La restaurant cu Peter Imre: Sterling de pe Calderon

Saptamana asta am fost la un restaurant pe care am sa-l numesc Guvernul Romaniei, pentru ca a trecut prin multe schimbari succesive – a fost restaurant grecesc, cafenea, ceva cu profil nedefinit, iar acum a devenit Sterling. Dar trebuie sa admit ca toate schimbarile astea au fost in bine, pentru ca starea prezenta e foarte satisfacatoare. Oare s-o asemana si aici cu Guvernul Romaniei?

Pana la urma, pare sa-si fi gasit identitatea – e elegantel, un loc numai bun sa petreci un inceput de seara la masa, cum spune doctorul nutritionist, ca sa nu te intinzi cu ospatul pana noaptea tarziu. Curtea s-a transformat intr-o terasa mititica, iar interiorul e foarte placut si odihnitor, dar mi se pare ca seamana bine cu un spion, in sensul ca nu atrage atentia prin nimic (nici foarte placut nici neplacut), iar dupa ce te uiti la el o seara intreaga, a doua zi nu-ti mai amintesti cum arata. Ceea ce cred ca e bine, pentru ca uneori nu vreau decat sa mananc bine si sa ma relaxez, fara sa ma uit pe pereti.
Prin urmare, nu pot sa va spun despre Sterling decat ca e luminos, cu ferestre mari care dau spre strada Calderon cu vilele ei poetice. Mobila e confortabila si schema de culori cred ca e o combinatie de brun, alb si visiniu, din cate imi aduc eu aminte. In orice caz, e bine.
Si tot bine e ca a trecut si Pastele – miel pe miel n-a ramas, hipermarket pe hipermarket. Tot au ras romanii. Ma mir cand analistii politici plangareti (inserati dumneavoastra ce nume vreti) se vaita ca poporul sufera si ca trebuie sa mearga in Spania la cules de capsune. Atunci, hoardele de invadatori din hipermarketuri, supermarketuri si minimarketuri, care cumpara tot ce prind, cine sunt? Sunt de pe alta planeta lacustele astea care devasteaza rafturile? Tot ce aduce capsunarul in contul valutar al Romaniei e cheltuit la hipermarket si trimis inapoi in Spania, unde sunt facute marfurile. ~sta e circuitul banilor in Europa. Analistii au fost mirati ca bulgarii au abatoare si noi nu putem sa taiem mielul.
Cred si eu, pentru ca noi, in loc sa bagam banii in abatoare, ne-am orientat spre afaceri imobiliare si castigam de trei ori mai mult ca ei care doar o data pe an macelaresc animalele.
Nici macar castravetele bulgaresc nu-l mai au. Lasa sa taie ei mielul si noi sa facem masini la Craiova si afaceri imobiliare cu Donald Trump.
Lucrurile ar fi mult mai bine daca nu ne-ar mai barai mereu la cap acest cor al plangaciosilor, demn de o tragedie antica sau, dupa cum spun englezii, anuntator de “doom and gloom”.
Ca tot veni vorba de englezi, cand Marea Britanie a declarat razboi Reich-ului, era intr-o zi de vineri, iar dupa anunt, politicienii englezi au plecat din Londra ca sa-si petreaca linistiti weekendul, ca de obicei. Niciodata nu trebuie sa-i oferi dusmanului satisfactia de a-ti schimba obiceiurile din cauza lui.
La capitolul asta si romanii stau bine: de luni pana vineri ne smulgem parul din cap si plangem ca ce-o sa se intample cu tara, facem crize, ne dam ochii peste cap, dupa care vine weekendul si fugim pe malul raului, sa ne relaxam la un gratarel, o fripturica si un sprit. Iar luni dimineata, o luam da capo: “Aoleo, tara arde!” Asa si cu gripa aviara, care, daca era sa ne luam dupa Casandrele de analisti, urma sa fim eliminati cu totii de pe fata pamantului. Dupa care, intr-o buna zi, s-a terminat totul fara niciun fel de problema. Adorabila tara avem. Ca sa nu mai zic de formarea Guvernului – dupa ce s-au agitat, s-au batut prin Parlament, au votat, au validat, iar apoi s-au dus linistiti sa sarbatoreasca Pastele. Poate cu ocazia asta se linisteste si Boureanu, desi face parte din PLD, alias Partidul Loviturilor Dure. Eu, daca mai aveam vreo urma de neliniste, mi-a trecut imediat cand am bagat lingura in ciorba de fasole de la Sterling – e o ciorba mai primavaratica, cu multe legume de sezon, proaspete. Numai ciolanul e vechi si afumat. Imi pare rau ca ma tot repet, dar de cate ori mananc ciolan ii inteleg pe parlamentari si pe politicieni. Prea e mare tentatia si prea e gustos ciolanul ca sa nu ravnesti la el! Foarte bun si puiul portughez – fasii de piept de pui tras la tigaie in ulei de masline, alaturi de tot felul de legume (morcovi, ardei gras si ciupercute). Iar fasiile de prosciutto crudo erau strans infasurate in jurul bucatelelor de branza de capra, de parca erau niste fisicuri pline cu aur.
Eu de obicei stramb din nas la carnea de vita, pentru ca nu ma dau in vant si pentru ca exista riscul sa nimeresc vreo ciozvarta plina de zgarciuri, asa ca mai bine nu ma risc.
Dar la Sterling am incercat French Deep si nu mi-a parut rau: feliute de vita data prin mirodenii si facuta la carbune, atat de buna ca ti se topeste in gura si ai fi in stare sa nu te mai opresti din mancat. Fara cine stie ce garnituri complicate – doar cu o rosie romaneasca mare si dulce si niste salata verde, e perfecta.
Bun si muschiuletul de vita in sos de mustar si de coniac, langa care bilutele de varza de bruxelles gratinata umplusera farfuria. Iar cotletul de berbecut a fost la fel de fraged ca si carnea de miel cu care ne-am indopat de Paste.
Desertul a continuat la acelasi nivel, iar tortul de biscuiti e in topul torturilor de biscuiti din toate restaurantele din Bucuresti. Facut din biscuiti populari, din aceia care se vand la vrac, geme de atata crema gustoasa, aromata si cu multa cacao. La fel de buna si placinta cu branza, peste care s-a picurat niste sos de capsune. E branza romaneasca, proaspata si grasa.
Sterling e un bistro super-elegant, cu mancare exceptionala, caruia ii dau cu draga inima 4Imre, pentru ca m-am simtit excelent. Iar ospatarul, care pur si simplu alerga cu farfuriile in brate, merita nota zece. Si asa s-a incheiat saptamana Pastelui.
Eu ma bucur, pentru ca sper ca in sfarsit sa o las mai moale cu programul intensiv de indopare.
Dar parlamentarii nu cred ca sunt atat de incantati, pentru ca acum s-au terminat vacantele si sunt condamnati sa munceasca sau macar sa se prefaca.

Str. Jean Louis Calderon nr. 41. Rezervari la: 021/ 319 71 49

Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre