La restaurant cu Peter Imre - Simbolurile de la Angel''''s

A inceput sa planga toamna – ce trist. Speram ca lacrimile naturii o sa vina mai tarziu. Sau poate tristetea e doar in mine. As fi vrut ca totul sa ramana albastru. De ce albastrul tine asa de putin si e imediat inlocuit de cenusiu si negru?

Cred ca la oamenii bogati si tristetea e altfel, asa ca pentru saptamana aceasta am ales un loc unde iau pranzul cei cu stare. Mi se pare paradoxal ca locul se numeste La Inger (Angel””s), atata vreme cat se stie foarte bine ca mai degraba va intra o camila prin urechile acului decat va ajunge un bogat printre ingeri. Pe pamant insa totul e posibil: brokeri de bursa, bancheri, proprietari de agentii imobiliare prospere, investitorul strategic si fabricantul cu iubita lui tanara – pe toti ii veti regasi printre ingerii din Dorobanti.

Ceea ce nu e tocmai surprinzator, avand in vedere ca Angel””s e in cartierul unde locuiesc numai ei – casta care nu se amesteca cu altele. Cei din afara acced la zona asta foarte rar – in general, trebuie sa fie de gen feminin si sa semene foarte bine cu domnisoara blonda care tocmai a intrat cu investitorul strategic. Doamna nu va fi niciodata, dar s-ar putea sa se marite. Cand am vazut-o, m-au atras doua lucruri la ea: sanii.

In zona asta a Bucurestilor se intra doar cu viza speciala – masina prusaca cea cu stea in frunte, o trimitere directa la ceruri si la ingeri. Cred ca nici nu ai voie sa apari cu o alta masina aici. E unul dintre simboluri, o foaie din pasaportul catre lumea buna. Muncim 20 de ore pe zi ca sa castigam mai mult, sa putem sa ne impodobim cu acele simboluri fara de care nu se poate – ceasul cu X in denumire, masina cu stea, costumele de la acea firma, mobilul care, de la o unealta de telecomunicatii a ajuns “status symbol” si costa cat un apartament prin centrul Bucurestilor. Si, bineinteles ca, pe langa toate aceste marci ale puterii si statutului, trebuie sa existe si blonda pentru ca altfel cu cine te-ai mai duce la hotelul de cinci stele din tara cu deschidere la Mediterana?

E o poveste veche de cand lumea: “Tu ai fost in Sardinia? Eu am fost in Corsica”; “Tu ai fost la hotelul X? Eu am fost la unul mai mare si mai scump”; “Am reusit sa-mi cumpar costumul acela cu trei mii de euro”, spune blonda. La care cealalta blonda spune: “Ce prostuta esti – eu am reusit cu patru mii de euro”. Sau – “Am divortat si acum ma duc in Italia cu aia noua” – “Eu am divortat inainte, asa ca am facut deja si Craciunul cu aia noua” etc. Cred ca deja toata lumea stie care sunt cele doua motive principale ale unui divort – barbatul si femeia. Cred ca ma mai casatoresc o data, anul acesta.

Revenind la starea actuala de lucruri, e vorba de noul vitel de aur, obsesie, goana mai multa, stres, infarct, game over. Nu fac aici apologia unui regim sau a altuia, dar cert este ca a trebuit sa ai enorm de multa putere spirituala pentru a-ti pastra normalitatea in timpul anilor de adanc comunism, dar cel putin la fel de mare efort necesita sa-ti pastrezi intacte mintile si valorile in aceasta goana dupa aur a tranzitiei.

Dar la ingerasul din Dorobanti e foarte placut – floricele multe si colorate in jardinierele cocotate pe gard, iedera care acopera pletoasa fantanile de piatra langa care m-am asezat pentru a ignora ploaia de afara. Mesele sunt confortabile, dar chelnerul iti aduce imediat si niste perne moi – asa, ca la bogati. Ghirlandele de portocale, struguri, mere si banane de plastic nu deranjeaza aici. Mai aduc aminte asa, din cand in cand, de origini – cand au plecat sa cucereasca lumea din cartierul sarac, unde acasa aveau si ei fructe de plastic pe bufet si un pestisor de sticla.

La Angel””s simti ca trebuie sa apartii, sa te integrezi. Numai intrand aici deja esti cineva. E ca o societate secreta, unde, daca nu cunosti parola, nu poti sa intri. E vorba numai si numai despre valori – desigur putin pervertite. De altfel, stiti care e diferenta dintre cercetasi si armata? Cercetasii sunt supravegheati de adulti.

Altfel, proprietarul locului trebuie ca e italian, pentru ca prea sunt bune, fine si italienesti preparatele de pe meniu.

La inceput mi-au adus feliile de foccaccia aburinda, pufoasa, bine imbibata cu ulei de masline virgin (cum se cuvine la Angel””s), putin usturoi cat sa nu deranjeze conversatia – doar de parfum. Cred ca m-as fi saturat doar cu foccaccia, la cat de buna si satioasa e.

Ca tot veni vorba de meniu, blonda a avut ceva dificultate sa termine liceul, dar, venind la Angel””s a invatat repede ce sa comande. Ca de pilda carpaccio de ton: felii subtiri, roz si fine de peste scump, cu salata creata de o foaie costa cat pranzul unui pensionar, totul stropit cu ulei de masline virgin ca sa nu creasca nivelul colesterolului. Nu m-au incantat ciupercile de padure pane, care erau nesarate (si la propriu, si la figurat) si parca isi pierdusera toata savoarea pentru care le comandasem.

In timp ce savuram feliutele de ton, ma uitam la blonda care stia si ea deosebirea dintre un file de somon la gratar cu ierburi aromatice de la Angel””s si crapul prajit de mama in tigaie. Toata lumea face acum astfel de diferente: la inceput era sampania, dar pe urma am invatat repede ca intre sampanie si sampanie pot fi sute de dolari diferenta. Dar la Angel””s, oamenii cunosc si grand-cru-urile.

Somonul care ajunge aici, ca tot l-am mentionat, cred ca nici nu e pescuit – e rugat frumos sa iasa incet din apa, ca sa nu-si strice musculatura si, asa fin cum e, se urca delicat in farfurie langa pastele mele, in acest caz tagliatelle. Ei, aici domnisoara blonda s-ar putea sa aiba o problema, pentru ca intre tagliatelle si, sa zicem, penne inca nu face o diferenta foarte clara. In acceptiunea ei, pennele sunt chestiile albe, cu care mama a umplut perina de la tara. Oricum, m-am bucurat ca am ales tagliatelle, pentru ca au fost fabuloase – somonul roz, langa ciupercile suculente si totul invelit intr-un sos matasos si foarte gustos de smantana m-au facut sa uit de ploaia de afara si, pentru moment, totul a fost din nou albastru.

Exceptional si file-ul de sole la cuptor, in sos de smantana: foarte fraged si aromat, se topeste in gura si, pentru blonda care poate nu e inca foarte sigura cum se foloseste cutitul de peste e o alegere foarte “safe” pentru ca e atat de moale incat nu e nevoie decat de o furculita. Asa ca va recomand pestele de la Angel””s. Aici imi aduc aminte de marea desteptaciune chinezeasca: Daca ii dai unui om un peste, il hranesti pentru o zi. Iar eu completez – daca il inveti sa pescuiasca, pleaca in Delta si macar pentru un weekend ai scapat de el.

In mod cert, somonul de la Angel””s, chiar daca nu va hraneste pentru o zi, e altceva decat costita pe care a mancat-o noul imbogatit acum 15 ani, acasa la mama, in Drumul Taberei. Dar era buna. Mai tineti minte conserva de fasole cu carnati? Nu cred ca exista un geniu caruia sa nu-i faca bine o tocanita buna. De acolo a plecat omul sa cucereasca magazinul Armani. Drum lung si anevoios. Economie de piata in stare pura.

Oare cum au indraznit comunistii sa vrea sa ne bage pe toti in patul lui Procust si sa niveleze totul? Nu suntem la fel – noi avem masina cu stea, iar altii nu au. Unele ne-am pus silicoane, altele ne-am nascut cu ele mari gata – ce avantaj competitiv! Gura senzuala, ochi jucausi, marimi potrivite si esti deja in pole position pentru Angel””s.

Sigur, in partea cealalta a Bucurestilor, cei mai putin inzestrati au mici probleme cu intretinerea. Cand am ajuns la Angel””s, chelnerul amabil ne-a spus: “Sa stati sub umbrela ca sa nu va ude ploaia”. In cartierul acela, ploaia bate prin acoperis si n-ai cum sa te adapostesti sub umbrela cu reclama. Trebuie sa plasezi strategic ligheanul. Suntem diferiti – unii vin cu trenul de la Galati, iar altii cu avionul de la Bruxelles.

Nu stiu de unde si cum o fi venit blonda, dar pana la sfarsitul mesei investitorul strategic era deja 100% convins ca asta era calea pe care trebuia sa o urmeze. Deci, in faza asta, investitorul e cucerit, topit, terminat. Mai urmeaza masina, casa in zona, bijuurile, dupa care un copil si iaca asa a ajuns dintr-o femeie seducatoare o nevasta banala. Ce trist… Se face miezul noptii, caleasca se transforma in dovleac, iar printesa devine nevasta.

Recunosc ca ma aflam intr-o dispozitie cam melancolica de am emis atatea consideratii existentiale, dar cand mi-au adus si desertul, nu m-am mai simtit deloc trist. Simteam ca apartin, ca am valori, ca m-am gasit! Greu ar fi sa te simti altfel decat remontat dupa ce, uitand de bucuria pe care ai avut-o cu cateva zile in urma, cand ai constatat ca ai slabit vreo cateva kilograme, dai gata doua inimioare de inghetata cremoasa facuta in casa si scaldata in sos caramel, ca si niste tort cu fructe de padure, care cred ca este unul dintre hiturile bucatariei. Numai bine si despre tortul cu trei creme – caramel, ciocolata si zahar ars, pe care cred ca il pot da gata cu inima impacata doar copiii pana in 15 ani.

Daca stii semnele, daca ai simbolurile, daca ai formele potrivite, atunci Angel””s te asteapta cu 4 Imre. Dar ceva-ceva tot trebuie sa ai, pentru ca nu poate intra orice trecator. Nu suntem egali, ci doar ne-am nascut cu sanse egale. Iar pe urma totul a luat-o razna. Ii dam inainte disperati ca sa ajungem care unde poate – unii vand, altii cumpara, altele vor sa sara trepte sociale. Si totusi, cred eu, Atotputernicul, in momentul respectiv, ne va intreba un singur lucru: nu daca am avut costume de firma, nu daca am construit case multe, ci daca am indraznit, daca am avut curajul sa incercam. Noi am avut curajul sa incercam la Angel””s si nu ne-a parut rau.

peter.imre@zf.ro

Str. Paris nr. 52. Rezervari la: 021/231.90.44

Gastronomie