustos
Saptamana trecuta cred ca vreun prieten de-al meu restaurator despre care oi fi scris cate ceva mi-a dorit toate cele bune, ca numai priceperea doctoritei de la Salvare m-a salvat. Dar si pe aceasta cale anunt ca sunt viu, am supravietuit si acestui atentat
Saptamana trecuta cred ca vreun prieten de-al meu restaurator despre care oi fi scris cate ceva mi-a dorit toate cele bune, ca numai priceperea doctoritei de la Salvare m-a salvat. Dar si pe aceasta cale anunt ca sunt viu, am supravietuit si acestui atentat. Saga merge mai departe.
Asa ca, proaspat scapat de chinuri si obligat la un regim alimentar spartan, m-am bucurat ca s-a mai deschis un restaurant mexican. Care pana la urma s-a dovedit a fi singurul. Proprietarul, un roman care a stat prin State vreo trei decenii, se aliase cu niste romani sadea de pe la noi si deschisesera un restaurant mexican pe Tunari. Dar repede a ajuns la concluzia ca, daca el credea ca stie totul despre bandidos din Sierra Madre, nu mai stia cum sta treaba prin Romania.
Prin urmare, dupa experienta sa cu partenerii romani, omul a hotarat sa mearga solo. Si a deschis un alt restaurant mexican, numit El Torito. E un colt de Mexic, viu colorat, cu sombreros mari pe perete, reproduceri dupa Diego Rivera si Simon Silva si cu aplice vesele in forma de soare. Cat sa te simti vesel si viu.
Adevarul e ca bucataria mexicana e una dintre cele mai renumite din lume, pe langa cea frantuzeasca, italiana si chinezeasca. E o combinatie fascinanta de ingrediente folosite de bastinasii azteci si mayasi (avocado, cartofi dulci, vanilie) cu cele aduse de conquistadori – orez, vita, porc. In principiu, a fost prima bucatarie fusion a lumii.
Proprietarul de la El Torito a pastrat ce-i mai bun din bucataria mexicana (multe dintre ingrediente sunt importate chiar de la origine), iar rezultatele sunt irezistibile. Chiar si pentru un convalescent ca mine, traumatizat de amintirea suferintelor din urma cu cateva zile. Desi subzistasem doar cu paine prajita, nu m-am putut abtine cand mi s-a adus combinatia de chorizo picant cu cartofi la cuptor, cu sos de branza si rosii proaspete. E exact ce mi-a prescris doctorul dupa drama stomacala de saptamana trecuta. In cazul in care vinerea viitoare nu va aparea articolul, sa stiti ca va fi doar din vina mea – nici macar dusmanii nu pot sa mi-i acuz.
Dar cum sa rezisti la nachos, tacos, quesadillas, cu fasole, guacamole, crema de branza, jalapenos, carne proaspata si frageda din care ai manca pana pici? Cum imi venea si mie sa fac cu Papas y chorizo – carnaciorii despre care vorbeam, facuti atat de picanti cat sa nu mai simti caldura de afara. Dupa ce mananci un carnacior, ai impresia ca afara e racoare.
La inceput am crezut ca e un restaurant nou si am avut, trebuie sa recunosc, putina tragere de inima, pentru ca bunicul meu mi-a spus “Fereste-te de restauratorii tineri si de curvele batrane”. Dar pe urma mi-am dat seama ca e restaurator cu state vechi, iar experienta se vede si in cum e decorat locul, si in servire si, mai ales, in mancarea exceptionala. Si am mai aflat ca, pe langa multe ingrediente, si bucatarii tot importati sunt. Iar de servire se ocupa chelneritele tinere, minione si pline de entuziasm, niste speedy gonzalitas de ti-e mai mare dragul sa vorbesti cu ele.
Pe langa mancarea de exceptie, El Torito este locul ideal pentru amatorii de margarita – cele mai cele si mai autentice din cele mai cele si mai autentice tequila. Tot la El Torito au pastrat si traditia frapierei in care incap 5 sticle de Corona. Cu gheata – asa, ca pentru canicula asta. Ca e cald rau – atat de cald ca au inceput sa pice si mustele. Ma rog – musca. Nu stiu daca a picat sau s-a predat. In zona Ardealului de unde vin eu, e o vorba care spune: “Daca ai unt pe cap, nu iesi la soare”. Astia de la El Torito nu aveau unt – aveau o crema de branza fina si delicioasa, mama, mama! Tot ca deschizatoare de apetituri am luat si Enchiladas rancheras, iar pentru doamna de la masa un Tacos Gringos.
Totul parca e din filmele de la granita cu americanii – adica gringos. De altfel, cred ca noi suntem foarte aproape de mexicani – sigur ca mai putin la partea de cultura si civilizatie antica, dar asemanarile incep din epoca mai moderna, de la Zapata si Tudor Vladimirescu. Mintim si furam cu aceeasi usurinta – asta e clar. Si ne-am facut frati cu coruptia.
Revenind la lucruri placute, daca vrei sa o dai gata pe iubi, o aduci la El Torito, ii dai o margarita si cade ca o Margherita. Iar mancarea nu e cu nimic mai prejos. Cred ca noi trebuie sa o lasam mai moale cu gratarele noastre de pe malul drumului, ca ne fac praf mexicanii cu fripturile lor de porc si de vita – se pricep la gratare ca nimeni altii. In restaurantele mexicane (si sper sa vad asa ceva in curand si la El Torito) au gratare la masa – mici si cu carbunele incins jos, sfaraie acolo in fata ta. Iar pe plaja la Acapulco umblau cu gratarul dupa ei – aprindeau carbunele, scoteau carnea din lada frigorifica si faceau friptura langa tine. Om sa fie care rezista.
Am mai spus povestea asta si in alte restaurante etnice – ambasadele ar trebui sa se implice, pentru ca sunt adevarate reprezentante ale tarii si civilizatiei respective. Totul trece prin stomac – de aia fura si politicienii mult. Ca sa aiba ce pune in stomac. Cum zice proverbul “Poti sa furi cat vrei tu – esentialul este sa fii om cinstit”.
Eu cinstit spun ca e excelent la El Torito – inclusiv desertul. Am luat un tort de ciocolata minunat, nu foarte dulce, cu un blat facut in casa, in mijlocul caruia se afla un strat subtire de gem de zmeura tot de casa si care era acoperit de ciocolata, si ea de casa. Bananele betive sunt trase la tigaie intr-un sos de rom si zahar brun, servite apoi cu inghetata. Un deliciu! Foarte buna si tarta de mere cu inghetata de vanilie. Iata ca se poate si fara produsele de la raionul de chimicale din hipermarket – crema de zahar se poate face cu rom si cu zahar la tigaie, ciocolata si gemul se pot face in casa, iar blatul asijderea.
Dietetic, curat, ce sa mai zic, dar pe mine mancarea sanatoasa ma imbolnaveste. Si ce atata dieta – te infometezi pana la moarte ca sa traiesti doi ani mai mult? Jos dieta! Vamos a El Torito! Si daca va cumparati un sombrero si veniti des la El Torito, veti fi la fel de frumosi si grasi ca mine.
In rest, Campionatul de fotbal s-a terminat. Jocurile Olimpice s-au terminat. Vacantele sunt si ele pe sfarsite. Sa inceapa spectacolul! Iar El Torito e un loc perfect unde sa va relaxati si sa urmariti spectacolul de varietati “Cine minte castiga”.
Str. Iancu Capitanu nr. 30. Rezervari la: 021 / 252 66 88
Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția